​Viața este tot mai complicată și veștile rele parcă se țin lanț. Motivele de teamă se înmulțesc și trebuie să depunem tot mai mult efort ca să ne bucurăm și să rămânem fermi în credință. Dar Domnul știe cel mai bine prin ce trecem și tocmai de aceea ne-a pregătit atât de multe încurajări în Cuvântul Său, indiferent de perioada istorică în care trăim, așa cum sunt și cele din versetele de mai jos:

• 1 Tesaloniceni 5:8-11 Dar noi, care suntem fii ai zilei [credincioși], să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. 9 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie [adică, nu ne-a ales ca să ne condamne], ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Cristos, 10 care a murit [de bună voie] pentru noi, pentru ca, fie că veghem (trăim), fie că dormim (suntem morți), să trăim împreună cu El [în viața veșnică]. 11 De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr. (Cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze.)

 
Pentru oricine studiază Biblia, nu este o noutate adevărul că Dumnezeu este dragoste și ne dorește binele mai mult decât ni-l putem dori noi înșine. Dacă alegem să trăim în ascultare de Domnul, putem avea cea mai frumoasă viață și vom putea împlini planul Tatălui ceresc pentru care ne-a creat.
 
Pentru că Domnul ne-a făcut copiii Lui și avem lumina Lui, putem fi treji și atenți atât la ce se întâmplă în jurul nostru cât și în inima și mintea noastră. În primele versete din 1 Tesaloniceni 5, suntem avertizați că Domnul Isus va veni pe neașteptate, „ca un hoț noaptea”, comparația făcând aluzie la elementul surpriză. Domnul Isus a spus, „Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului”, în Matei 25:13, precum și în Matei 24:32 și Marcu 13:32. Pe baza semnelor venirii Domnului, despre care citim în cărțile Isaia, Ioel, precum și în Evangheliile după Matei, Marcu și Luca, vom putea ști când venirea Domnului va fi aproape, chiar dacă niciun om nu va ști ziua exactă și cu atât mai puțin ora, când Isus va apărea pe nori.
 
Tocmai de aceea, să fim treji spiritual, să căutăm să fim tot timpul „îmbrăcați cu platoșa credinței și a dragostei” și să ne protejăm mintea cu „coiful nădejdii mântuirii” (1 Tesaloniceni 5:8). Credința în Dumnezeu este singurul scut care poate opri săgețile îndoielii și ale minciunilor diavolului. De asemenea tot noi suntem cei care alegem „să ne îmbrăcăm” cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru oameni și să primim dragostea pe care Domnul o are pentru noi. Dacă ne dorim să înțelegem și să cunoaștem dragostea Tatălui ceresc, Duhul Sfânt ne-o va revela. Ca să ajungem să cunoaștem tot mai mult dimensiunile și profunzimile dragostei Lui Dumnezeu, putem să ne rugăm după modelul rugăciunii apostolului Pavel din Efeseni  3:14-21.
 
Pentru că mintea noastră este un câmp de bătălie, în care dușmanul poate strecura gânduri de îndoială, descurajare, ispite și nu numai, căutând să ne facă să renunțăm la Domnul, avem nevoie permanent de „coiful nădejdii mântuirii”. Coiful este menit să protejeze ceea ce gândim. Dacă Isus este Domnul vieții noastre și suntem convinși că a făcut totul pentru mântuirea noastră prin jertfa Sa, suntem mântuiți. Domnul nu ne va părăsi niciodată, așa cum ne promite în atât de multe versete biblice. Doar noi putem renunța să fim ai Lui, pentru că nu ne forțează să Îl urmăm.
 
Lumina expune tot ce este ascuns și ce ne poate face rău. Nu rezolvăm nicio problemă dacă o „ascundem sub preș” sau o ignorăm, dimpotrivă, ce nu rezolvăm ne va costa ulterior. Noi suntem cei care trebuie să alegem să ne îmbrăcăm și să ne protejăm cu „platoșa credinței”.

• 1 Tesaloniceni 5:9 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie [adică, nu ne-a ales ca să ne condamne], ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Cristos, (Cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze.)

 
Putem fi convinși că scopul Lui Dumnezeu nu este să rătăcim calea Lui, dimpotrivă, Isus a ales să moară pentru păcatele noastre, ca să fim totdeauna cu El. Acest adevăr este cea mai puternică și minunată încurajare pentru fiecare creștin! Să nu uităm că scopul pentru care a creat Dumnezeu omul este tocmai pentru a avea un popor care să fie cu El pentru totdeauna!
 
De aceea să nu ne temem, să nu ne îndoim de dragostea Tatălui ceresc și nici de purtarea Lui de grijă. Isus a murit ca să ne răscumpere și să ne împace din nou cu Dumnezeu și locuiește în fiecare inimă sinceră care L-a făcut Domn și trăiește după voia Tatălui ceresc. Nu suntem singuri nicio clipă și indiferent cât de cumplite sunt circumstanțele în care ne-am putea afla la un moment dat, Isus este cu noi și ne va ajuta să trecem cu bine. Dacă putem spune ca și Pavel, „Căci, pentru mine, a trăi este Cristos şi a muri este un câştig” (Filipeni 1:21), nu avem de ce să ne temem. Moartea fizică înseamnă a intra instantaneu în prezența celui pentru care am trăit, care, pentru creștini este Cristos.
 
