​ 
Când înțelegem că adevărata noastră identitate vine din relația cu Isus și că nu se schimbă în funcție de circumstanțe, avem succes în ceea ce facem și prosperăm. Suntem cine spune Cuvântul Lui Dumnezeu că suntem și nu ceea ce simțim că suntem, în funcție de ce avem, unde ne aflăm la un moment dat sau ce spun alții despre noi. Numai ce spune Dumnezeu despre noi contează, pentru că suntem copiii Lui și identitatea noastră vine de la El.
 
Când ne găsim plăcerea în Domnul, în cunoașterea și înțelegerea Cuvântului Lui, putem domni în viață prin Isus și să trăim așa cum citim în versetele de mai jos.

• Psalmii 1:3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit.

 
Când ne luăm puterea din Domnul, pentru că avem rădăcinile adânc înfipte în Cuvântul Lui și Duhul Sfânt ne alimentează cu apă vie, permanent, suntem prosperi în tot ce facem.
​

• Ioan 7:38-39 „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.

 
Tatăl ceresc nu ne-a pregătit o cantitate limitată de apă vie, ci un izvor care nu seacă. Nu vrea să ne fie bine doar din când în când, ci ne-a pus totul la dispoziție ca să fim în continuu bine hidratați și să trăim în trupuri sănătoase. Vrea să avem vieți îmbelșugate, cu rod bogat, să știm că avem un scop bine definit în această lume. Dacă știm care este adevărata noastră identitate, tot ce vom face va fi urmarea acestui adevăr, pentru că acțiunile noastre sunt urmarea a cine credem că suntem. Dar dacă știm că prin Isus suntem prosperi, înrădăcinați în dragostea Domnului și alimentați de puterea Duhului Sfânt, meniți să binecuvântăm la rândul nostru pe alții, vom putea să păcătuim mai puțin și să fim mai fericiți.
 
În economia Lui Dumnezeu prima dată dăruim ca să primim. Să nu uităm că „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7b). Dărnicia ne ajută să nu ne legăm inima de posesiuni și să nu ne bazăm pe averile noastre. Unul dintre numele Lui Dumnezeu este „Iehova Ire”, Dumnezeul care poartă de grijă. Dacă credem că așa este, când ne îndeamnă Duhul Sfânt să dăruim o facem cu bucurie, pentru că știm că Domnul se îngrijește de nevoile noastre.
 
Biblia Traducerea Fidelă traduce ultima parte a versetului 3, din Psalmul 1, prin „tot ce face va prospera.” Dumnezeu nu vrea să avem mulți bani doar ca să avem mai multe griji, să ne folosim timpul ca să câștigăm și mai mult și să ne încredem în propriile puteri. Dimpotrivă, vrea să ne învețe să facem totul de pe poziția de copii ai Lui, care Îl iubesc, Îi dau slavă pentru toate lucrurile și binecuvântează la rândul lor pe alții. Dumnezeu nu ne-a creat ca să ne dedicăm tot timpul muncii și carierei, ci ca „să fim lucrători împreună cu El”, să comunicăm și să fim în contact permanent cu Domnul nostru. Ne binecuvântează și înmulțește rodul muncii noastre ca să trăim pe placul Lui, împlinind planul pe care l-a pregătit pentru viața fiecăruia dintre noi. Și pe deasupra, când trăim conduși de Domnul, facem ceea ce vrea El să facem și ne ajută să finalizăm tot ce începem. Cu Domnul nu risipim nimic. El ne învață cum să ne folosim timpul, resursele și energia ca să ne putem bucura din plin în fiecare zi.

• Psalmii 128:1-2 Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine.

 
Biblia nu spune că ne pică binecuvântările din cer în timp ce nu facem nimic. Dimpotrivă, Biblia spune de multe ori că Tatăl ceresc binecuvântează și face să propășească lucrul mâinilor noastre. Dacă ne facem partea noastră, Domnul și-o face pe a Lui. Dumnezeu nu este dator nimănui și nici nu poate fi forțat de nimeni să facă ceva pentru cei care nu Îl slujesc dintr-o inimă sinceră. Dumnezeu este Atotștiutor și răsplătește tot ceea ce facem spre slava Lui, fără scopuri ascunse.

• Isaia 3:10 Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui.

 
Cel neprihănit are păcatele iertate, este curat înaintea Lui Dumnezeu și poate intra în prezența Lui. Dacă faptele noastre sunt pe placul Domnului, ne va merge bine, vom prospera și nu vom duce lipsă de nimic, așa cum ne promite Cuvântul Lui Dumnezeu.

• 2 Corinteni 8:9 Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.

 
Isus a plătit pe cruce pentru toate păcatele noastre dar și ca să ne salveze de sărăcie. Isus s-a făcut blestem pentru noi pe lemnul crucii, ca să ne elibereze de blestemul pe care l-am moștenit pentru că ne-am născut cu natura păcătoasă, decăzută a lui Adam. Domnul a fost suficient de binecuvântat încât să aibă ucenicii permanent cu El și să plătească toate cheltuielile lor în ultimii aproximativ trei ani petrecuți pe Pământ. Isus a devenit sărac pentru noi, luând sărăcia noastră asupra Lui ca noi să putem deveni bogați în El. A luat bolile noastre ca să putem fi vindecați prin El. A luat toate suferințele noastre, ca să putem trăi viața din abundență prin El. Isus ne-a spus că dacă Îl cunoaștem pe Tatăl și pe El, avem viața veșnică, viața Lui, adevărata viață.
 
A fi prosperi nu înseamnă că nu mai trecem prin dificultăți. Înseamnă că sursa puterii este Domnul, nu noi. Este o sursă care nu se epuizează niciodată și întotdeauna ne ajută să învingem greutățile și problemele vieții de zi cu zi.
 
Dumnezeu nu pune limite credinței noastre, nici umplerii cu Duhul Sfânt. Noi impunem limitele prin cât credem. Dumnezeu „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”, dar nu oricum, ci „potrivit cu puterea care lucrează în noi”. Duhul Sfânt poate face pentru noi atât cât Îi permitem să ne umple și să lucreze. Nivelul prosperității noastre este dat de limitele pe care i le punem Duhului Sfânt precum și credinței pe care o avem în ceea ce vrea Dumnezeu pentru noi.
 
