V-ați gândit vreodată de ce este atât de important să citim Biblia zilnic? Așa cum știți deja, Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu, pe care l-a insuflat prin Duhul Sfânt celor care au scris-o. Prin Biblie, Dumnezeu ni se revelează și ne învață tot ce trebuie să știm ca să putem avea viață din belșug prin Isus Cristos, Fiul Său.
 
Motivele pentru care citim Biblia fac diferența între a fi religioși și a avea o relație reală cu Domnul vieții noastre. Dacă citim Biblia ca pe o datorie, citind un anumit număr de capitole, potrivit unui anumit plan, doar pentru că știm că așa trebuie sau pentru că așa ni se cere, suntem doar religioși. Dar dacă citim Scriptura din dragoste, dorind să Îl cunoaștem mai mult pe Domnul vieții noastre, avem o relație reală. Profunzimea unei relații este direct proporțională cu timpul petrecut împreună. Dacă petrecem doar un anumit interval de timp pe zi citind Biblia, rugându-ne și lăudându-L pe Domnul, chiar dacă acest interval este de o oră sau chiar două, și apoi uităm de Dumnezeu și facem doar ce vrem noi, nu permitem Cuvântului să devină parte din noi și să ne transforme. Domnul vrea să fim cu El non-stop, să medităm la ceea ce am citit, ca să putem fi transformați de adevărul Scripturii și să Îi mulțumim pentru tot ce face pentru noi.
 
De ce să considerăm acest subiect? Pe măsură ce întunericul devine tot mai dens în jurul nostru, de noi depinde să strângem tot mai mult Cuvântul Lui Dumnezeu în inimile noastre. S-ar putea să vină ziua în care să fie aproape imposibil să avem acces la o Biblie autentică. Dacă știm adevărul despre cine este Dumnezeu, care este voia Lui, ce ne promite în Cuvântul Său, ce Îi place și ce nu, vom putea să nu ajungem păcăliți de versiunile modificate ale Bibliei, la care lucrează dușmanul, și cu care vrea să înlocuiască adevărata Biblie.
 
Recent au apărut mai multe știri despre faptul că crearea unei noi versiuni a Bibliei a fost discutată de Forumul Economic Mondial, care ulterior, a negat acest lucru. La finalul acestui articol găsiți link-urile unui articol în limba engleză, și al unui articol în limba română, unde puteți citi mai multe despre discursul unuia dintre oficialii de vârf ai FEM, Yuval Noah Harari. Acesta a elogiat inteligența artificială, și a susținut că este cea mai potrivită să rescrie Biblia și toate celelalte cărți religioase pentru a crea „viziunea globalistă perfectă a ‘echității și incluziunii’”.
 
De asemenea, din știrile recente am aflat că Partidul Comunist din China lucrează la același lucru din 2016. Recent au apărut mai multe informații despre ce conține noua lor versiune, care după ce va fi finalizată urmează să fie singura Biblie permisă pe teritoriul Chinei.
 
În 2016, în discursul său la o conferință națională a liderilor religioși, liderul chinez Xi Jinping a decretat că religia din China trebuie modificată, ca să devină mai „chinezească”.
 
Iată un exemplu din noua ediție chineză a „Bibliei”. Mai întâi să ne amintim că în fiecare versiune a Bibliei tradusă în mod autentic, în Ioan 8:7, Isus răspunde: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea”. Aceste cuvinte împrăștie mulțimea mâniată, iar Isus îi spune femeii: „Du-te și să nu mai păcătuiești” (Ioan 8:11).
 
Versiunea Partidului Comunist Chinez ia o altă întorsătură. În această povestire, mulțimea pleacă, dar Isus îi spune femeii: „Și eu sunt un păcătos. Dar dacă legea putea fi executată numai de oameni fără vină, legea ar fi moartă.” Apoi Isus continuă să o ucidă pe femeie cu pietre.
 
Cred că fiecare credincios adevărat care citește măcar puțin Biblia, știe că Isus nu a păcătuit niciodată și nu ar pretinde niciodată că este un păcătos și nu ar fi ucis-o niciodată cu pietre pe femeia adulteră adusă înaintea Lui.
​
Întrebarea care se impune este: dacă toate Bibliile adevărate ar fi confiscate și interzise ați ști care este adevărul Cuvântului scris al Lui Dumnezeu ca să rămâneți pe calea Domnului?
 
Așa cum am spus la începutul acestui mesaj, întunericul acestei lumi este tot mai dens. Trebuie să cunoaștem și să avem adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu viu și lucrător în noi pentru a putea trăi credincioși Lui. Din Grădina Edenului și până în zilele noastre, diavolul și cei care-l slujesc știu Cuvântul Lui Dumnezeu și fac totul ca să îl ascundă, să îl răstălmăcească și să-l folosească în mod eronat de câte ori pot. Trebuie să avem Cuvântul Lui Dumnezeu în noi, să îl cunoaștem cât mai profund și să considerăm ce ne-ar putea aștepta în viitor, indiferent unde trăim în această lume.
 
https://dainikbidyaloy.com/2023/06/13/religions-that-are-actually-correct-wef-calls-for-ai-to-rewrite-bible-create/

https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/istoricul-yuval-harari-prezice-ca-o-noua-biblie-va-2276991.html
 