Să nu uităm că,

El (Isus Cristos) S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. - Tit 2:14


Carmen Pușcaș

Învățăturile pe care le-a dat Domnul ucenicilor, sunt foarte utile pentru noi toți, indiferent în ce perioadă istorică trăim. Isus nu le-a spus același lucru de fiecare dată când i-a trimis să facă lucrarea Lui, pentru că factorii care intervin diferă de la o situație la alta. În Luca 9, citim despre trimiterea celor doisprezece ucenici ca să predice despre împărăția Lui Dumnezeu și să-i vindece pe cei bolnavi, după ce „le-a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să vindece toate bolile”. La începutul capitolului 10, citim că după un timp, „Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El” (versetul 1). De această dată, pe lângă confirmarea că nu au de ce să-și ia rezerve cu ei, pentru că Domnul le purta de grijă, le mai spune ceva foarte important și util pentru noi toți:

• Luca 10:5-6 „În orice casă veţi intra, să ziceţi întâi: ‘Pacea [binecuvântarea de a fi bine, prosper și favoarea Domnului] să fie peste casa aceasta!’ 6 Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii [o persoană plăcută, ospitalieră], [binecuvântarea cu] pacea voastră va rămâne peste el, altminteri, ea se va întoarce la voi.” (Cu traduceri din Biblia Amplificată, între parantezele pătrate.)

 
Pentru că Duhul Sfânt locuiește in inimile noastre, după ce am fost născuți din nou, avem în noi „adevărata pace”, care întrece orice capacitate de înțelegere. Nu este doar un sentiment de pace și nici doar o formulă de salut. Conform Dicționarului „Thayer’s Greek Lexicon”, cuvântul original din limba greacă, tradus „pace” în Luca 10:5, este „eiréné”, similar cu cuvântul evreiesc „שָׁלום” și înseamnă „securitate, siguranță, prosperitate, fericire (pentru că pacea și armonia fac și păstrează totul în siguranță și aduc prosperitate)”. Deci, salutul înseamnă de fapt: „Pacea și binecuvântarea harului Domnului să vină peste această casă”. Dar numai cei care sunt „fii ai păcii”, care au o inimă bună, se pot bucura de această pace spirituală. Tocmai de aceea a spus Domnul, că pacea Lui va rămâne în locul în care intrăm, atâta timp cât acolo este un copil al Lui. Chiar dacă Dumnezeu este Omniprezent, adică este prezent peste tot, prezența Lui se manifestă doar acolo unde sunt prezenți copiii Lui.
 
Este minunat să știm că prin prezența noastră, ca temple ale Duhului Sfânt, se schimbă atmosfera spirituală. Poate vă întrebați de ce această afirmație nu este adevărată totdeauna. Când avem inima curată și ne dorim ca Duhul Sfânt să-și facă manifestată prezența în noi și prin noi, acest lucru este remarcat de cei din jur, chiar dacă cei mai mulți nu identifică care este motivul.
 
Suntem chemați să fim purtătorii prezenței Domnului și ai roadei Duhului Sfânt unit cu duhul nostru (Galateni 5:22-23), oriunde mergem și cu cât suntem mai conștienți de acest adevăr, cu atât impactul nostru în viața celor din jur va fi mai mare. De asemenea, viața noastră poate fi mult mai ușoară și putem avea mai multă pace dacă realizăm că prin Duhul Sfânt care locuiește în noi, putem schimba atmosfera spirituală în locurile în care mergem. Cred că fiecare putem spune că sunt locuri în care mergem cu plăcere, unde ne simțim bine și lucrurile merg bine; în schimb, în alte locuri, evităm să mergem, pentru că simțim apăsare, tristețe, și parcă nimic nu merge cum ar trebui. Din versetul următor aflăm care este cauza întunericului și al oprimării din anumite locuri:

• Efeseni 6:12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

 
De aceea este atât de important să fim permanent atenți să ne păstrăm inima curată (să ne cerem iertare imediat când greșim) și să ne echipăm cu armura Lui Dumnezeu (Efeseni 6:13-17), ca să învingem în luptele spirituale, fiind purtători ai păcii, dragostei și bucuriei produse de Duhul Sfânt, în duhul nostru.
 
Apoi, Domnul Isus ne mai dă un sfat foarte important:

• Luca 10:10-11 „Dar, în oricare cetate veţi intra şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei şi să ziceţi: ‘Scuturăm împotriva voastră [rupând toate legăturile cu ei] chiar şi praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuşi să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi [și voi ați respins-o].’” (Cu traduceri din Biblia Amplificată, între parantezele pătrate.)

 
Oricât am fi de maturi spiritual, dacă căutăm să avem relații apropiate cu cei care nu sunt copiii Lui Dumnezeu și să petrecem mult timp în locurile pline de întuneric, ne poate costa scump. Sunt cazuri în care nu putem evita astfel de situații, dar dacă ne încredem în ajutorul Domnului și ne rugăm, Tatăl ceresc va interveni și va schimba lucrurile spre binele nostru. Isus a spus să rupem toate legăturile cu cei care continuă să-L respingă, ca să nu ne tragă și pe noi în întuneric. Pare o măsură drastică, dar este necesară. Nu ne permitem să cochetăm cu păcatul, dacă dorim să mergem pe calea păcii Lui Isus. Odată ce am fost născuți din nou, nu ne mai atrag lucrurile și locurile care ne atrăgeau în trecut și nu ne mai simțim confortabil în prezența vechilor prieteni, care nu vor să Îl urmeze pe Isus. Dacă nu este așa, avem o problemă și e nevoie să venim înaintea Domnului să Îl rugăm să ne arate la ce trebuie să renunțăm și ce mai trebuie să schimbăm în noi. Domnul este credincios si ne va ajuta, pentru că dorința Lui este să reușim și să fim ai Lui pentru totdeauna. Mulțumim Doamne!
 
Să nu uităm, că pacea Lui Isus este în noi oriunde mergem și ne putem bucura de prezența ei, dacă Îl rugăm pe Duhul Sfânt să ne conducă și alegem să ignorăm gândurile și emoțiile firii.
  

Carmen Pușcaș

A ieșit vreodată ceva bun din îngrijorare? Ați rezolvat vreo problemă dacă v-ați concentrat pe aspectele negative ale acesteia și nu mai vedeați nicio cale de ieșire? Biblia ne învață exact contrariul și acesta este modul corect și cel mai eficient în care trebuie să abordăm orice situație.

• Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa Lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea Lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus. - Filipeni 4:6-7

 
Ușor de spus, dar greu de făcut, nu-i așa? Dar să vedem ce spun versetele precedente:

• Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape. - Filipeni 4:4-5

 
Ca să ne putem bucura, cei mai mulți dintre noi trebuie să alegem în mod constant bucuria în locul tristeții, al supărării, descurajării sau al oricărei alte emoții negative. „Bucurați-vă” este un verb reflexiv, ceea ce implică acțiunea noastră. Vom putea să ne bucurăm tot mai mult, pe măsură ce alegem să zâmbim mai des și realizăm că se merită să ne opunem gândurilor care ne întristează și să evităm conversațiile și situațiile care ne fură pacea.  Blândețea este opusul  durității, al furiei și cu siguranță este un companion al bucuriei. Isus este modelul perfect de blândețe, care a reacționat corect, fără să păcătuiască indiferent prin ce a trecut. Biblia arată că oamenii veneau la El, fără teama că îi va repezi sau va fi dur cu ei.
 
Teoretic, majoritatea dintre noi știm că nu are rost să ne îngrijorăm și să suferim la infinit pentru ce nu mai putem schimba. Este adevărat că este important să ne gândim la ce am făcut greșit, dar numai atât cât să știm cum să evităm să greșim în viitor, dar ne facem doar rău dacă continuăm să ne chinuim cu gânduri de genul: „dar dacă...” sau „cum ar fi fost dacă nu...”. Dacă suntem atenți la ceea ce ne gândim, refuzând gândurile negative, distructive, care nu aduc nimic bun și meditând doar la ceea ce este constructiv, benefic și adevărat conform Scripturii, putem fi cei mai fericiți.
 
Si apostolul Petru ne spune că Îi putem da Domnului toate îngrijorările noastre, pentru că El are grijă de noi în toate domeniile:

• Şi aruncaţi asupra Lui (Dumnezeu) toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi. – 1 Petru 5:7

 
Dumnezeu ne iubește necondiționat și ne dorește binele chiar mai mult decât ni-l dorim noi. Vrea să Îi dăm Lui toate îngrijorările, ceea ce înseamnă că nu este niciun aspect al vieții noastre în care să nu ne poarte de grijă și nu putem avea niciun fel de probleme pentru care să nu aibă soluții. Tot ce ne cere, ca să poată lucra pentru noi, este să Îi dăm Lui grijile noastre și să ne încredem că le va rezolva iar dacă ne sfătuiește să facem ceva anume, ascultăm. Copilul care are un tată iubitor și devotat, nu se îndoiește de protecția, ajutorul și grija pe care i-o poartă. Dacă un tată pământesc inspiră copilului său atâta încredere, cu cât mai mult ar trebui să ne încredem în grija Tatălui ceresc, care este Atotputernic și pentru care nimic nu este imposibil și nici prea greu? Când Îl iubim pe Dumnezeu, căutăm să Îi facem pe plac și putem fi siguri că se îngrijește de tot ce avem nevoie, pentru că prin credință, promisiunile Scripturii devin realitate în viața noastră.
 
Apostolul Pavel ne dă rețeta pentru modul corect de gândire prin care putem să ne bucurăm de viața de zi cu zi.

• Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. – Filipeni 4:8

 
Când alegem să răspundem circumstanțelor în mod firesc, fără a urma conducerea Duhului Sfânt, stresul, tulburarea, îngrijorarea și anxietatea ne pot copleși. Când alegem să ne concentrăm pe ceea ce este bun și drept, ne putem opune anxietății, pentru că cheia păcii nu este în emoțiile pe care le simțim, ci în gândurile pe care le gândim.
 
Cum ne putem elibera de temerile care rezultă din concentrarea pe problema care ne frământă? Cea mai eficientă metodă este să căutăm versetele care soluționează problema sau arată adevărul Scripturii pe tema respectivă. Ceea ce gândim, produce emoțiile pe care le simțim. Dacă ne dorim să avem pace și bucurie, de noi depinde să facem efortul de a opri gândurile negative, distructive și a alege să ne gândim la ceea ce ne îndeamnă Filipeni 4:8, sau versetele următoare:

Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Cristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.
Coloseni 3:1-3

Carmen Pușcaș

​Nu există nicio îndoială că aceste versete sunt foarte personale pentru oricine le citește. Recent, Domnul m-a ajutat să le înțeleg mai clar și mai profund decât oricând. 
 
Este posibil ca Domnul să nu ne ceară doar să luăm jugul Său, ci să „facem schimb” cu jugul lui? Jugul pus pe noi de robia păcatului este un jug greu, cumplit de greu. Indiferent dacă cineva este necredincios, înjugat la jugul diavolului și al păcatului, sau este creștin care a ajuns prins în capcana păcatului (mai ales dacă este un păcat secret), acesta poartă o povară tare grea!
 
Toți suntem născuți în păcat, adică cu toții suntem născuți cu o natură căzută. Numai când devenim născuți din nou, trecem din întuneric în lumină. Trecem de sub „domnia păcatului” sub „domnia lui Isus” și devenim literalmente ființe noi în Cristos. Acum, în interiorul nostru, este natura lui Cristos și Duhul Sfânt locuiește în noi. Îmi amintesc că, înainte de a deveni creștin, m-am gândit că voi muri dacă voi deveni copilul lui Dumnezeu și nu voi mai putea înjura și chiar mai grav, pentru că va trebui să întorc și celălalt obraz. Dar s-a întâmplat un lucru uimitor când mi-am dat inima și viața Domnului, nu mai voiam nici măcar să vorbesc urât și nici să mai răspund cu aceeași monedă celor care-mi făceau rău. Am început să-mi doresc să am o inimă curată, din care să izvorască doar cuvinte curate spre gloria Lui Dumnezeu și să consider că este un privilegiu să „întorc și celălalt obraz”. Măcar atât pot face pentru Acela care și-a dat nu doar ambii obraji, ci tot trupul să fie bătut și torturat pentru mine.
 