 
Carmen Pușcaș

Click here to editSe apropie sfârșitul anului și pare firesc să ne gândim la ce am realizat în acest an și să ne facem planuri pentru anul care vine. Dar oare cât de multă atenție acordăm stării noastre spirituale? Ne gândim mai mult la realizările materiale sau la cele spirituale? Dacă suntem fericiți în relația cu Isus, înseamnă că am avut un an bun și că toate provocările, greutățile și „întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă” (2 Corinteni 4:17).
 
Viața de creștin nu este scutită de suferințe sau eșecuri, dar dacă alegem să punem lucrurile în perspectiva corectă, putem găsi ceva bun în fiecare încercare sau durere. Sunt multe versete care ne îndeamnă să privim la cer, la locul minunat pe care s-a dus Isus să-l pregătească pentru noi, ca să „nu cădem de oboseală”, să nu ne descurajăm și să cădem în capcana celui rău. De asemenea sunt mai multe versete care ne arată că Domnul scoate ceva bun pentru noi din suferințe. Cel mai minunat exemplu este felul în care vorbește Pavel despre suferințe, numindu-le „încercări ușoare de o clipă” în a doua epistolă către Corinteni. Iar în epistola către romani scria „că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi”. Lista suferințelor și încercărilor prin care a trecut Pavel din 2 Corinteni 11:23-27 ne arată că privea totul din perspectiva veșniciei, ceea ce face chiar zeci de ani să poată fi considerați doar o clipă. Cu siguranță nu i-a fost ușor, dar dragostea Lui pentru Isus și dorința de a-i ajuta pe cât mai mulți să ajungă mântuiți l-au făcut să considere toate realizările și câștigurile lumii acesteia „ca o pierdere faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul” lui. Pavel merge chiar mai departe spunând, „Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos.” (Filipeni 3:8)
 
Dacă ajungem să înțelegem că „cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos” (Filipeni 3:20) ne putem „gândi la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” pentru că am murit și viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu, și făcând așa putem „umbla după lucrurile de sus, unde Cristos șade la dreapta Lui Dumnezeu” (Coloseni 3:1-3).
 
Ne supărăm, ne întristăm și suntem afectați de atât de multe lucruri care nu mai au nicio valoare peste câteva luni, sau uneori chiar peste câteva zile sau ore. Dacă ne formăm obiceiul să ne gândim ce efect ar avea acele lucruri asupra noastră peste o mie de ani, putem trece mai ușor peste frustrări și cu timpul putem ajunge să nu mai lăsăm lucrurile de mică însemnătate să ne supere și să ne fure pacea și bucuria.

• 1 Petru 5:10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Cristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiți.

 
Tatăl ceresc ne-a chemat la slava Sa veșnică, prin Fiul Său și ca să ajungem acolo ne acordă har după har. Domnul nu se bucură să suferim, dar dacă ne punem încrederea în El, folosește orice suferință ca să ne ajute să devenim tot mai asemănători Lui Isus, ne dă puterea și tăria ca facem față încercărilor și în El putem ajunge de neclintit. Dorința Lui Dumnezeu este să reușim și dacă continuăm lupta cea bună a credinței, El face restul pentru noi, ca să ajungem să ne petrecem veșnicia împreună cu El. Ce viitor minunat ne așteaptă în ceruri și fiind conștienți de acest adevăr putem alege să ne bucurăm în Domnul nostru în fiecare clipă a călătoriei pe acest Pământ. Și, așa cum spune Pavel, știm că dacă părăsim această lume vom primi trupul ceresc, de slavă care este veșnic și ne dorim să fim găsiți vrednici să fim îmbrăcați cu „locașul nostru ceresc”. Dacă ne simțim prea confortabil în trupurile fizice, nu suntem aproape de Domnul, pentru că inima noastră este plină de lucrurile acestei lumi. Dar dacă umblăm prin credință, suntem fericiți și plini de încredere, așteptând să plecăm din această lume, ca să fim cu adevărat acasă, la Domnul. Creștinul caută să-i fie plăcut Lui Dumnezeu cât timp trăiește în această lume, ca să ajungă acolo unde este locuința lui eternă, alături de Tatăl ceresc.

• Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el […] Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Da, suntem plini de încredere şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă. - 2 Corinteni 5:1-3, 6-9

 
 
 
Carmen Pușcaș.

Erau niște păstori în apropierea locului unde s-a născut Isus Cristos, și Dumnezeu a trimis un înger să le spună minunata veste.

• Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe Pământ între oamenii plăcuţi Lui.” – Luca 2:13-14

  
Henry Wadsworth Longfellow a fost poet și scriitor în Massachusetts, în anii 1800. Anii 60, erau ani foarte dificili. Și-a pierdut soția într-un incendiu, în care și el a fost grav rănit, încercând să o salveze. I-a fost atât de greu fără soția sa încât așa cum el însuși mărturisea mai târziu, era suficient ca să ajungă internat într-un azil. Dar suferințele lui au fost amplificate de faptul că fiul cel mare, Charles, a fost grav rănit în războiul civil și a ajuns aproape paralizat. Dezbinările, durerea și suferințele cauzate de război erau cumplite în toată America. În ziua de Crăciun, în 1864, văduvul Henry, tatăl fiului paralizat și a încă patru copii mai mici, a auzit sunând clopotele bisericii. Și pentru că inima lui era plină de disperare, a scris un poem care a devenit un cântec celebru. Iată ce a scris:​

Și în deznădejde am plecat capul;
„Nu există pace pe Pământ”, am spus:
„Căci ura este puternică și batjocorește cântecul
De pace pe Pământ și bunăvoință pentru oameni!”​

Chiar dacă inima lui Longfellow era încă profund rănită, credința lui continua să fie în Domnul, și s-a întărit așa cum a făcut și regele David în mulți dintre psalmii săi. Henry Longfellow a scris apoi următoarea secțiune de versuri:​

Mai jos este link-ul unui cântec care este o versiune actualizată a cântecului lui Longfellow, compusă de grupul Casting Crowns, tradus și cântat de BBSO.
 
GLORIE LUI - I heard the bells on Christmas day

Eli Cockrell

​Aceasta este o colecție de gânduri despre viața și puterea Cuvântului Lui Dumnezeu pentru creștini. Citirea și strângerea Cuvântului în inimile noastre ne transformă.
 