 
Eli Cockrell și Carmen Pușcaș

Iertarea este vitală pentru mântuirea veșnică a fiecărui credincios. Fără să fim iertați și să-i iertăm pe alții, nu putem fi creștini adevărați și nu putem ajunge în rai. Isus a spus foarte clar în Matei 6:15 că, dacă nu-i iertăm pe alții, nici Dumnezeu Tatăl nu ne va ierta. Predicatorii pot transmite mesaj după mesaj încercând să-i convingă cu blândețe pe oameni să-i ierte pe cei despre care ei simt sau știu că le-au greșit, dar cu toată sinceritatea trebuie să spun că aceasta nu este o chestiune cu care să fii blând. Este o chestiune de viață sau de moarte veșnică.
 
Expresiile obișnuite, cum ar fi, neiertarea este ca și cum ai bea o ceașcă de otravă, în speranța că cealaltă persoană va fi otrăvită, sunt foarte adevărate. Neiertarea produce amărăciune, care otrăvește inima oricui alege să nu ierte. Dar mai grav decât răul pe care-l produce pentru această viață, este faptul că Dumnezeu nu ne va ierta dacă nu îi iertăm pe alții.
 
Iată și alte versete cu mesaj clar pe acest subiect.

• Coloseni 3:12-13 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

 

• Marcu 11:25-26 „Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.”

 

• Matei 18:32-35 „Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

 

• Efeseni 4:31-32 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.

 
Cred că neiertarea este o formă de mândrie și neprihănire de sine. Dacă credem că: „Eu ar trebui să fiu iertat, dar celălalt ar trebui să fie tras la răspundere”, gândim foarte greșit. Pilda din Matei 18, arată că Domnul ne iartă fiecăruia dintre noi o mulțime de păcate și totuși, dacă nu-i putem ierta altcuiva ceva care comparativ cu ce ne-a iertat Domnul nouă este infim, atunci iertarea noastră este revocată. Dacă refuzăm să iertăm, atunci și pe noi ne va trage Domnul la răspundere pentru păcatele noastre. Eu personal cred că totul se reduce la: dacă primesc milă, atunci trebuie să acord milă; dar dacă cer dreptate împotriva altuia care mi-a făcut rău, atunci trebuie să primesc dreptate și pentru greșelile mele.
 
Așa că implor pe oricine mai are neiertare în inimă, să renunțe la ea și să ierte sincer. Trebuie să iertăm așa cum am fost și noi iertați de Dumnezeu. Biblia spune că Domnul m-a iubit chiar și atunci când păcatul era stăpânul meu și a murit pentru mine pe când trăiam în răzvrătire completă față de El. Deci, indiferent dacă cine mi-a greșit regretă sau nu, dragostea iartă.

• Proverbele 10:12 Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile.

 

• 1 Petru 4:8 Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.

 
Iubirea umană este o iubire foarte egoistă. Iubim pe cineva atâta timp cât face ce dorim noi și este o persoană ușor de iubit. Dar dragostea Lui Dumnezeu este altruistă. Iubește chiar și atunci când celălalt nu iubește sau chiar urăște. Aceasta este dragostea agape. Acesta este genul de iubire pe care Dumnezeu l-a pus în noi. Și, ca atare, trebuie să iubim cu același tip de iubire. Iertarea este întotdeauna o alegere, și nu neapărat un sentiment. Alegem să iubim cu dragostea agape, chiar dacă natura noastră carnală ar alege contrariul. Aceasta înseamnă să fii ca Isus. Amintiți-vă când Isus era pe cruce și a strigat: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac”. Unii poate că au știut parțial ce făceau și erau conduși de ura care le umple inimile, dar dacă ar fi cunoscut cu adevărat ce mult greșeau și care urmau să fie consecințele acțiunilor lor, poate că s-ar fi comportat diferit. Cred că Isus se ruga pentru noi toți, nu doar pentru cei prezenți acolo în acea zi și ne arăta și nouă ce atitudine ar trebui să avem. Domnul ar fi putut să se roage în gând, dacă nu ar fi dorit să auzim ce era în inima Lui. Dar prin felul în care a ales să se roage, cu toții îi putem urma exemplul.
 
Vă amintiți de tânărul bogat din Marcu 10:17-27, care a venit la Isus și l-a întrebat ce trebuie să facă pentru a fi mântuit? Domnul i-a răspuns, să respecte poruncile și el a replicat că le-a „păzit cu grijă din tinerețe”. Atunci „Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: ’Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă’". Şi tânărul bogat a plecat „întristat de tot”. Chiar dacă problema tânărului era averea și nu neiertarea, principiul este același. Orice avem în inima noastră, ocupă din spațiul care ar trebui să aparțină Domnului, iar neiertarea și resentimentele chiar asta fac și trebuie să nu permitem acest lucru. Trebuie să ne predăm Domnului total, complet, 100%. Nici nouăzeci şi nouă la sută nu este suficient. Ceea ce înseamnă inclusiv să alegem să-i iertăm pe cei care ne-au greșit. Tuturor ni se poate întâmpla să iertăm mai greu în unele situații decât în altele, în funcție de toți factorii implicați și cât de mult ne-a afectat răul care ni s-a făcut. Dar dacă inima noastră este sută la sută pentru Domnul, El ne va ajuta să biruim, chiar dacă nu este ușor. Atâta timp cât ne vom ridica când cădem și vom continua să alegem să iertăm, vom ajunge să nu ne mai deranjeze gândul la cea persoană și nici la ce ni s-a întâmplat.
 