Avantajul înjugării cu Domnul este că El este puternic și are cea mai bună inimă. Isus vrea să ne ajute să nu ajungem copleșiți și învinși. El este permanent alături de noi, ca să ne ajute. Când trăiam în păcat, nu căutam ajutorul Domnului, ci încercam să ne rezolvăm problemele în orice fel puteam. Și dușmanul (diavolul și demonii lui) a fost întotdeauna aproape și făcea totul ca să ne încurce, să ne facă să eșuăm, să ne fure orice speranță și stimă de sine, etc. Orice beneficii pe care le oferă vreodată diavolul oricui, sunt de scurtă durată și foarte dăunătoare. Adevărul este că oricine crede că diavolul îi este prieten, se înșală amarnic. Pentru Satan, fiecare suflet rănit și distrus, este o lovitură împotriva lui Dumnezeu.
  
Libertatea creștinului sincer este rezultatul faptului că prin Isus ni s-au iertat păcatele, iar rămânerea în iertarea Domnului este sursa celei mai mari bucurii pe care cred că o poate avea cineva vreodată. Când cineva ajunge să se obișnuiască cu comiterea unui anumit păcat sau să cadă în capcana unui traume, ajunge foarte împovărat și oprimat. Numai când acceptăm oferta Domnului, de a veni la El, putem să scăpăm de jugul greu și să ne întoarcem acolo unde ar trebui să fim, sub conducerea Domnului pe calea Lui dreaptă. Când suntem înjugați cu Isus Cristos, suntem într-un jug fericit și ușor. Adevărata viața o putem găsi doar în puritatea relației cu Domnul nostru iubitor. Iar dacă cineva alege să se răzvrătească și să-L părăsească pe Isus, viața acelei persoane va deveni cumplit de grea.
 
„Celor trudiți și împovărați”, Domnul le oferă „odihnă pentru sufletele lor”. Biblia Amplificată spune: „toți cei trudiți, greu împovărați și supraîncărcați”. Am căutat sensul expresiei „trudiți și împovărat” în limba greacă originală și înseamnă „obosiți și epuizați pentru că poartă o sarcină grea”. Cine a renunțat deja la conducerea eului (a păcatului) și a acceptat domnia Lui Isus, știe bine sensul acestei expresii. Cine nu a făcut-o, are nevoie să ajungă la punctul în care își dă seama de adevărul acestui lucru. Orice jug pe care îl împărtășim cu orice sau cu oricine în afară de Domnul, nu va fi spre binele nostru, chiar dacă pare minunat la început. Mai devreme sau mai târziu, orice alt jug în afară de Domnul, ne va dezamăgi. Odată ce ne eliberăm din acel jug și luăm jugul oferit de Domnul, începem să trăim cu adevărat! Găsim „odihnă pentru sufletele noastre”. Semnificația termenului „psucho”, tradus „suflet” din versetul de mai sus este de „suflare de viață, suflet ca loc al emoțiilor și a voinței, sinele, identitatea distinctă a fiecărui individ”. Cred că fără Domnul, ajungem epuizați mental, spiritual și chiar fizic, în efortul de a căuta soluții la probleme și ca urmare a necazurilor în care intrăm singuri. Dar, când alegem să luăm jugul Domnului și să urmăm conducerea Lui, putem să ne odihnim știind că dragostea și bunătatea Lui ne vor ajuta să trecem cu bine peste toate.
 
Domnul ne spune că este „blând și smerit cu inima” și „să învățăm de la El”. Dacă Cel care are totul și deține totul, este blând și umil, cu cât mai mult trebuie să învățăm de la El. Domnul ne-a dat Cuvântul Său, ne-a trimis Duhul Său și este mai aproape de noi decât propria noastră suflare. El se oferă să ne învețe căile Sale și chiar să ne ajute să-L urmăm.
 
Asta înseamnă că nu avem probleme niciodată? Poate că ne luptăm să iertăm pe cineva care ne-a făcut mult rău sau ne luptăm cu slăbiciunile noastre, cum ar fi alcoolul, drogurile, alte obiceiuri proaste, tentațiile sexuale, problemele de temperament etc. Este cert că, dacă trăiți suficient de mult, veți ispitit în toate domeniile în care ați putea cădea! Dar vă garantez că Domnul pregătește calea de scăpare pentru cei care Îl roagă să îi ajute să învingă ispita. Dacă Îi cerem ajutorul, El este gata să ne ajute. Dumnezeu este cu adevărat un Tată bun, cel mai bun. Atâta timp cât continuăm să ne „ridicăm”, nu suntem învinși! Dar nu trebuie să o facem prin puterile noastre. Să rămânem înjugați cu Domnul primind ajutorul și conducerea Lui. Să ascultăm și să învățăm de la El cum să depășim problemele vieții. Noi alegem dacă vrem să ne purtăm poverile singuri sau acceptăm oferta Lui. Lăudat să fie Domnul, pentru că dacă alegem ce ne oferă, răsplata este odihnă pentru sufletele noastre! Lăudat să fie Domnul, pentru că noi nu merităm harul și bunătatea Lui și totuși El ne binecuvântează. Aleluia, chemarea Lui este pentru toți, pentru „oricine vrea” să-L urmeze, la fel cum este și dragostea Lui.
 
Eli Cockrell

• Mulţumiţi Lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi. - 1 Tesaloniceni 5:18

 
Ești o persoană recunoscătoare? Cât de mult comentezi și te plângi? Pentru mine, aceasta este o chestiune serioasă, deoarece din punct de vedere firesc aceasta este natura mea! Dar noua mea natură, născută din nou, este extrem de recunoscătoare. Și atitudinea mea depinde de  care dintre naturi preia controlul!
 