Credința vine prin „auzirea” Cuvântului Lui Dumnezeu. Domnul a spus că, „Dacă are cineva urechi de auzit, să audă”. Când „auzim” ceea ce are Domnul de spus și Cuvântul Său lucrează în noi, ni se oferă mai multă înțelegere pe măsură ce auzim mai mult și continuăm să creștem în credință și înțelegere. Aceasta nu este doar auzirea cu urechile fizice, ci și auzirea în duhurile sau inimile noastre. (Marcu 4:23-24, Romani 10:17)
 
Aflarea adevăratului caracter al Lui Dumnezeu. Cei mai mulți dintre noi ajungem să fim creștini cu preconcepții despre cine este Dumnezeu. Numai când creștem în relația noastră cu El și citim și studiem Cuvântul Lui, aflăm cine este Domnul cu adevărat. Caracterul Lui, inima Lui, căile Lui, voia Lui etc. Dacă El trebuie să fie Domnul nostru, atunci trebuie să știm cui slujim. (2 Petru 3:9, 1 Ioan 1:9, 1 Ioan 4:8, Matei 4:4)
 
Trebuie să fim asemănători lui Cristos. Cum putem fi ca Isus fără să știm cine este El cu adevărat? Citind și studiind despre Isus în Evanghelii și în celelalte cărți ale Bibliei, putem să trăim pe placul Tatălui ceresc, să-L onorăm și să fim adevărați ambasadori ai lui Isus Cristos pentru cei din jurul nostru. (Efeseni 5:1-2)
 
Învățând ce este păcatul, ne putem feri să greșim. Cum putem „să nu păcătuim” dacă nu știm ce este „păcatul”? Felul în care definește lumea păcatul este adesea destul de diferit de ce spune Domnul. Poate că am fost crescuți de părinți care ne-au învățat greșit și dacă nu ne dăm seama de acest lucru, am putea continua să trăim în păcat. Numai ceea ce spune Biblia despre „ce este păcatul” este demn de încredere și putem învăța doar studiind Cuvântul lui Dumnezeu! (Psalmii 119b-11, Evrei 4:12)
 
Cuvântul Lui Dumnezeu nu ne arată doar „ce să nu facem”, ci și „ce să facem!” Avem nevoie de îndrumare pe drumul vieții. Biblia nu numai că ne arată semnele de oprire, ci și în ce direcție să ne întoarcem și cum să procedăm. (Psalmii 119:130, Efeseni 5:8b-10)
 
Fără reînnoirea minții noastre, nu am reuși niciodată. Ca creștini, toți avem „omul vechi” care are o „natură păcătoasă”. Și fiind născuți din nou spiritual, cu toții avem inimi noi care vor să-i facă pe plac Lui Dumnezeu și să trăiască cu înțelepciune. Prin reînnoirea minții noastre, putem învinge acea „natura păcătoasă”. Omul vechi are tiparele păcătoase de gândire care s-au fost dezvoltat de-a lungul timpului și formate din gânduri care nu sunt centrate pe Dumnezeu. Când citim și aplicăm ceea ce învățăm din Cuvântul Lui Dumnezeu, învățăm și dezvoltăm noi modele de gândire care Îl au în centru pe Cristos. (Romani 12:2, Ioan 17:17-19)
 
Prin învățarea și cunoașterea adevărului, putem recunoaște înșelăciunea. Având Biblia ca adevăr absolut, putem deosebi adevărul de ceea ce este eronat. Lumea ne învață toleranța față de păcat și adesea dorește să-l îmbrățișăm. Cunoscând adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu, putem recunoaște minciunile. Putem iubi oamenii fără a accepta sau a îmbrățișa păcatul. Adevărul dezvăluie întotdeauna ceea ce este contrafăcut. (2 Timotei 3:13-17, Ioan 8:30-32, 2 Corinteni 10:3-6)
 
Cunoscându-L pe Domnul și Cuvântul Său, putem avea curajul de a apăra ceea ce este drept, chiar și în fața unui dușman. Există multe situații în viață care pot face pe cineva să se teamă. Dar, dacă Îl cunoaștem pe Domnul și adevărul Bibliei, putem fi atât de siguri de adevăr, încât continuăm să luptăm pentru acesta chiar dacă ne costă scump. (Efeseni 6:10-11, Psalmii 27:1, Deuteronomul 31:6)
 
Prin Cuvântul Lui Dumnezeu, aflăm că avem autoritate asupra Satanei și a forțelor sale demonice. Știind cine suntem în Cristos și ce putere avem în El, ne putem opune tuturor forțelor întunericului. (Efeseni 6:12-13, Iacov 4:7, Marcu 16:17-18)
 
Prin cunoașterea planului Lui Dumnezeu pentru noi, din Cuvântul Său, putem rămâne în El și El poate rămâne în noi. Și făcând astfel, putem să fim pe placul Domnului și chiar să primim răspuns la rugăciuni. (Ioan 15:7, Psalmii 91:14-16)
 
Viața abundentă și veșnică sunt daruri pentru cei care părăsesc păcatul și cred în Numele lui Isus Cristos ca Domn și Mântuitor. Domnul ne oferă viață din belșug cât suntem pe acest Pământ, și viață veșnică pentru totdeauna. Dumnezeu Tatăl și adevărul Cuvântului Său, ne eliberează de robia păcatului și ne învață cum să avem o viață binecuvântată. Cunoscând și aplicând adevărul Evangheliei, găsim adevărata viață, acum și pentru totdeauna! (Ioan 11:25-26a, Ioan 10:10b)
 
Mai sunt multe alte beneficii ale citirii și studierii Bibliei. Mulțumim Domnului că a creat Biblia cu atâta măiestrie prin atât de mulți oameni, pe parcursul la atât de mulți ani. După cum s-a spus, multe cărți ne pot informa, dar numai Biblia ne poate transforma. Cei care nu învață și nu aplică Cuvântul Lui Dumnezeu în viețile lor, nu reușesc să se maturizeze în Domnul. Fără ca adevărul Bibliei să lucreze în viețile lor, aceștia cad cu ușurință pradă trucurilor și minciunilor diavolului. Cine nu Îi permite Lui Cristos să îi fie cu adevărat Domn și nu rămâne în El, ajunge să piardă relația de legământ cu Dumnezeu. Prin urmare, Domnul nu este obligat să le asculte sau să le răspundă la rugăciuni.
 