În încheiere, chiar dacă este foarte dur ce urmează, trebuie spus. Cred că dacă o persoană insistă să păstreze ranchiuna neiertării, ar trebui și să se pregătească să-și petreacă veșnicia în iad. Cei care nu vor să ierte pot pretinde că sunt creștini, dar adevărul este că creștinii autentici iartă, așa cum au fost și ei iertați de Tatăl ceresc. Și cum putem ierta așa cum am fost iertați? Prin alegere și prin harul lui Dumnezeu. Chiar dacă trebuie să luptăm o vreme cu firea carnală, dacă continuăm să alegem să iertăm și să ne rugăm pentru cei care ne-au greșit, vom reuși. După un timp, obiceiul de a alege iubirea și iertarea când ne greșește cineva va deveni mai puternic, mai natural și vor lua locul resentimentelor, neiertării și amărăciunii. Aceasta este iertarea biblică.
 
Notă importantă: a ierta nu înseamnă a rămâne în abuz. Trebuie să-i iertăm pe cei care ne fac rău, dar Biblia nu spune să le permitem să ne facă rău în continuare și să le mai acordăm încredere.
 
Eli Cockrell

Articole care aprofundează acest subiect de pe site-ul principal și de pe acest site:
Iertarea: De ce ne cere Domnul Isus să iertăm?
​Iov, cei trei prieteni ai lui și neiertarea
Marele preț al neiertării
Ce este dragostea agape?

Ochiul fizic ca și cel spiritual reflectă starea inimii, respectiv a duhului. Dacă ne păstrăm inimile pline de pacea și dragostea Lui Isus, trăind în ascultare de Domnul, ochii noștri sunt plini de lumină. Când avem ochi sănătoși care funcționează perfect,  aceștia ne inundă tot trupul cu lumina adevărului. Și dacă trupul nostru este condus de lumină, înseamnă că și acțiunile noastre vor fi pe placul Domnului. Dar dacă cineva are păcate pentru care nu și-a cerut iertare și iubește ce este rău, nu ce Îi place Lui Dumnezeu, înseamnă că lumina Lui Isus nu mai este în inima sa, dimpotrivă aceasta a ajuns plină de întuneric. Ochiul fizic, care nu privește țintă la ceea ce Îi place Domnului și caută plăcerile acestei lumi, începe să vadă și ce ține de împărăția întunericului și ca urmare, lumina începe să se diminueze până când rămâne doar întuneric. Domnul Isus a spus chiar, „cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” De ce? Pentru că inima celui care a avut parte de lumina Domnului, știe adevărul și totuși a renunțat la lumină ajunge în întuneric deplin. În continuare Domnul explică mai clar că nimeni nu poate să-L slujească și nici să-L iubească și pe El și păcatul, prin care de fapt slujește diavolului.
 
Omul alege ce îi place să privească. Privirile fiecăruia sunt atrase de ceea ce iubește și îi face plăcere. Dacă inima noastră este plină de Isus și de dorința de a face voia Domnului, vom evita să mergem unde nu vrea Domnul și să ne uităm la lucrurile care promovează păcatul. Evităm revistele, cărțile, imaginile, programele TV sau site-urile de pe internet care nu sunt curate și căutăm ceea ce ar privi și Isus. Ochii celor care  nu aleg să se comporte astfel vor ajunge „răi”, pentru că privesc la ceea ce conduce la rău și prețul va fi mare. Pe măsură ce scade lumina din inimă și întunericul acaparează tot mai mult teren, comportamentul și vocabularul celor care au ales întunericul în locul luminii le vor reflecta alegerile.

• Proverbele 20:27 Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.

 
Cuvântul „suflare” în limba ebraică originală înseamnă „suflarea de la Dumnezeu” care este în om, adică „duhul” omului. Deci dacă duhul nu mai este o lumină a Domnului, pentru că omul a ales să lase să intre prin poarta ochilor tot felul de lucruri rele în inima lui, întunericul ajunge în „fundul măruntaielor”, adică afectează tot trupul și va avea urmări.
 
În concluzie, ochiul poate fi interpretat ca reprezentând raționamentul, judecata omului sau mentalitatea sa asupra vieții. Dacă gândim sănătos, conform principiilor biblice, fără să gândim ce ne îndeamnă natura umană, decăzută, putem spune că avem „ochi sănătoși” și trăim în Împărăția luminii. Gândurile centrate pe adevăr, pe valorile cerului ne creează o stare reală de bine. Este adevărat că trăind în această lume avem multe motive de supărare și trebuie să ne gândim și la ce nu ne place, când trebuie să rezolvăm problemele de zi cu zi. Dar putem alege să abordăm problemele din perspectiva biblică și să Îi cerem sfatul Domnului în rugăciune, ca să luăm decizii prin care să rămânem în lumină.
 