A avea o „atitudine de recunoștință” este un mod de viață destul de popular, chiar și în lumea laică. Pentru credința fiecărui creștin, păstrarea unei inimi mulțumitoare este o cerință de bază și este o parte esențială a unei vieți evlavioase. Cărțile Psalmii și Proverbe vorbesc frecvent despre înțelepciunea de care dau dovadă cei care continuă să aibă o atitudine pozitivă, în diferitele situații și provocări ale vieții.
 
Atitudinea opusă, nerecunoștința, este rezultatul unei inimi pe care nu a transformat-o Dumnezeu.
 

• Romani 1:21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

 
Tot ce trebuie să facă o persoană ca să comporte firesc, este să face ceea ce îi dictează natura căzută cu care se naște fiecare om. Oamenii pot încerca să-și strunească pornirile imorale sau neînțelepte ale firii prin forțele proprii, dar singura modalitate reală de a învinge natura firească este prin nașterea din nou. Odată ce duhul nostru este renăscut în lumină, primim natura Lui Cristos și Duhul Sfânt vine să locuiască în noi, ca temple vii ale Domnului și atunci se întâmplă schimbarea reală.
 
În calitate de creștini, avem întotdeauna opțiunea de a comenta și de a ne plânge, la fel cum avem opțiunea de a comite orice păcat, dar noua natură în Cristos este mulțumitoare. Și suntem mulțumitori că suntem născuți din nou și mântuiți de mânia pe care o merităm! Suntem mulțumitori că Dumnezeu este milostiv, iubitor și bun. Creatorul Universului, ne-a dat un Pământ frumos pe care să trăim. Suntem mulțumitori că Isus a venit și a plătit prețul pentru păcatele noastre și l-a biruit pe diavol, astfel încât să putem avea o relație adevărată cu Dumnezeu. Suntem mulțumitori că Dumnezeul Cel sfânt a decis să locuiască în inimile noastre. Adevărul este că  avem atâtea lucruri pentru care să fim mulțumitori și recunoscători.
  

• Romani 8:28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

 
Este cu adevărat uimitor, că Domnul face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele copiilor Lui, așa cum spune versetul de mai sus. Chiar acțiunile și situațiile dificile le schimbă spre binele nostru, așa cum vedem în versetul următor.
  

• Iacov 1:2-4 Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.

 
Este interesant faptul că „a fi recunoscător” și „a fi milostiv” sunt atitudini interdependente. O inimă care este cu adevărat recunoscătoare pentru mila Lui Dumnezeu, știind că „pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi”, arată milă față de ceilalți. Și opusele lor respective sunt interdependente. Majoritatea oamenilor care sunt nemulțumitori sunt nemiloși, adică duri și critici cu ceilalți. Odată, când treceam printr-o perioadă grea, am auzit pe cineva spunând că „găsirea greșelilor este treaba diavolului”. El este acuzatorul fraților. Și când suntem critici față de ceilalți, de fapt îl ajutăm pe diavol să-și facă treaba. Acest adevăr m-a „înțepat” ca o albină. Când mă surprind că am o atitudine critică la adresa altcuiva, mă întreb adesea, pe cine ajut?
 
Ca și creștini, trebuie să fim mulțumitori și recunoscători în fiecare zi, nu doar de Ziua Recunoștinței. De asemenea, este de datoria noastră să fim plini de milă față de ceilalți, să le acordăm har și să păstrăm o atitudine recunoscătoare în inimile noastre. Dacă ne surprindem devenind nerecunoscători sau nemiloși, trebuie să ne oprim, să ne pocăim și să revenim pe calea cea bună. Să ne amintim că copiii lui Israel tot au găsit motive să se plângă și să comenteze chiar și când Dumnezeu îi binecuvânta zilnic cu mană, în deșert. Din păcate, și noi cădem ușor în aceeași capcană, dacă nu suntem atenți.
 
Prin Cuvântul Său, Domnul ne învață căile Sale. Să luăm în considerare versetele următoare, ca parte a instrucțiunilor pentru o viață minunată în Cristos.
 

• 1 Tesaloniceni 5:12-18 Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor.Trăiţi în pace între voi. Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi. Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău, ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi. Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi.

 

• 1 Tesaloniceni 5:19-24 Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău. Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos. Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.

 
Să ne uităm din nou la primul verset citat în acest blog: „Mulţumiţi Lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi ” (1 Tesaloniceni 5:18). Aceasta este voia Domnului pentru noi. Nimeni nu dorește ceea ce este mai bun pentru noi, mai mult decât Isus Cristos, iar voia Lui pentru noi este să mulțumim în toate împrejurările. Isus ne-a dat un exemplu minunat de urmat. Chiar și în timp ce era pe cruce, El a considerat că se merită să sufere pentru noi, pentru tot binele care urma să vină din jertfa sa.
  

• Evrei 12:1-2 Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

 
Pentru că suntem copiii Domnului, putem alege întotdeauna să avem atitudinea corectă. Cuvântul Său este adevărat. Să-L urmăm pe Domnul și exemplul pe care ni l-a dat. Procedând astfel, avem cea mai bună viață posibilă!
 
Eli Cockrell
​

În tinerețe, credeam că știu totul. Știe cineva la ce mă refer? Unul dintre primele „articole” pe care le-am scris vreodată a fost „Viața este cum ți-o faci”, când aveam în jur de 14 ani. I-am ascultat pe bunici și m-am uitat la alte persoane în vârstă și mi-am dat seama că, cu siguranță, viața ne oferă doar ceea ce investim în ea, și dacă vreau să am succes în vreun domeniu, ar fi bine să fac tot ceea ce pot ca să reușesc. M-am gândit mult ce carieră să aleg și ce ar trebui să fac ca să îmi ating obiectivul. Am luat în considerare și care ar putea fi influențele negative și am decis să nu mă asociez cu cei care merg în „direcții greșite”. Nu că i-aș fi desconsiderat, dar nu voiam să facă parte din cercul meu intim.
 