Pocăința de păcate și credința în Domnul Isus pentru mântuire este doar începutul. A deveni creștin nu este puțin lucru și nu trebuie tratat cu ușurință. Cuvântul ucenic și disciplină provin din același cuvânt de bază din limba greacă. Trebuie să-L punem pe Domnul pe primul loc, peste toți și toate, inclusiv peste noi înșine. Este o onoare și un privilegiu să fim copiii Lui Dumnezeu și să avem Cuvântul Său care să ne ajute. Când aflăm și primim dragostea și harul Domnului pentru noi, nu putem să nu-L iubim și să căutăm să-L onorăm. Biblia este cel mai bun manual de instrucțiuni pentru viață și standardul perfect pentru viața noastră. Suntem recunoscători pentru Cuvântul Lui Dumnezeu și vrem să creștem din ce în ce mai mult în cunoașterea, învățarea și aplicarea lui.
 
 
Eli Cockrell

Ați auzit vreodată spunându-se că există un loc în noi pe care numai Dumnezeu îl poate umple? Este cert că toți avem un gol în inimile și viețile noastre care trebuie umplut de prezența Lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Dar poate fi umplut și cu altceva. Mulți dintre noi știm din proprie experiență că Cristos a adus în inimile noastre o bucurie nespusă și o pace care întrece orice alt fel de pace.
 
Când renunțăm să mai fim noi pe tronul vieții noastre și ne predăm viețile Domnului, totul se schimbă radical. Trecem de la a fi ai nimănui la a fi înfiați în familia Lui Dumnezeu, de la robia păcatului la așa o libertate în Cristos încât să nu mai vrem să păcătuim. Nu mai suntem pe drumul spre iad, ci pe drumul spre rai! Iar cei care am avut această experiență, știm că în timp, dacă nu suntem atenți, putem pierde pacea și bucuria pe care le-am primit în Isus. Vechea natură egoistă face totul ca să se strecoare înapoi pe tronul vieții noastre. Iar diavolul și slujitorii lui vor să ne întoarcă din drumul spre cer. Lumea și cei care nu-L urmează pe Cristos ne-ar trage înapoi într-o clipă. Nu ne trebuie mult timp să realizăm că nu putem sluji și Domnului, și lumii acesteia. Dacă nu ne păzim inimile, acestea pot ajunge să fie umplute cu tot mai puțin din Domnul și cu mai multe lucruri care nu ar trebui să fie acolo.
 
A fi născut din nou este doar începutul. Trebuie să ne păzim inimile de vechea natură firească, negând-o zilnic (răstignind-o). Trebuie să stăm suficient de departe de ceea ce ne atrăgea în lume, ca să nu cădem în vechile obiceiuri păcătoase și să vrem zilnic să-L urmăm pe Domnul îndeaproape, ținându-ne urechile spirituale deschise față de El și închise față de dușman. Trebuie să învățăm Cuvântul Lui Dumnezeu, ca să poată fi eficient în viețile noastre și adevărul lui să ne poată ghida, pentru că doar cunoscând adevărul putem recunoaște minciunile dușmanului, indiferent sub ce formă ne abordează.
 
Chiar dacă Îl urmez pe Isus de mulți ani, recent am căzut într-o capcană a dușmanului, pentru că am permis ca altceva să mă umple mai mult decât Domnul. Ca ființe spirituale, duhurile noastre sunt invizibile, dar acestea ne ghidează. Dacă suntem supuși Domnului, atunci Duhul Sfânt ne călăuzește. Dacă ne permitem să fim atrași de altceva mai mult decât de părtășia cu Domnul, putem pierde acea bucurie și pace incredibile pe care le-am avut în Isus și, dacă nu schimbăm lucrurile, putem chiar să rătăcim calea dreaptă. Nu am ales în mod conștient să-L părăsesc pe Domnul, dar pentru că am permis ca altceva să-mi consume timpul și atenția, acel ceva a devenit atât de important încât am simțit literalmente că încerca să preia controlul vieții mele. Această problemă nu este unică pentru mine. Pentru mulți, vine sub forma unui joc pe telefonul mobil sau pe computer, socializarea pe Facebook sau alte rețele sociale sau chiar ceva care nu e neapărat greșit în sine, cum este mersul la sală sau practicarea unui sport. Nici una dintre aceste preocupări nu este rea în sine, așa cum nu era nici hobby-ul meu, până când a ajuns să mă epuizeze. Încet, încet a ajuns să-mi ocupe tot timpul liber și să-mi acapareze gândurile zi și noapte. Știți ce vreau să spun, pentru că fiecare am avut la un moment dat ceva care părea mai important decât orice altceva. Altcineva s-ar putea lăsa distras de muncă sau de ambiție. Sau poate de o altă persoană, consort, copii sau persoana iubită. Nimeni și nimic nu ar trebui să fie vreodată în inimile noastre un foc mistuitor mai mult decât Domnul.
 
În Ioan 16:1-8, Domnul Isus explică de ce trebuie să rămânem în El și El să rămână în noi. De asemenea ne arată ce se întâmplă dacă nu o facem. El ne iubește și vrea să găsim adevărata viață care vine din El. În versetele următoare, Domnul continuă spunând:

• Ioan 15:9-11 ​„Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.”

 
Trebuie să rămânem în Domnul. El este vița iar noi mlădițele. Așa cum vița are nevoie de sevă ca să fie vie și noi avem nevoie de Duhul Sfânt ca să fim vii în Cristos. Dacă solul și sursa de apă din care se produce seva sunt sărace, vița nu va putea fi viguroasă și roditoare. O viță frumoasă cu rod bogat trebuie să aibă o sursă bogată în nutrienți care să circule prin seva sa și s-o hrănească.
 
Trebuie să avem Duhul Sfânt în noi și să fim plini de El și nu de noi înșine sau de orice altceva. Îmi place să mă gândesc că deasupra inimilor este un tron. Și contează enorm cine este pe acel tron. Domnia înseamnă supunere totală față de oricine sau orice este domn. Ar putea fi eul, faptele bune, alcoolul sau drogurile, o altă persoană, o carieră, orice, chiar și o slujire pentru Domnul. Am aflat prin propria experiență că chiar și un hobby poate ajunge să ne stoarcă de puteri încercând să preia domnia inimii noastre.

• Ieremia 2:13 „Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.”

 
Trebuie să-L păstrăm pe Domnul pe primul loc. Este cel mai mare păcat să-L părăsim. Și așa cum vedem în acest verset, El este izvorul apelor vii. Și când permitem ca orice altceva să preia controlul, este ca și cum am alege „puțuri crăpate”, care nici măcar nu pot reține apa, în locul Domnului care este „Izvorul apelor vii”. Nu este doar rău pentru noi, ci este și o insultă la adresa Domnului.
 