Când urmăm conducerea Duhului Sfânt, gândim corect, iubim ce este bun și alegem ceea ce este benefic pentru noi și cei din jur. Astfel, Domnul Își găsește plăcerea în noi și putem fi cu adevărat fericiți, pentru că nu slujim întunericului, ci doar adevăratei Lumini, Isus Cristos.

Carmen Pușcaș

Când ziua este plină de evenimente care ne solicită fizic, psihic și spiritual, noaptea poate fi agitată dacă nu reușim să ne liniștim cu adevărat înainte de a adormi. Poate faceți parte dintre cei care se agită mult noaptea pentru că creierul continuă să gândească la fel de mult ca și în timpul zilei. Dar chiar dacă sunteți o persoană liniștită, calmă, care adoarme imediat și doarme de obicei profund, viața în această lume agitată ne oferă suficiente zile grele care pot fura somnul chiar și celor care dorm de obicei foarte bine. Ce putem face?

• Matei 11:28-30 „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”

 
Dumnezeu ne dă liniște deplină dacă reușim să Îi dăm Lui gândurile, îngrijorările, neliniștile, frustrările și tot ce ni s-a întâmplat peste zi și ce ne-ar agita somnul, dacă le-am lăsa nerezolvate. Dacă ne formăm obiceiul ca înainte de culcare să Îi dăm Domnului aceste gânduri și să citim din Biblie ca să ne hrănim duhul și să ne curățim mintea de gândurile care ne-ar putea fura somnul, vom dormi tot mai bine. În timpul somnului profund, fără vise, creierul se curăță de toxinele produse de celulele nervoase ca urmare a activității de peste zi. Dar ca acest proces de curățare să aibă loc în mod eficient, este nevoie de câteva ore de somn profund și aproximativ 8 ore de somn odihnitor în fiecare noapte. Lipsa somnului ne face morocănoși, lipsiți de energie și dacă nu dormim suficient perioade mai lungi de timp, creierul nu poate elimina toxinele și ne expunem la boli cu consecințe grave.
 
Când ne trezim obosiți dimineața, putem ști că nu am dormit profund. Gândurile sunt formate prin legături (sinapse) între neuroni (celulele nervoase), care pe timpul nopții se desfac și formează alte legături, care devin vise. Dacă peste zi am permis multor gânduri negative, amintiri dureroase sau orice ne poate face rău, să ne controleze gândirea, șansele pentru un somn odihnitor sunt foarte mici, dacă nu chiar nule. Orice alte legături ar forma celule nervoase între ele, nu pot produce vise frumoase și liniștitoare, dacă nu ne luăm timp să ne curățim mintea prin Cuvântul Lui Dumnezeu înainte de culcare. Isus ne spune să îi dăm Lui poverile și chiar oboseala noastră, și să luăm odihna Lui. Când facem totul împreună cu Domnul vieții noastre, Îi cerem să ne conducă și împlinim ce ne spune să facem, nu mai trecem singuri prin probleme și greutăți, ci „tragem în jug” cu Isus. Aceasta înseamnă că El va duce greul și ne va învăța cum să facem față oricărei situații. Isus este cel mai perfect exemplu de smerenie și blândețe și dacă alegem să fim ca El, vom avea vieți mai frumoase și ne vom odihni mai bine.
 
Chiar dacă încă nu reușiți să identificați care sunt gândurile puse de Domnul în mintea dumneavoastră ca să vă conducă, vă puteți întreba: „Oare ce ar face Isus în locul meu?”, și apoi să acționați pe baza a ceea ce știți că spune Biblia despre caracterul Domnului. Blândețea ne ajută să nu acționăm dur, pe baza impulsurilor de moment, iar smerenia nu ne lasă să avem o părere mai înaltă despre sine, decât se cuvine. Când luăm deciziile cu calm și obiectivitate, urmând ghidarea Duhului Sfânt suntem mult mai liniștiți și nu ne mai pierdem somnul regretând deciziile de peste zi sau suferind din cauza efectelor acestora. Când facem totul împreună cu Isus, respectând valorile și principiile Lui este ușor să facem ce ne cere, pentru că „trage împreună cu noi în jug”.
 
Ceea ce gândim, simțim, vorbim și decidem ziua ne influențează somnul noaptea. Am fost creați de Dumnezeu pentru dragoste, bucurie, pace și tot ce decurge din acestea. Dar pentru că trăim în lumea căzută în păcat, avem parte zilnic de multe ocazii la care răspunsul firesc este opusul dragostei, bucuriei și păcii. Ca să ne schimbăm felul de reacție omenesc la situațiile negative, cu cel duhovnicesc, trebuie să ne transformăm „prin înnoirea minții noastre, ca să putem deosebi voia Lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită (Romani 12:2). O minte transformată va continua să transforme emoțiile, deciziile, vorbirea și chiar caracterul persoanei. Mintea este formată din totalitatea gândurilor și cu cât acestea sunt mai mult bazate pe adevărul Scripturii, cu atât mai curate, mai pozitive și benefice vor fi. Datorită minții înnoite, ne vom schimba în bine atât caracterul cât și deciziile, acțiunile și comportamentul. Ca urmare, calitatea vieții noastre va crește și vom fi o influență pozitivă și pentru cei din jur. Cu cât studiem mai serios și mai profund Cuvântul Lui Dumnezeu, cu atât mai mult vom putea simți prezența Domnului, vom auzi mai clar ce ne spune și pe măsură ce ne schimbăm vom semăna mai mult cu Isus.
 