Am terminat școala și am fost gata să-mi urmez acele vise și scopuri,  când l-am cunoscut pe cel cu care mi-am dat seama că doream să mă căsătoresc și viața urma să mă ducă în altă direcție. A fost o viață grozavă. Numai că într-adevăr s-ar părea că viața pe care credeam că o „voi forma”, s-a transformat în viața care „m-a format”. Astăzi sunt rezultatul virajelor corecte, dar și a celor greșite, a oportunităților, dar și a ușilor închise. Cel care a devenit soțul meu susține cu tărie că „viața te face ceea ce ești”. Faci tot ce poți când trebuie și treci prin munți sau îi ocolești. Uneori te retragi pentru că tu vrei, alteori pentru că te forțează alții. Dar prin toate aceste presiuni și circumstanțe, ești călit și devii mai puternic.
 
Din punct de vedere lumesc, s-ar putea spune că amândoi avem dreptate sau că adevărul este o combinație a ambelor idei. Dar cei care au înțelepciunea care vine de sus, știu că lipsește cel mai important element. Dumnezeu este Creatorul nostru și totul se rotește în jurul Lui, indiferent dacă ne dăm seama sau nu. Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dintre noi în mod unic. Nu suntem accidente și nici nu ne aparținem. Dumnezeu ne dă voință liberă într-o oarecare măsură, dar nu este nelimitată. Domnul nu ne dă viață, doar ca apoi să ne abandoneze. Regele Solomon, prin cartea sa de Proverbe, a scris multe despre cum suntem și ce facem noi oameni și despre cum este și ce face Dumnezeu.
 

• Proverbele 16:9 Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.

 
Ne putem face toate planurile pe care ni le dorim, dar să nu uităm că Cineva de sus are planurile Lui în ce ne privește. Mulți oameni și-au făcut cele mai hotărâte planuri pentru anumite lucruri și Dumnezeu i-a lăsat să le facă, doar ca ulterior să le modifice serios sau să îi redirecționeze în direcția dorită de El. În realitate, la fiecare pas al drumului, Dumnezeu știe foarte bine ce este mai bun pentru noi și lucrează în cadrul sistemului pe care El l-a înființat, pentru a ne ajuta, analizând în mod constant toate circumstanțele și factorii implicați, care nu ne vor afecta doar pe noi, ci și pe alții.
 

• Proverbele 3:33 Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvântează.

 
Adevărul din Proverbele 3:33,  este cert pentru oricine meditează la aceste lucruri, chiar dacă nu a citit sau auzit acest verset vreodată. Uneori pare că se întâmplă contrariul, că cei răi merg înainte și noi nu. Dar Cuvântul Lui Dumnezeu este întotdeauna adevărul.
 

• Proverbele 24:19-20 Nu te mânia din pricina celor ce fac rău şi nu pizmui pe cei răi! Căci cel ce face răul n-are niciun viitor şi lumina celor răi se stinge.

 
De asemenea, și dacă nu am citit sau auzit nici versetele următoare, știm în inimile noastre cât de adevărat este că Dumnezeu știe totul despre noi, despre motivele și acțiunile noastre.
 

• Proverbele 3:11-12 Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui! Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!

 
Chiar și popoare mari sunt doborâte și ridicate conform scopurilor Lui Dumnezeu. Nimeni din lumea aceasta nu ar fi putut orchestra renașterea națiunii  lui Israel în 1948. Majoritatea oamenilor de-a lungul istoriei, care au fost împrăștiați din țările  lor de origine, s-au integrat în alte popoare și națiuni în care au trăit. Dar mulți evrei și-au păstrat credința, s-au căsătorit cu evrei de „aceeași credință” și au transmis-o din generație în generație, ceea ce a făcut ca limba și etnia lor să continue de  aproape două mii de ani. Și chiar și atunci când Hitler și tovarășii săi au încercat să-i șteargă de pe fața pământului, au eșuat. Evreii sunt în continuare aici, înflorind și prosperând cu etnia, credința și limba lor intacte. În plus, cu aproximativ 600 de ani înainte de Cristos, când Israelul a prosperat și prosperitatea a contat mai mult pentru popor decât Cel care i-a binecuvântat, Dumnezeu le-a dat șansă după șansă să asculte și să se întoarcă la El, până când a venit ziua când au trebuit să dea socoteală de faptele lor. Dumnezeu a ridicat Babilonul ca să-i doboare, dar în același timp a păstrat o rămășiță din poporul Său care a fost dusă în robie. Șaptezeci de ani mai târziu, Domnul i-a ridicat pe mezi și pe persani, ca să doboare Babilonul și apoi a pus în inima regelui lor dorința de a ajuta la renașterea națiunii evreiești și chiar la reconstruirea Ierusalimului și a templului lor.
 
Fiecare dintre noi are un scop și Domnul ia în considerare scopurile noastre, atât la nivel individual cât și corporativ.
 

• Efeseni 1:11 În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voiei Sale,

 

• Efeseni 2:10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.

 
Domnul a spus despre poporul Său, referitor la rămășița care a fost dusă în Babilon, că va trece vremea exilului și că îi va elibera încă o dată. Și cred că  Domnul are aceeași dorință în inima Lui pentru fiecare om. Toți cei care se vor întoarce la Dumnezeu și își vor pune viața în mâinile Lui, pot avea cu adevărat o viață împlinită și binecuvântată. Domnul lucrează cu fiecare persoană în parte pe parcursul întregii vieți și ne ajută de câte ori este nevoie. Numai El știe când este bine să intervină sau nu. Domnul nu este doar bun, ci El este bunătate. Domnul nu este doar înțelept. El este înțelepciunea. Domnul nu este doar iubitor, El este dragostea însăși. „El este” fiecare atribut al Duhului Sfânt. Și la fel cum binele și răul nu se pot amesteca cu adevărat, numai Isus și iertarea pe care o oferă, pot acoperi acest decalaj. Doar pocăindu-ne, căutându-L pe Domnul și căile Sale, putem avea tot ce este mai bun și viață veșnică în Isus.
 