După cum vă puteți imagina, m-am pocăit și am îngenunchiat la picioarele Domnului. Dar inima mea devenise atât de uscată și dură, încât aveam nevoie de un miracol ca să încep să mă umplu din nou. Slavă Domnului, că m-a ajutat! Când am început să mă închin și să Îl laud sincer pe Domnul inima mea a început să se elibereze și Duhul Sfânt m-a vindecat și m-a reumplut. Pavel a scris următoarele în scrisoarea sa către Romani:

• Romani 15:13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!

 
Versiunea „Biblia Traducerea Fidelă” a surprins chiar mai bine a doua parte a acestui verset:

• Romani 15:13 Şi Dumnezeul speranţei să vă umple de toată bucuria şi pacea în a crede, pentru ca voi să abundaţi în speranţă prin puterea Duhului Sfânt. (BTF)

 
Nu putem abunda în ceva ce nu avem. Dacă suntem plini de altceva în afară de Domnul, vom abunda în acel ceva. Isus a spus că gura vorbește din abundența (prisosul) inimii. Binecuvântat să fie Domnul, că nu renunță niciodată la noi. Sper și mă rog să aveți inima plină de Domnul iar dacă nu este așa, să renunțați la orice a intervenit între dumneavoastră și El. Cea mai mare pace și bucurie, aparține celor care aleg să asculte de Cuvântul Lui Dumnezeu și de glasul Duhului Sfânt!
  
 
Eli Cockrell

• Deuteronomul 30:20 Iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El, căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov.”

 
Dumnezeu se uită la inimile noastre. Ceea ce contează pentru El este că dorim să ne păstrăm inimile curate și să predăm Lui totul. Ascultarea ar trebui să fie rezultatul unei inimi care Îl iubește pe Dumnezeu pe deplin și nu se slujește pe sine. Pavel spunea în 1 Corinteni 13:3: „Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.”. Faptele noastre bune făcute din motive greșite nu-i fac plăcere lui Dumnezeu și nu au valoare veșnică. Relația noastră cu Domnul trebuie să se bazeze pe iubire sinceră și tot ceea ce facem ar trebui să fie rezultatul acesteia. Cuvântul ebraic original tradus „viață” în versetul de sus este „chay” și înseamnă „fericire pământească combinată (adesea) cu binecuvântarea spirituală” („Lexiconul Brown-Driver-Briggs”). Deci, atunci când Îl iubim pe Dumnezeu din toată inima, mintea și puterea noastră, putem avea o viață cu adevărat fericită, abundentă și împlinită. Țara făgăduită, acea „ţară bună şi întinsă, […] unde curge lapte şi miere”, pe care Dumnezeu a promis-o poporului Său în Exodul 3:8, pentru noi astăzi, este viața predată pe deplin Domnului, urmând călăuzirea Lui și primind toate binecuvântările Lui.
 
Dumnezeu ne iubește atât de mult, încât dorește să ne conducă și să ne îndrume pas cu pas. Domnul vrea să participe la fiecare decizie pe care o luăm și să ne ajute să îndeplinim planul Său uimitor pentru viețile noastre. Ne-a creat într-un anumit fel, ca să fim perfecți pentru planul Său și să avem tot ce este necesar pentru a trăi o viață fericită în timp ce facem voia Lui. Planul Domnului pentru fiecare dintre noi este conceput atât de unic încât trebuie să îl urmăm tocmai pe cel pregătit special pentru noi și să nu cădem în capcana de a-i copia pe alții, pentru că vom rata bucuria și împlinirea pe care le are Tatăl ceresc pentru noi.
 
Domnul vrea ca noi să depindem de El și să ne rugăm Lui când avem probleme. Ori de câte ori credem că suntem autosuficienți și că ne putem descurca prin propriile noastre forțe, avem probleme și ieșim din voia și planul Domnului nostru pentru viața noastră. Dar când ne începem ziua întrebându-l pe Dumnezeu ce vrea El să facem și urmăm conducerea Lui, avem mai multă bucurie și pace. De câte ori nu ne-am planificat ziua fără să-L căutăm pe Domnul, și am sfârșit prin a face foarte puțin din ce ne-am planificat? Viața este plină de întreruperi neplanificate și pentru că suntem afectați de acțiunile celorlalți, putem ajunge să fim frustrați, nemulțumiți de noi înșine și triști. Din fericire, Dumnezeu știe și ce noi nu știm și dacă îl chemăm și avem încredere în îndrumarea Lui, putem realiza mai mult, ne păstrăm pacea și putem fi mai fericiți.
 
Când ne naștem din nou, suntem bebeluși în Cristos și trebuie să creștem și să ne maturizăm spiritual. Dumnezeu ne iubește suficient de mult încât să ne împiedice să începem să  lucrăm în „via Lui” înainte de a fi gata să facem față succeselor și insucceselor care survin din interacțiunea cu oamenii și cu realitatea spirituală. Este nevoie de timp pentru ca asta să se întâmple. Trebuie să fim transformați, reînnoindu-ne mințile cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a schimba felul în care gândim, privim viața și luăm decizii pe placul lui Dumnezeu. Toate acestea cer timp. Cu cât petrecem mai mult timp cu Domnul nostru, studiind și meditând la Cuvântul Său și schimbându-ne caracterul pentru a semăna mai mult cu Isus, cu atât mai repede vom fi gata să facem ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să facem.
 
Atunci când Dumnezeu este totul pentru noi, suntem în cel mai bun loc în care putem fi vreodată. Dumnezeu nu este egoist când ne cere să-L iubim, dimpotrivă, este în interesul nostru să o facem. Când Îl iubim pe Dumnezeu, vrem să Îi facem pe plac, ne pasă ce Îi place sau nu, și începem să dorim aceleași lucruri ca și Domnul. Iubim oamenii mai mult și ne dorim să fie mântuiți și întreaga noastră perspectivă despre viață se schimbă. Și pentru a fi așa cum dorește Dumnezeu să fim, trebuie să facem ceea ce spun versetele următoare.
 

• Galateni 2:20 Am fost răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.

 
Și pe urmă trebuie să facem mai mult de atât, devenind jertfe vii pe altarul Domnului.
 

