DOMNIND ÎN ÎNCERCĂRI

Dumnezeu folosește necazurile prin care trecem ca să ne ajute să realizăm ce este în inimile noastre și ce trebuie să corectăm. Domnul ne iubește cu o dragoste pură, perfectă, fără limite și nu Îi face plăcere când suferim, dar numai în timpurile de încercare, aflăm ce slăbiciuni avem. Tatăl Ceresc nu ne forțează să ne schimbăm, pentru că ne-a creat cu voință liberă; noi trebuie să dorim să renunțăm la ce nu Îi place Domnului și să-L rugăm să ne ajute să ne schimbăm.
 
Poate v-ați întrebat de ce îi permite Dumnezeu, diavolului să ne atace. Sunt mai multe scenarii, biblice care dau răspunsul la această întrebare.

• Romani 6:16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

 
Când păcătuim, ascultăm de diavolul (Romani 6:16), ceea ce îi dă dreptul legal să ne facă rău, până când Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ierte păcatul comis. Păcatul deschide „ușa spirituală” și se pare că diavolul nu va ezita să o folosească.
 
Să vedem cum îl caracterizează Isus pe Satan:

• Ioan 8:44 „Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”  

​Diavolul este maestru răsturnării adevărului prin minciunii și înșelăciuni viclene. De cele mai multe ori nu ne strecoară în minte gânduri care sunt păcate evidente, pentru că nu le-am crede. De obicei, ispitele au și un sâmbure de adevăr ca să ne ademenească și să cădem în capcană. Se folosește de lucruri din trecutul nostru, de tipare vechi de gândire lumească, de părerea sau acțiunile celor din jur, etc.
 
Diavolul nu are nici o putere asupra noastră, a creștinilor născuți din nou, pentru că Isus a plătit răscumpărarea noastră și ne-a scos de sub stăpânirea diavolului. Dar dacă îi credem minciunile, îi dăm putere să împlinească ceea ce am crezut. Iov spunea: „De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte” (Iov 3:25). Trebuie să acordăm atenție la tot ce ne trece prin cap și să ne opunem gândurilor care vin de la cel rău, în Numele Lui Isus Cristos.
 
Duhul Sfânt, ne convinge de păcat, pe când diavolul ne condamnă. Când ne pierdem pacea deplină a prezenței Duhului Sfânt, este posibil să fi păcătuit. De aceea ne rugăm Domnului să ne arate cu ce am greșit, ca să ne pocăim, să ne cerem iertare și să ne recâștigăm pacea. Dacă continuăm să ne simțim condamnați pentru ce ne-am cerut sincer iertare, este clar că diavolul este sursa acelor acuze și nu Duhul Sfânt și este momentul să ne folosim autoritatea spirituală pe care o avem în Numele Lui Isus Cristos și să ne opunem diavolului așa cum citim în Iacov 4:7, „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi”.
 
Dar ce facem când libertatea de alegere a celorlalți ne face să suferim? Cât timp trăim pe acest Pământ suntem implicați în relații cu rude, prieteni, vecini, colegi și alte persoane. Este trist că diavolul are acces ușor la cei care nu Îl recunosc pe Isus ca Domn și nu trăiesc după legile Lui Dumnezeu. Mai sunt și cei care aleg să facă voia diavolului și își găsesc plăcerea în ce este rău. Putem face față mai ușor răutății celor de lângă noi dacă știm că Isus Cristos, care este în inimile noastre este mai mare decât diavolul care este în lume (1 Ioan 4:4). Prin Domnul suntem deja învingători. Chiar dacă trecem prin greutăți și suferințe, nu suntem învinși. Ne rugăm pentru cei care ne vor răul, ca să renunțe la căile lor rele și să se împace cu Dumnezeu, iar noi să ne păstrăm inimile curate fără ură și răutate. Doar așa putem avea pace și ne putem încrede în protecția Domnului când trecem prin necazuri. Indiferent cât ține încercarea prin care trecem, la un moment dat se va sfârși și cu siguranță Domnul nu permite să fim încercați peste capacitatea noastră de a îndura. Tatăl ceresc ne iubește maxim și vrea să fim cu El toată veșnicia, cu niciun chip nu ne lasă și nu ne părăsește. Slava Domnului!
 
Dacă ne dorim din toată inima să facem voia Lui Dumnezeu, nimic, nici chiar moartea trupului nu ne poate fura mântuirea. Pavel spunea în Filipeni 1:21 că pentru el, „... a trăi este Cristos și a muri este un câștig”. Viața trăită pentru Cristos este o viață victorioasă. Când punem totul în perspectiva cerului, putem să nu mai iubim lumea și lucrurile materiale cum o făceam înainte de nașterea din nou. Pe măsură ce căutăm tot mai mult să Îl cunoaștem pe Dumnezeu și ne concentrăm pe tot ce ține de împărăția cerească, răutatea oamenilor și ceea ce ni se întâmplă nu ne mai lovesc la fel de tare. Dacă știm că moartea fizică înseamnă doar părăsirea acestui trup de carne și că duhul nostru va fi instantaneu în prezența Lui Isus, nu ne temem de moarte. Dimpotrivă, în cer nu mai este suferință, tristețe, chin sau durere și vom experimenta adevărata fericire toată veșnicia.
 
Indiferent prin ce trebuie să trecem, să rămânem fermi în credința că Dumnezeu este de partea noastră, ne vrea binele și ne va ajuta să învingem totul. Domnul „tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.” (Psalmul 147:3) și merită să Îl lăudăm și să trăim pe placul Lui, indiferent ce se întâmplă în jurul nostru.
 
Carmen Pușcaș