• Ieremia 29:11 Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

 
Viața este ceea ce îi permitem Lui Dumnezeu să o facă să fie precum și ceea ce El modelează în noi. Acesta este adevărul chiar și pentru cei care Îl resping pe Domnul și ca urmare a respingerii, pierd tot ce are El mai bun pentru ei.
 
Eli Cockrell

Dumnezeu le dă puterea Duhului Sfânt celor care petrec timp în prezența Lui și care au inimi sensibile, gata să se schimbe. Ucenicii Lui Isus au fost cu Domnul lor zi și noapte, au făcut totul împreună, au petrecut multe nopți ascultându-L și spunându-I ce era în inimile lor. Ei au fost primii care au primit puterea prin botezul cu Duhul Sfânt și au pus bazele bisericii creștine. Dar înainte de venirea puterii, au avut intimitate cu Isus. Adevărul este că nu putem primi puterea Domnului, dacă nu avem mai întâi intimitate cu El.
 
Când petrecem timp în prezența Lui Dumnezeu, ajungem să ne înțelegem mai bine pe noi înșine. Părtășia cu Domnul ne deschide ochii spirituali și începem să vedem cum suntem cu adevărat, ce este bine și ce este greșit în caracterul, inima, mintea, vorbirea și acțiunile noastre. Imaginea pe care o avem despre noi înșine ar putea fi distorsionată, deoarece ne percepem pe noi înșine pe baza trecutului, experiențelor, emoțiilor și circumstanțelor cu care ne confruntăm. Trebuie să Îi permitem Duhului Sfânt să ne arate ce trebuie schimbat. Nu este ușor să stăm la picioarele Lui Isus, așa cum a făcut Maria și să nu facem nimic. Poate credeți că trebuie să munciți cât de mult puteți pentru Domnul ca să fie mulțumit, dar Isus a pus lucrurile într-o perspectivă diferită atunci când Marta L-a rugat să o facă pe sora ei să o ajute să slujească:
 

• Luca 10:41-42 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”

Vă puteți imagina ce gânduri puteau trece prin mintea Martei? „Doamne, ce spui? Încurajezi lenea? Ea nu face nimic! Eu am muncit deja atât de mult și Tu spui că sora mea care n-a făcut nimic a făcut alegerea corectă și chiar că va beneficia de pe urma alegerii ei? Dacă stăteam și eu cu ea, cine va pune mâncare pe masă?” Este bine să fim ca Marta și să muncim, dar cu cât învățăm mai mult să ne facem timp zilnic să ne odihnim în prezența Lui Dumnezeu și să primim ce are să ne dea, vom deveni mai productivi în timp ce ne facem treaba și ne vom bucura mai mult de viața trăită cu Isus.
 
Dar cum intrăm în prezența Domnului? Primul pas este să găsim un loc liniștit, unde să nu fim deranjați. Apoi trebuie să ne liniștim mintea și să ne concentrăm asupra Domnului. Nu este ușor să nu ne mai gândim la ce ne preocupă, să nu ne îngrijorăm și să nu planificăm ce ar trebui să facem în continuare. Cei mai mulți dintre noi ne-am putea liniști mintea ascultând muzică de închinare sub ungerea Duhului Sfânt. Trebuie să alegem să ne deschidem inimile ca să primim ce are să ne spună Duhul Sfânt și să Îi permitem să-și facă lucrarea în noi. Pe măsură ce începem să-L lăudăm pe Dumnezeu și să-I mulțumim sincer pentru tot ce a făcut deja pentru noi, prezența Duhului Sfânt va începe să se manifeste și dragostea Tatălui ceresc ne va umple inimile. Cu cât facem acest lucru mai des, cu atât mai repede vom intra în prezența Domnului. Odată ce ne schimbăm stilul de viață și căutăm să facem tot posibilul ca să petrecem zilnic timp de calitate cu Domnul nostru, vom putea crește și ne vom maturiza spiritual, devenind mai eficienți în Împărăția Lui Dumnezeu.
 
Un alt mod în care putem intra în prezența Domnului este citirea Bibliei. Dacă Îl rugăm pe Duhul Sfânt să ne reveleze ce are să ne spună prin versetele pe care le citim și continuăm până când ceea ce citim devine real și ne vorbește inimii, slava Domnului ne va umple inimile.
 
Poate spuneți că Dumnezeu este omniprezent și suntem tot timpul în prezența Lui. Este adevărat că Dumnezeu este pretutindeni, non-stop, dar este nevoie de efort și determinare pentru ca noi să putem ignora lumea fizică și să accesăm lumea spirituală, unde putem simți prezența Lui Dumnezeu. Doar atunci când reușim să ne reducem la tăcere gândurile și simțurile fizice, putem permite duhului nostru născut din nou să preia controlul și Duhului Sfânt să se manifeste. Cu cât petrecem mai mult timp în slava Lui Dumnezeu, cu atât învățăm mai mult să trăim conduși de Duhul Sfânt și nu de suflet (care este mintea, voința și emoțiile noastre).
 
Este nevoie de timp și efort pentru a cunoaște pe cineva. O relație puternică se dezvoltă în timp, atunci când cele două persoane implicate sunt sincere, devotate, se iubesc și se respectă reciproc. La fel trebuie să fim și în relația cu Dumnezeu, deoarece El este perfect în toate privințele și a făcut deja tot ce este necesar pentru ca noi să fim preaiubiții Săi.
 