• Romani 12:1 Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

 
Să ne răstignim trupul și să devenim o jertfă vie, sfântă și plăcută Lui Dumnezeu este imposibil prin puterea noastră. Trupurile noastre sunt natura noastră păcătoasă care se opune duhului nostru născut din nou. Și pentru că trăim în trupuri omenești, este mai ușor să urmăm dorințele firii decât călăuzirea Duhului Sfânt, care a devenit una cu duhul nostru de când ne-am născut din nou. Nu este ușor să ne schimbăm și să încetăm să trăim cum trăiam în trecut, dar cu cât ne dorim mai mult să o facem și Îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute, este posibil, slavă Domnului!
 
Isus a spus:
 

• Matei 10:38-39 „Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine şi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.”

 
Chiar dacă cuvintele Domnului sună aspre, pierderea vieții noastre de dragul Lui este cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla vreodată. Este minunat să-l lăsăm pe Dumnezeul nostru, care știe și poate totul, să ne conducă și să ne ghideze pașii pentru că ia povara de pe umerii noștri. Singura grijă pe care ar trebui să o avem este să Îi facem pe plac, ascultând și supunându-ne la ce ne spune să facem sau să nu facem. Trăind o viață predată, avem mult mai multă bucurie și pace și suntem binecuvântați cu viața din belșug pe care o dorește Isus pentru fiecare dintre noi! Aleluia, mulțumim Doamne!
 
 
 
Carmen Pușcaș

​ 
În urmă cu câțiva ani într-o dimineață obișnuită de duminică, doamna  Kimberly D. Henderson a început să noteze cuvintele pe care simțea că Domnul le punea în inima ei. Erau cuvinte de încurajare pentru o persoană dragă care trecea printr-un perioadă incredibil de dificilă. Ceea ce a scris atunci, a ajuns să fie cea mai difuzată postare pe care a publicat-o vreodată pe rețelele de socializare. Reacțiile ulterioare au arătat că mesajul nu a fost menit doar pentru persoana pentru care l-a scris inițial, încurajând pe mulți creștini. Cu permisiunea doamnei Kimberly, postăm acest mesaj mai jos.
 
Mesajul original în limba engleză, este pe o pagină permanentă de pe blog-ul autoarei și găsiți adresa la sfârșitul blogului. Conținutul acestui mesaj nu scuză abuzul, nici neglijența, nici nu încurajează nepăsarea la suferința altora. Mesajul este pentru acele momente când ne-am rugat pentru noi înșine sau pentru altcineva și Domnul ne-a răspuns: „Ai încredere în Mine”. Ne rugăm să fiți încurajați de cele ce urmează:
 
L-aș fi salvat pe Joseph din acea groapă, din acea închisoare, din acea durere. Și aș fi privat națiunile de pe cel pe care Dumnezeu l-ar fi folosit ca să le scape de foamete.
 
L-aș fi salvat pe David din calea sulițelor lui Saul, din peșterile în care trebuia să se ascundă, din durerea respingerii. Și aș fi privat Israelul de un rege după inima lui Dumnezeu.
 
Aș fi salvat-o pe Estera să nu fie luată din familia ei și pusă într-o poziție  pe care nu a cerut-o niciodată. Aș fi scos-o din calea unui dușman vicios, avid de putere. Și aș fi privat un popor de cea pe care Dumnezeu ar fi folosit-o ca să-l salveze.
 
Și l-aș fi salvat pe Isus de cruce, de suferința și durerea maximă. L-aș fi salvat de batjocuri, torturi, spini, biciuire și piroane. Și aș fi privat întreaga omenire de  un Mântuitor, de șansa la mântuire și de o veșnicie fără suferință și durere.
 
Prietene drag, vreau să te salvez din suferința ta. Vreau să-ți schimb drumul și să-ți opresc durerea. Dar acum știu că aș greși. Aș trece peste limitele care mi se permit. Ți-aș face rău și aș priva lumea de mult bine. Pentru că Dumnezeu știe. El știe cât bine va produce această durere.
 
El știe ce frumusețe va ieși din aceste greutăți. El veghează asupra ta și te ține chiar și în această încercare. Și îți promite că poți avea încredere în El. Chiar și atunci când totul pare mai mult decât poți suporta.
 
Așa că, în loc să încerc să te scot afară, te ridic. Stau în genunchi înaintea Tatălui și Îl rog să-ți dea putere și speranță. Îi cer să te protejeze și să te miște la momentul potrivit. Îi cer să te ajute să te rogi și să ai discernământ. Îl întreb cum să-ți arăt dragoste și cum să te ajut. Și cred că va folosi viața ta cu putere spre slava Lui, iar inima ta va ajunge să fie mulțumitoare și recunoscătoare că ai trecut pe acest drum atât de dificil.
 


© Kimberly D. Henderson, 2017
 
Adresa blogului original în limba engleză:
https://kdhenderson.wordpress.com/i-would-have-pulled-joseph-out/

 
De-a lungul vieții, toți trecem prin perioade în care avem nevoie de încurajările din Psalmul 91. Mulți creștini citează pasajele care vorbesc despre protecția și victoria promise de Dumnezeu, dar puțini realizează care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinim pentru ca aceste promisiuni să devină realitate în viețile noastre. Dumnezeu ne iubește necondiționat și tot ce cere să facem este spre binele nostru. Dar dacă alegem să ne îndoim de dragostea Lui Dumnezeu, să ne temem de greutăți și să ne îngrijorăm de ce va veni, nu beneficiem de protecția și binecuvântările care sunt deja pregătite pentru noi.
 

• Psalmii 91:1-2 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”

 
Mulți teologi spun că Moise a scris acest psalm, pentru că el este menționat ca autor al psalmului precedent și conține similarități cu cartea Deuteronomul, dar chiar dacă nu suntem siguri de identitatea scriitorului, putem fi siguri că a fost inspirat de Duhul Sfânt. Primele 2 versete, precum și versetele 9 și 14 arată pentru cine sunt valabile adevărurile exprimate de restul psalmului. Nu cel care Îl caută pe Domnul din când în când, în special când are nevoie de ajutor sau este disperat, este ocrotit și păzit de boli și pericole.  Promisiunile sunt pentru cel care locuiește în adăpostul oferit de Dumnezeu, având o relație sinceră și constantă cu El, și care se simte atât de confortabil în prezența Domnului încât se odihnește la umbra Lui, îi dă grijile, temerile, problemele fiind sigur că le rezolvă și că nu are de ce să se teamă.
 