Cu cât învățăm să ne recâștigăm mai repede pacea după ce suntem tulburați sau răniți, cu atât ne vom odihni mai bine noaptea. Cu cât învățăm să Îi dăm mai repede Domnului problemele și frustrările noastre, nu vom mai avea motive să ne petrecem noaptea gândindu-ne cum să le rezolvăm sau plângându-ne de milă, fără niciun rezultat.
 
Seara înainte de culcare Îi putem da Domnului ce s-a întâmplat peste zi, ca să ne putem liniști mintea și să dormim liniștiți. Dacă nu știți să vă rugați, puteți dezvolta și adapta rugăciunea de mai jos la situația dumneavoastră.
 
Doamne Tată ceresc, Te rog să-mi aduci aminte ce m-a neliniștit sau supărat peste zi și nu am adus încă la picioarele Tale. Te rog să mă ierți pentru... și dacă am mai greșit cu ceva fără să-mi dau seama, Te rog să-mi arăți. Nu vreau să nu fie niciun păcat între mine și Tine, vreau să am inima curată și mintea liberă de orice gând rău și să recunosc gândurile de la Tine prin care Îmi arăți cum să mă comport și ce decizii să iau. Îți dau Ție gândurile, emoțiile și visele mele, pentru că vreau să fie pe placul Tău. Îți mulțumesc Doamne că numai Tu îmi dai liniște deplină ca pot să adormi în pace, slavă Ție în veci. În Numele Lui Isus m-am rugat, amin.
​

Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne,
îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.
Psalmii 4:8
​

Carmen Pușcaș

Din Geneza și până în Apocalipsa vedem cât de minunată este inima Lui Dumnezeu și că tot ce ne cere să facem este de fapt spre binele nostru, chiar dacă pe moment ne-am dori altceva. În Geneza 1:31, după ce a încheiat actul creației, „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune”. Tot ce a creat era pentru ca omul să se bucure de viața pe Pământ și să stăpânească peste toate. Nu era nimic dăunător omului în creația Lui Dumnezeu, până când omul a ales să asculte de diavol și să încalce unica interdicție pe care i-a impus-o Dumnezeu, mâncând din pomul cunoștinței binelui și răului.
 
Înainte de căderea omului în păcat, în lume nu exista rău, nu exista boală nici suferință și Adam și Eva se bucurau de o sănătate perfectă, fără să se teamă că se pot îmbolnăvi, pentru că nici măcar nu știau ce înseamnă să fii bolnav sau să suferi. Dar păcatul a deteriorat echilibrul perfect al creației și a produs boli, suferințe și tot ce este rău. Totuși, chiar dacă omul a ales să păcătuiască, în dragostea Sa, Dumnezeu a pregătit calea de salvare a omenirii pentru că de la început Și-a dorit un popor care să fie al Lui (1 Petru 2:9).
 
În planul Său perfect de răscumpărare, Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său să plătească pedeapsa pentru păcatele noastre și să ne readucă la ceea ce eram creați să fim de la început. Tot ce a pierdut Adam când a căzut în păcat, Isus a restaurat pentru noi. De-a lungul Bibliei găsim multe exemple de vindecări, minuni și învieri, precum și cât de minunat se îngrijește Dumnezeu de copiii Lui. Iar spre final, în Apocalipsa 7:16-17 citim că după ce vom ajunge în cer nu ne va mai fi foame, nici sete, nu ne „va mai dogori soarele nicio altă arșiță” și Isus ne „va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii” noștri. Domnul ne-a pregătit un loc perfect unde vom trăi cea mai frumoasă și îmbelșugată viață. Ne vom petrece veșnicia în trupuri de slavă perfect sănătoase, cu duhuri și suflete perfecte, libere de tot ce este rău și dureros.
 
Acolo unde s-a dus Isus să ne pregătească un loc, ca să fim cu El, nu există boală, suferință și nimic rău. Când Isus ne-a dat rugăciunea pe care toți o cunoaștem sub numele „Tatăl nostru” sau „rugăciunea Domnească”, ne-a învățat să cerem: „vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”. Domnul vrea să avem parte de tot ce este mai bun și cât timp trăim în această lume și să ne bucurăm de sănătate, domnind în viață prin Isus Cristos. Domnul ne-a mai spus că „Împărăția cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.” (Matei 11:12b). Termenul original din limba greacă tradus „năvală” este „biastḗs” și înseamnă „încrederea pozitivă a credinciosului care trăiește prin credința dăruită de Dumnezeu, care-i dă puterea să acționeze în forță, violent - adică însuflețit de Dumnezeu să acționeze prin revelația Sa.” Deci acest verset spune că „cei care ‘dau năvală’ sunt cei care se luptă să-și obțină privilegiile cu cel mai arzător zel și cel mai intens efort” (conform „HELP Word-studies” și „Thayer’s Greek Lexicon”).
 