Domnul ne cheamă pe toți: „Veniți la Mine! Aici totul este mult mai bun, mai frumos și veți găsi odihnă perfectă pentru sufletele voastre”. Când intrăm în slava Domnului ajungem să gustăm iubirea și bunătatea Lui Dumnezeu la cel mai înalt nivel, ne odihnim și ne întărim credința („Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” - Psalmii 34:8). Și pe măsură ce petrecem timp cu Isus, iubindu-L și El iubindu-ne pe noi, devenim din ce în ce mai asemănători cu El, adică mai iubitori, mai buni, mai răbdători și mai doritori să-i ajutăm pe semenii noștri. Ne vom schimba atât de mult, încât cei din jur vor căuta să fie în prezența noastră și vor începe să-și dorească să fie ca noi. Aceasta este cea mai bună metodă de evanghelizare! Când alegem să ne îndreptăm atenția către Domnul, începem să ne gândim la lucrurile spirituale, care contează mai mult decât lumea fizică din jurul nostru. Astfel, lumea spirituală devine tot mai reală și pe măsură ce învățăm să ne folosim simțurile spirituale, vom putea primi tot mai mult din ceea ce are Tatăl ceresc să ne dea.
 
În Coloseni 3:2, suntem îndemnați să ne gândim „la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”. Și în Efeseni 2:6, citim că Dumnezeu “… ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Cristos Isus”. Asta înseamnă că suntem deja prezenți în domeniul spiritual, dar trebuie să ne ignorăm simțurile fizice ca să putem recepționa mesajele simțurilor spirituale! Greutățile, tristețea, durerea, suferințele nu pot birui prezența și pacea Lui Dumnezeu atâta timp cât îl iubim și îl căutăm cu adevărat. Ori de câte ori ne este foame și sete de Dumnezeu, El Își va face simțită prezența și ne va umple! Când alegem să-i predăm totul Domnului, El poate lucra pentru noi, ne rezolvă problemele, ne vindecă și ne restaurează, se îngrijește de nevoile noastre, ne dă favoare și ne întinde masa înaintea dușmanilor noștri (Psalmul 23: 5).
 

• Isaia 4:5b-6 Da, peste toată slava va fi un adăpost, o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.

 
Când intrăm în slava Lui Dumnezeu suntem în „adăpostul” Lui. Cu cât intrăm mai des în prezența Lui, cu atât suntem mai protejați și putem trăi mai mult conduși de Duhul Sfânt și nu de firea noastră. Mulțumim Doamne pentru acest dar minunat!
 
 
Carmen Pușcaș
 

Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta...
Evrei 4:9-11a 

Mântuirea pe care o primim prin Isus Cristos înseamnă mult mai mult decât viața veșnică. Isus vrea să Îi dăm Lui poverile, grijile, temerile, nevoile noastre și să ne dea în schimb odihna Sa, așa cum citim în Matei 11:28-29, „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”
 
Domnul vrea să alegem să intrăm în odihna Lui. Noi trebuie să dorim să lăsăm totul la picioarele Lui și să ne relaxăm având încredere că ne poartă de grijă. Când alegem să-L lăudăm pe Domnul, să Îi multumim pentru cine este și ce a făcut pentru noi, putem intra în prezența Lui și să ne umplem de Duhul Sfânt. Avem zilnic nevoie să ne reumplem, pentru că provocările vieții de zi cu zi ne golesc și ajungem epuizați dacă nu suntem atenți. Iar un creștin epuizat este vulnerabil, irascibil și face față cu greu ispitelor. Vă sună familiar? Noi suntem cei care limităm prezența și puterea Duhului Sfânt în noi. Tatăl ceresc ne umple cu atât cât Îi permitem să toarne în noi. Cu cât foamea noastră de Domnul este mai mare și căutăm mai mult părtășia cu El, cu atât primim mai mult.
 
Împăratul David a înțeles importanța timpului petrecut în prezența Domnului așa cum arăta și în Psalmul 16:11b, „înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice, în dreapta Ta”. Bucuria care ne umple inimile când petrecem timp cu Domnul ne transformă și este cu atât mai mare cu cât înțelegem mai profund ce avem în Isus. Aceasta este bucuria mântuirii, a apartenenței la familia cerească, prin care nu ne mai îndoim de dragostea Lui Dumnezeu, de faptul că este în noi permanent, indiferent prin ce trecem și că face tot ce este nevoie ca să putem deveni ce ne-a creat să fim.
 
Domnul are cele mai minunate binecuvântări pregătite pentru noi și planul Lui este cel mai perfect pentru fiecare în parte, din toate punctele de vedere. Dar ca să intrăm în odihna lui Dumnezeu, trebuie să renunțăm să ne zbatem să rezolvăm totul singuri și să-L rugăm să ne ajute în ce avem de făcut. Dacă urmăm conducerea Duhului Sfânt, învățând să ascultăm de vocea Lui, împlinind ce ne spune, vom putea intra în posesia a tot ceea ce are Domnul mai bun pentru noi.
 
Uneori, concediul mult visat poate ajunge să fie un calvar, dar concediul pe care îl putem avea intrând în odihna Domnului ne relaxează, ne eliberează de poveri, temeri, frustrări, stres și de oboseală fizică. Încrederea că Tatăl ceresc face totul spre binele nostru maxim, ne dă pace și ne ajută să intrăm în adevărata odihnă. Putem avea o viață împlinită și fructuoasă dacă Isus ne este cu adevărat Domn și suntem convinși că ne iubește și că nu ne lasă și nu ne părăsește niciodată!
 
Ne putem odihni când știm că Universul funcționează foarte bine fără ajutorul nostru, că nu trebuie să ne pierdem pacea îngrijorându-ne de ce va fi și ce va urma pe plan mondial sau local. Dimpotrivă, dacă petrecem zilnic timp cu Domnul, putem să ne încredem tot mai mult în protecția, ajutorul și dragostea Lui și astfel ne vom putea păstra pacea, vom dormi mai bine și vom fi mult mai odihniți atât fizic cât și sufletește. Să intrăm și să rămânem în odihna Domnului nostru!

 
Carmen Pușcaș