Cuvintele pe care le rostim, contează și produc efecte. Să ne amintim că „Moartea și viața sunt în puterea limbii” (Proverbele 18:21a) și calitatea vieții noastre depinde de cuvintele pe care le rostim. Când declarăm și credem că Domnul este locul nostru de siguranță și că ne încredem în El, avem ceea ce spunem.  O viață trăită în siguranța că Tatăl ceresc ne iubește atât de mult încât Îi pasă de fiecare problemă pe care o avem și ne va ajuta să o rezolvăm în cel mai bun mod posibil, este o viață relaxată, frumoasă și de dorit. Dar ca să ne odihnim cu adevărat în Domnul trebuie să Îl cunoaștem și să ne încredem că ne scapă din necazuri, ne înconjoară cu zidurile Lui de protecție și ne vrea binele chiar mai mult decât ni-l putem dori noi înșine.
 

• Psalmii 91:3-8 Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare. O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi.

 
Versetul 3 spune că Domnul nu ne lasă să cădem în capcanele celor care ne vor răul, și ne protejează de bolile contagioase și de consecințele acestora. Credincioșia Lui Dumnezeu este un scut tare care ne ocrotește, dar pentru a fi protejați, trebuie să alegem să ne încredem în Tatăl ceresc și să nu ne temem de niciun rău al împărăției întunericului și nici al lumii în care trăim. Chiar dacă în jurul nostru sunt mii de victime, dacă alegem să Îl iubim sincer pe Domnul, să trăim în prezența Lui și să ne încredem în protecția Lui, vom fi în siguranță și vom vedea cât de mult îi costă neascultarea pe cei care L-au respins pe Domnul și au ales răul.
 
Dacă nu am înțeles încă care sunt condițiile ca să fim scăpați de boli și pericole, versetul 9 ne reamintește.
 

• Psalmii 91:9-10 Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.

 
Ce minunat este să știm că în Domnul suntem în cel mai sigur loc, în care atacurile distrugătoare ale dușmanului nu ne pot atinge. De aceea, când trecem prin încercări știm că Domnul este cu noi și ne va da puterea și mijloacele necesare ca să ieșim învingători. Versetul 11, spune că Dumnezeu poruncește îngerilor Lui să ne păzească și chiar dacă va trebui să trecem prin greutăți, le vom învinge.
 
Iar finalul este și mai minunat:
 

• Psalmii 91:14-16 „Fiindcă Mă iubeşte”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.”

 
Dumnezeul Atotputernic spune că ne scapă și ne ocrotește de rău, doar pentru că Îl iubim, știm cine este și ce mare putere are proclamarea Numelui Lui. Rugăciunile noastre sunt ascultate, Domnul este cu noi și la bine și la greu, nu ne lasă singuri nicio clipă, pentru că locuiește în inima fiecărui creștin născut din nou. Cel mai uimitor este că nu doar că ne salvează de rău, dar ne și onorează, ne pune pe o poziție de glorie, ne dă viață lungă și la final vom ajunge să ne petrecem veșnicia împreună cu Domnul nostru, în rai.
 
Ce poate fi mai frumos și mai de dorit decât să Îl iubim și să fim iubiți de Dumnezeu? Să știm că dacă ne încredem în El, ne putem bucura de odihnă în prezența Lui, suntem păziți de tot ce ne poate distruge și nu trebuie să ne temem indiferent prin ce trebuie să trecem. Cu Isus, câștigăm chiar și dacă părăsim aceste trupuri fizice, așa cum spunea și Pavel:
 

• Căci pentru mine, a trăi este Cristos şi a muri este un câştig. – Filipeni 1:21

 
 
Carmen Pușcaș

• Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac! - 1 Cronici 16:34

​
Dacă îndurarea (bunătatea, mila, răbdarea și înduioșarea) Lui Dumnezeu este veșnică, înseamnă că nu se termină niciodată, nu trăim nicio clipă în care Tatăl ceresc să nu aibă cele mai bune sentimente pentru noi și în care să nu fie de partea noastră. Domnul merită cu adevărat toată lauda, dragostea și recunoștința noastră.

În perioade dificile, din care pare că nu este nicio cale de ieșire, Domnul ne amintește cât de importantă este lauda la adresa Lui. Când Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru cine este și pentru toate lucrurile minunate pe care le-a făcut pentru noi prin Fiul Său, Isus Cristos, problemele noastre nu mai par atât de grave. De ce? Pentru că ne amintim cât de bun este Domnul, că nimic nu este nici prea greu nici imposibil pentru El și că nu ne lasă singuri nicio clipă. Să nu uităm ce a spus Isus în Ioan 10:10: „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” și că am fost creați pentru dragoste, bucurie, pace și tot ce rezultă din prezența Duhului Sfânt în inima creștinului născut din nou (Galateni 5:22-23). Gândurile care conduc la emoții negative, când ne îngrijorăm sau ne temem de ceva care poate nu se va întâmpla niciodată, nu ne ajută cu nimic.
 
Împăratul David a înțeles foarte bine puterea laudei la adresa Lui Dumnezeu și prin laudă și închinare a reușit să treacă peste perioadele dificile din viața lui. Psalmii pe care i-a compus inspirat de Duhul Sfânt i-au ajutat și mângâiat pe credincioșii din toate timpurile.

• Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt. - Psalmii 7:17

 

• Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. - Psalmii 9:1

 

• Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea. - Psalmii 34:1

 

• Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul.  - Psalmii 40:3

 
Când cei din jur văd că alegem să-L lăudăm pe Dumnezeu indiferent prin ce trecem și că avem atitudinea corectă în orice situație, vor dori să aibă ce avem noi. Exemplul personal este cea mai puternică metodă de evanghelizare. Pe lângă faptul că trăim în ascultare de Dumnezeu, ne putem păstra pacea și chiar bucuria în încercare, îi ajutăm și pe cei din jur să se încreadă în Dumnezeu și să dorească să devină copiii Lui.
 
Dacă așteptăm să ne bucurăm și să fim fericiți când toate vor fi cum le dorim și vom împlini tot ce ne-am propus, s-ar putea să nu ne bucurăm prea mult. Este vreun câștig în a fi triști, abătuți, nemulțumiți și frustrați? Rezolvăm ceva când ne îngrijorăm și ne pierdem somnul gândindu-ne la ceea ce nu putem schimba sau la lucruri din trecut care deja sunt consumate?

• Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea. [...] Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?” – Luca 12:22-23, 25,26

 
Și Isus a concluzionat spunând: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Luca 12:31). Când suntem concentrați pe ce vrea Domnul să facem și ce Îi face Lui plăcere, ne putem păstra inimile curate, pentru că nu mai căutăm lucrurile lumii și nici ceea ce ne poate face rău. Tot ce vrea Dumnezeu pentru noi și ce așteaptă de la noi este spre binele nostru maxim. Cu cât suntem mai plini de dragoste pentru Domnul, cu atât Îl vom lăuda mai mult, vom fi mai mulțumiți și mai fericiți.
 
Viața cu Isus este cea mai frumoasă și acum aici și pentru toată veșnicia în prezența Lui în ceruri. Când alegem să Îl lăudăm pe Domnul, ne ridicăm deasupra problemelor și ne arată soluția cea mai bună. Cine are o inimă mulțumitoare este fericit, trăiește în voia Lui Dumnezeu, are o viață binecuvântată și va ajunge în rai!
 
Carmen Pușcaș
 

Dumnezeu folosește necazurile prin care trecem ca să ne ajute să realizăm ce este în inimile noastre și ce trebuie să corectăm. Domnul ne iubește cu o dragoste pură, perfectă, fără limite și nu Îi face plăcere când suferim, dar numai în timpurile de încercare, aflăm ce slăbiciuni avem. Tatăl Ceresc nu ne forțează să ne schimbăm, pentru că ne-a creat cu voință liberă; noi trebuie să dorim să renunțăm la ce nu Îi place Domnului și să-L rugăm să ne ajute să ne schimbăm.
 
Poate v-ați întrebat de ce îi permite Dumnezeu, diavolului să ne atace. Sunt mai multe scenarii, biblice care dau răspunsul la această întrebare.

• Romani 6:16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

 
Când păcătuim, ascultăm de diavolul (Romani 6:16), ceea ce îi dă dreptul legal să ne facă rău, până când Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ierte păcatul comis. Păcatul deschide „ușa spirituală” și se pare că diavolul nu va ezita să o folosească.
 
Să vedem cum îl caracterizează Isus pe Satan:

• Ioan 8:44 „Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”  

​Diavolul este maestru răsturnării adevărului prin minciunii și înșelăciuni viclene. De cele mai multe ori nu ne strecoară în minte gânduri care sunt păcate evidente, pentru că nu le-am crede. De obicei, ispitele au și un sâmbure de adevăr ca să ne ademenească și să cădem în capcană. Se folosește de lucruri din trecutul nostru, de tipare vechi de gândire lumească, de părerea sau acțiunile celor din jur, etc.
 
Diavolul nu are nici o putere asupra noastră, a creștinilor născuți din nou, pentru că Isus a plătit răscumpărarea noastră și ne-a scos de sub stăpânirea diavolului. Dar dacă îi credem minciunile, îi dăm putere să împlinească ceea ce am crezut. Iov spunea: „De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte” (Iov 3:25). Trebuie să acordăm atenție la tot ce ne trece prin cap și să ne opunem gândurilor care vin de la cel rău, în Numele Lui Isus Cristos.
 
Duhul Sfânt, ne convinge de păcat, pe când diavolul ne condamnă. Când ne pierdem pacea deplină a prezenței Duhului Sfânt, este posibil să fi păcătuit. De aceea ne rugăm Domnului să ne arate cu ce am greșit, ca să ne pocăim, să ne cerem iertare și să ne recâștigăm pacea. Dacă continuăm să ne simțim condamnați pentru ce ne-am cerut sincer iertare, este clar că diavolul este sursa acelor acuze și nu Duhul Sfânt și este momentul să ne folosim autoritatea spirituală pe care o avem în Numele Lui Isus Cristos și să ne opunem diavolului așa cum citim în Iacov 4:7, „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi”.
 
Dar ce facem când libertatea de alegere a celorlalți ne face să suferim? Cât timp trăim pe acest Pământ suntem implicați în relații cu rude, prieteni, vecini, colegi și alte persoane. Este trist că diavolul are acces ușor la cei care nu Îl recunosc pe Isus ca Domn și nu trăiesc după legile Lui Dumnezeu. Mai sunt și cei care aleg să facă voia diavolului și își găsesc plăcerea în ce este rău. Putem face față mai ușor răutății celor de lângă noi dacă știm că Isus Cristos, care este în inimile noastre este mai mare decât diavolul care este în lume (1 Ioan 4:4). Prin Domnul suntem deja învingători. Chiar dacă trecem prin greutăți și suferințe, nu suntem învinși. Ne rugăm pentru cei care ne vor răul, ca să renunțe la căile lor rele și să se împace cu Dumnezeu, iar noi să ne păstrăm inimile curate fără ură și răutate. Doar așa putem avea pace și ne putem încrede în protecția Domnului când trecem prin necazuri. Indiferent cât ține încercarea prin care trecem, la un moment dat se va sfârși și cu siguranță Domnul nu permite să fim încercați peste capacitatea noastră de a îndura. Tatăl ceresc ne iubește maxim și vrea să fim cu El toată veșnicia, cu niciun chip nu ne lasă și nu ne părăsește. Slava Domnului!
 
Dacă ne dorim din toată inima să facem voia Lui Dumnezeu, nimic, nici chiar moartea trupului nu ne poate fura mântuirea. Pavel spunea în Filipeni 1:21 că pentru el, „... a trăi este Cristos și a muri este un câștig”. Viața trăită pentru Cristos este o viață victorioasă. Când punem totul în perspectiva cerului, putem să nu mai iubim lumea și lucrurile materiale cum o făceam înainte de nașterea din nou. Pe măsură ce căutăm tot mai mult să Îl cunoaștem pe Dumnezeu și ne concentrăm pe tot ce ține de împărăția cerească, răutatea oamenilor și ceea ce ni se întâmplă nu ne mai lovesc la fel de tare. Dacă știm că moartea fizică înseamnă doar părăsirea acestui trup de carne și că duhul nostru va fi instantaneu în prezența Lui Isus, nu ne temem de moarte. Dimpotrivă, în cer nu mai este suferință, tristețe, chin sau durere și vom experimenta adevărata fericire toată veșnicia.
 
Indiferent prin ce trebuie să trecem, să rămânem fermi în credința că Dumnezeu este de partea noastră, ne vrea binele și ne va ajuta să învingem totul. Domnul „tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.” (Psalmul 147:3) și merită să Îl lăudăm și să trăim pe placul Lui, indiferent ce se întâmplă în jurul nostru.
 
Carmen Pușcaș