Efortul susținut, și zelul arzător sunt necesare pentru tot ce ține de Împărăția cerurilor, inclusiv pentru a intra în posesia vindecării pentru care Isus a făcut deja tot ce trebuia să facă. De ce? Pentru că noi suntem cei care trebuie să ne împotrivim diavolului, să nu acceptăm boala, să nu rostim cuvinte care aduc moarte peste noi sau altcineva și să învingem îndoiala.
 
Dumnezeu a vindecat bolnavii inclusiv pe parcursul Vechiului Testament, prin prorocii Săi pe care i-a uns cu Duhul Sfânt și a continuat să facă minuni de vindecare prin Isus și prin credincioșii Noului Legământ.
 

• Isaia 53:4-5 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

 
Isus ne-a salvat de păcat și de efectele acestuia, precum și de orice boală și suferință prin jertfa Sa de pe cruce. Domnul nu ne cere să avem credința perfectă și toate lucrurile în ordine în viața noastră, ca să ne ajute. El ne cunoaște inimile și ne întâlnește acolo unde suntem. Așa a făcut în timpul slujirii pe Pământ și așa face și astăzi, când Îi cerem ajutorul.
 
Dacă medităm la vindecările individuale pe care le-a făcut Isus, menționate în cele patru Evanghelii, vedem clar dragostea, mila și dorința Domnului de a ne face bine. La o analiză atentă a celor patru Evanghelii, putem vedea că din cei trei ani și jumătate avem informații doar despre maxim 27 de zile, dintre care nu este nicio zi în care să știm tot ce a făcut Isus de dimineața până seara. Dacă din atât de puține zile aflăm despre atât de multe minuni ale Domnului, oare cât de multe a făcut Isus în total? Mai ales că de multe ori au venit la El mulțimi mari de bolnavi și i-a vindecat pe toți. Adevărul este că viața Lui Isus a fost plină de minuni de vindecare. Iar de când S-a întors la Tatăl, se roagă și mijlocește pentru noi. Ne-am mai putea îndoi că vrea să fim vindecați când realizăm ce a făcut zi de zi în slujirea Lui pe Pământ și când știm că nu făcea decât voia Tatălui ceresc?
 

• Romani 8:34b Cristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!

 

• Evrei 13:8 Isus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!

 
Isus este același, nu s-a schimbat și nu se va schimba niciodată așa cum nici Tatăl ceresc nu se va schimba vreodată. Ce mare bucurie este să știm că Domnul vieții noastre stă la dreapta Tatălui nostru ceresc și mijlocește pentru noi. Prin jertfa Sa a făcut deja totul pentru iertarea păcatelor noastre și ale întregii omeniri, vindecarea tuturor bolilor și suferințelor și tot ce avem nevoie ca să trăim vieți îmbelșugate. De aceea putem fi siguri că va continua să facă minuni și să vindece pe cei care Îl roagă să o facă, până când va veni pe nori să ne răpească la cer. Inima Lui Dumnezeu este totdeauna plină de dragoste pentru noi, pentru că El este și va fi întotdeauna dragoste. De asemenea, mila, bunătatea, credincioșia și îndurarea Lui vor ține pe vecie.

 „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la
​al treilea şi al patrulea neam!”
Exodul 34:6a-7 ​

​ 
Când înțelegem că adevărata noastră identitate vine din relația cu Isus și că nu se schimbă în funcție de circumstanțe, avem succes în ceea ce facem și prosperăm. Suntem cine spune Cuvântul Lui Dumnezeu că suntem și nu ceea ce simțim că suntem, în funcție de ce avem, unde ne aflăm la un moment dat sau ce spun alții despre noi. Numai ce spune Dumnezeu despre noi contează, pentru că suntem copiii Lui și identitatea noastră vine de la El.
 
Când ne găsim plăcerea în Domnul, în cunoașterea și înțelegerea Cuvântului Lui, putem domni în viață prin Isus și să trăim așa cum citim în versetele de mai jos.

• Psalmii 1:3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit.

 
Când ne luăm puterea din Domnul, pentru că avem rădăcinile adânc înfipte în Cuvântul Lui și Duhul Sfânt ne alimentează cu apă vie, permanent, suntem prosperi în tot ce facem.
​

• Ioan 7:38-39 „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.

 
Tatăl ceresc nu ne-a pregătit o cantitate limitată de apă vie, ci un izvor care nu seacă. Nu vrea să ne fie bine doar din când în când, ci ne-a pus totul la dispoziție ca să fim în continuu bine hidratați și să trăim în trupuri sănătoase. Vrea să avem vieți îmbelșugate, cu rod bogat, să știm că avem un scop bine definit în această lume. Dacă știm care este adevărata noastră identitate, tot ce vom face va fi urmarea acestui adevăr, pentru că acțiunile noastre sunt urmarea a cine credem că suntem. Dar dacă știm că prin Isus suntem prosperi, înrădăcinați în dragostea Domnului și alimentați de puterea Duhului Sfânt, meniți să binecuvântăm la rândul nostru pe alții, vom putea să păcătuim mai puțin și să fim mai fericiți.
 
În economia Lui Dumnezeu prima dată dăruim ca să primim. Să nu uităm că „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7b). Dărnicia ne ajută să nu ne legăm inima de posesiuni și să nu ne bazăm pe averile noastre. Unul dintre numele Lui Dumnezeu este „Iehova Ire”, Dumnezeul care poartă de grijă. Dacă credem că așa este, când ne îndeamnă Duhul Sfânt să dăruim o facem cu bucurie, pentru că știm că Domnul se îngrijește de nevoile noastre.
 
Biblia Traducerea Fidelă traduce ultima parte a versetului 3, din Psalmul 1, prin „tot ce face va prospera.” Dumnezeu nu vrea să avem mulți bani doar ca să avem mai multe griji, să ne folosim timpul ca să câștigăm și mai mult și să ne încredem în propriile puteri. Dimpotrivă, vrea să ne învețe să facem totul de pe poziția de copii ai Lui, care Îl iubesc, Îi dau slavă pentru toate lucrurile și binecuvântează la rândul lor pe alții. Dumnezeu nu ne-a creat ca să ne dedicăm tot timpul muncii și carierei, ci ca „să fim lucrători împreună cu El”, să comunicăm și să fim în contact permanent cu Domnul nostru. Ne binecuvântează și înmulțește rodul muncii noastre ca să trăim pe placul Lui, împlinind planul pe care l-a pregătit pentru viața fiecăruia dintre noi. Și pe deasupra, când trăim conduși de Domnul, facem ceea ce vrea El să facem și ne ajută să finalizăm tot ce începem. Cu Domnul nu risipim nimic. El ne învață cum să ne folosim timpul, resursele și energia ca să ne putem bucura din plin în fiecare zi.

• Psalmii 128:1-2 Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine.

 
Biblia nu spune că ne pică binecuvântările din cer în timp ce nu facem nimic. Dimpotrivă, Biblia spune de multe ori că Tatăl ceresc binecuvântează și face să propășească lucrul mâinilor noastre. Dacă ne facem partea noastră, Domnul și-o face pe a Lui. Dumnezeu nu este dator nimănui și nici nu poate fi forțat de nimeni să facă ceva pentru cei care nu Îl slujesc dintr-o inimă sinceră. Dumnezeu este Atotștiutor și răsplătește tot ceea ce facem spre slava Lui, fără scopuri ascunse.

• Isaia 3:10 Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui.

 
Cel neprihănit are păcatele iertate, este curat înaintea Lui Dumnezeu și poate intra în prezența Lui. Dacă faptele noastre sunt pe placul Domnului, ne va merge bine, vom prospera și nu vom duce lipsă de nimic, așa cum ne promite Cuvântul Lui Dumnezeu.

• 2 Corinteni 8:9 Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.

 
Isus a plătit pe cruce pentru toate păcatele noastre dar și ca să ne salveze de sărăcie. Isus s-a făcut blestem pentru noi pe lemnul crucii, ca să ne elibereze de blestemul pe care l-am moștenit pentru că ne-am născut cu natura păcătoasă, decăzută a lui Adam. Domnul a fost suficient de binecuvântat încât să aibă ucenicii permanent cu El și să plătească toate cheltuielile lor în ultimii aproximativ trei ani petrecuți pe Pământ. Isus a devenit sărac pentru noi, luând sărăcia noastră asupra Lui ca noi să putem deveni bogați în El. A luat bolile noastre ca să putem fi vindecați prin El. A luat toate suferințele noastre, ca să putem trăi viața din abundență prin El. Isus ne-a spus că dacă Îl cunoaștem pe Tatăl și pe El, avem viața veșnică, viața Lui, adevărata viață.
 
A fi prosperi nu înseamnă că nu mai trecem prin dificultăți. Înseamnă că sursa puterii este Domnul, nu noi. Este o sursă care nu se epuizează niciodată și întotdeauna ne ajută să învingem greutățile și problemele vieții de zi cu zi.
 
Dumnezeu nu pune limite credinței noastre, nici umplerii cu Duhul Sfânt. Noi impunem limitele prin cât credem. Dumnezeu „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”, dar nu oricum, ci „potrivit cu puterea care lucrează în noi”. Duhul Sfânt poate face pentru noi atât cât Îi permitem să ne umple și să lucreze. Nivelul prosperității noastre este dat de limitele pe care i le punem Duhului Sfânt precum și credinței pe care o avem în ceea ce vrea Dumnezeu pentru noi.
 
 
Carmen Pușcaș

Click here to editSe apropie sfârșitul anului și pare firesc să ne gândim la ce am realizat în acest an și să ne facem planuri pentru anul care vine. Dar oare cât de multă atenție acordăm stării noastre spirituale? Ne gândim mai mult la realizările materiale sau la cele spirituale? Dacă suntem fericiți în relația cu Isus, înseamnă că am avut un an bun și că toate provocările, greutățile și „întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă” (2 Corinteni 4:17).
 
Viața de creștin nu este scutită de suferințe sau eșecuri, dar dacă alegem să punem lucrurile în perspectiva corectă, putem găsi ceva bun în fiecare încercare sau durere. Sunt multe versete care ne îndeamnă să privim la cer, la locul minunat pe care s-a dus Isus să-l pregătească pentru noi, ca să „nu cădem de oboseală”, să nu ne descurajăm și să cădem în capcana celui rău. De asemenea sunt mai multe versete care ne arată că Domnul scoate ceva bun pentru noi din suferințe. Cel mai minunat exemplu este felul în care vorbește Pavel despre suferințe, numindu-le „încercări ușoare de o clipă” în a doua epistolă către Corinteni. Iar în epistola către romani scria „că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi”. Lista suferințelor și încercărilor prin care a trecut Pavel din 2 Corinteni 11:23-27 ne arată că privea totul din perspectiva veșniciei, ceea ce face chiar zeci de ani să poată fi considerați doar o clipă. Cu siguranță nu i-a fost ușor, dar dragostea Lui pentru Isus și dorința de a-i ajuta pe cât mai mulți să ajungă mântuiți l-au făcut să considere toate realizările și câștigurile lumii acesteia „ca o pierdere faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul” lui. Pavel merge chiar mai departe spunând, „Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos.” (Filipeni 3:8)
 
Dacă ajungem să înțelegem că „cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos” (Filipeni 3:20) ne putem „gândi la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” pentru că am murit și viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu, și făcând așa putem „umbla după lucrurile de sus, unde Cristos șade la dreapta Lui Dumnezeu” (Coloseni 3:1-3).
 
Ne supărăm, ne întristăm și suntem afectați de atât de multe lucruri care nu mai au nicio valoare peste câteva luni, sau uneori chiar peste câteva zile sau ore. Dacă ne formăm obiceiul să ne gândim ce efect ar avea acele lucruri asupra noastră peste o mie de ani, putem trece mai ușor peste frustrări și cu timpul putem ajunge să nu mai lăsăm lucrurile de mică însemnătate să ne supere și să ne fure pacea și bucuria.

• 1 Petru 5:10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Cristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiți.

 
Tatăl ceresc ne-a chemat la slava Sa veșnică, prin Fiul Său și ca să ajungem acolo ne acordă har după har. Domnul nu se bucură să suferim, dar dacă ne punem încrederea în El, folosește orice suferință ca să ne ajute să devenim tot mai asemănători Lui Isus, ne dă puterea și tăria ca facem față încercărilor și în El putem ajunge de neclintit. Dorința Lui Dumnezeu este să reușim și dacă continuăm lupta cea bună a credinței, El face restul pentru noi, ca să ajungem să ne petrecem veșnicia împreună cu El. Ce viitor minunat ne așteaptă în ceruri și fiind conștienți de acest adevăr putem alege să ne bucurăm în Domnul nostru în fiecare clipă a călătoriei pe acest Pământ. Și, așa cum spune Pavel, știm că dacă părăsim această lume vom primi trupul ceresc, de slavă care este veșnic și ne dorim să fim găsiți vrednici să fim îmbrăcați cu „locașul nostru ceresc”. Dacă ne simțim prea confortabil în trupurile fizice, nu suntem aproape de Domnul, pentru că inima noastră este plină de lucrurile acestei lumi. Dar dacă umblăm prin credință, suntem fericiți și plini de încredere, așteptând să plecăm din această lume, ca să fim cu adevărat acasă, la Domnul. Creștinul caută să-i fie plăcut Lui Dumnezeu cât timp trăiește în această lume, ca să ajungă acolo unde este locuința lui eternă, alături de Tatăl ceresc.

• Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el […] Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Da, suntem plini de încredere şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă. - 2 Corinteni 5:1-3, 6-9

 
 
 
Carmen Pușcaș.

Erau niște păstori în apropierea locului unde s-a născut Isus Cristos, și Dumnezeu a trimis un înger să le spună minunata veste.

• Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe Pământ între oamenii plăcuţi Lui.” – Luca 2:13-14

  
Henry Wadsworth Longfellow a fost poet și scriitor în Massachusetts, în anii 1800. Anii 60, erau ani foarte dificili. Și-a pierdut soția într-un incendiu, în care și el a fost grav rănit, încercând să o salveze. I-a fost atât de greu fără soția sa încât așa cum el însuși mărturisea mai târziu, era suficient ca să ajungă internat într-un azil. Dar suferințele lui au fost amplificate de faptul că fiul cel mare, Charles, a fost grav rănit în războiul civil și a ajuns aproape paralizat. Dezbinările, durerea și suferințele cauzate de război erau cumplite în toată America. În ziua de Crăciun, în 1864, văduvul Henry, tatăl fiului paralizat și a încă patru copii mai mici, a auzit sunând clopotele bisericii. Și pentru că inima lui era plină de disperare, a scris un poem care a devenit un cântec celebru. Iată ce a scris:​

Și în deznădejde am plecat capul;
„Nu există pace pe Pământ”, am spus:
„Căci ura este puternică și batjocorește cântecul
De pace pe Pământ și bunăvoință pentru oameni!”​

Chiar dacă inima lui Longfellow era încă profund rănită, credința lui continua să fie în Domnul, și s-a întărit așa cum a făcut și regele David în mulți dintre psalmii săi. Henry Longfellow a scris apoi următoarea secțiune de versuri:​

Mai jos este link-ul unui cântec care este o versiune actualizată a cântecului lui Longfellow, compusă de grupul Casting Crowns, tradus și cântat de BBSO.
 
GLORIE LUI - I heard the bells on Christmas day

Eli Cockrell