PUTERE ÎN SLĂBICIUNE

Mulți dintre noi, creștinii născuți din nou, nu ne dăm seama că Domnul nostru vrea să ne întărească în mijlocul necazurilor, să ne dea putere atunci când suntem slabi, să ne dea curajul să mergem mai departe atunci când simțim că nu mai putem face niciun pas. Suntem învățați că un bun creștin are o credință fermă, este mereu victorios și nu este niciodată copleșit de probleme sau suferințe. Dar viața de zi cu zi are suișuri și coborâșuri și cine spune că trăiește mereu pe vârful muntelui nu spune întregul adevăr. Chiar dacă ni se pare că pentru anumite persoane așa este, persoanele respective știu care sunt temerile, durerile și eșecurile cu care se confruntă.
 
Puteți numi o singură persoană menționată în Biblie, cu excepția lui Isus, care a fost mereu victorioasă, care nu a suferit niciodată sau nu a fost persecutată? Poate spuneți că, chiar dacă sunt menționați în Biblie, toți au păcătuit, și au trebuit să sufere din cauza păcatelor lor. Da, acest lucru este adevărat și despre noi. Isus a fost singurul care nu a păcătuit niciodată și a împlinit pe deplin voia Tatălui ceresc. Dar chiar și Isus a avut partea Sa de durere cauzată de semenii săi, chiar înainte de suferința supremă de la cruce.
 
Așadar, dacă nici în Biblie nu găsim super-credincioși care au trăit mereu fiind puternici și victorioși, de ce credem că noi ar trebui să fim astfel? De ce credem că atunci când ne luptăm și trecem prin momente grele este pentru că nu avem suficientă credință, nu suntem atât de puternici pe cât ar trebui să fim sau pentru că Dumnezeu ne-a abandonat? Să ne uităm la apostolul Pavel. Putem spune cu certitudine că viața lui de creștin nu a fost deloc ușoară, așa cum arată ceea ce a scris despre necazurile sale în următoarele versete:

• 2 Corinteni 11:23-30 Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi. – Eu sunt şi mai mult. În osteneli, şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi, în osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.

 
Cu siguranță, Pavel înțelegea durerea și suferința și nu părea că era mereu victorios, după standardele lumii. Dar din perspectiva lui Dumnezeu viața lui Pavel era o viață de succes, pentru că făcea ceea ce Dumnezeu l-a chemat să facă și se încredea în Dumnezeu în toate necazurile sale. Nu avem motive să credem că Pavel se îndoia de dragostea lui Dumnezeu, chiar dacă a trebuit să treacă prin atâtea necazuri. În capitolul următor, Pavel menționează că în urmă cu paisprezece ani „a fost răpit până în al treilea cer” (2 Corinteni 12:2), unde a primit o mulțime de revelații și a înțeles că toate necazurile cu care a trebuit să se confrunte ulterior, erau menite să îl țină smerit. Mai întâi, Pavel a făcut ceea ce ar fi făcut oricare dintre noi, s-a rugat. Și nu s-a rugat o singură dată, ci de trei ori ca Domnul să-i îndepărteze „țepușul din carne”, pe care l-a numit „un mesager al Satanei”.

• 2 Corinteni 12:8-10 De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Cristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.

 
Răspunsul Domnului la rugăciunea lui Pavel ne învață un adevăr uimitor! S-a rugat de trei ori, dar răspunsul lui Dumnezeu nu a fost ceea ce Pavel a cerut. Pavel, așa cum am face cu toții, a cerut ca durerea să înceteze, dar răspunsul Domnului a schimbat totul! Dumnezeu a spus de fapt că, chiar și atunci când trecem prin momente foarte grele, harul Lui ne este suficient, nu suntem singuri, Tatăl nostru Ceresc este cu noi! Și apoi, a continuat spunând: „căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită”.  Așadar, dacă vrem să ne maturizăm spiritual, să beneficiem cu adevărat de puterea lui Dumnezeu, trebuie să trecem prin momente în care suntem slabi. Cât timp totul merge bine, s-ar putea să credem că nu avem nevoie de ajutor de la Dumnezeu. Dar când suntem slabi și răniți, totul se schimbă și strigăm către Domnul să ne elibereze din necaz. Și Pavel a cerut ajutorul Domnului. Dar Dumnezeu i-a răspuns că nu era singur în încercare. Și Domnul vrea să recunoaștem că prezența Lui este mereu cu noi, inclusiv în vremuri grele, Dumnezeu nu ne va părăsi şi nu ne va lăsa (Deuteronomul 31:6). El este mereu cu noi, așa că mai bine să Îl rugăm să-Și manifeste prezența în timp ce suferim, și avem cu adevărat nevoie de puterea Lui.
 
Asta nu înseamnă că nu ar trebui să ne rugăm ca Domnul să scape din necaz sau să îndepărteze cauza durerii când trecem prin momente grele! Domnul nostru este un Tată iubitor care ne aude și face ce Îl rugăm. Dar există momente când răspunsul Său nu vine așa cum ne dorim, așa cum i s-a întâmplat lui Pavel. Acelea sunt momentele când trebuie să ne amintim ce i-a spus Dumnezeu lui Pavel și este adevărat și pentru noi! Dumnezeu are pregătită o anumită măsură de glorie pentru copiii Săi, în funcție de gravitatea situației în care se află. De unde știm? Să recitim ce a scris Pavel în continuare: „... Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine.” (2 Corinteni 12:9b). Și la sfârșitul versetului 10, Pavel a scris: „Căci când sunt slab, atunci sunt tare.” Apostolul a învățat acest adevăr din propria experiență. El a simțit puterea lui Dumnezeu în viața Sa și asta l-a întărit să înfrunte toate arestările, biciuirile, înfometarea și tot ceea ce a îndurat în timpul slujirii sale, și putem citi despre toate acestea în 2 Corinteni 11:23-28.
 
Cu toții putem experimenta puterea lui Isus în viețile noastre atunci când trecem prin momente dificile, dacă nu ne încheiem rugăciunea după ce cerem să fim eliberați de ceea ce ne doare, ci continuăm să spunem ceva de genul: „Totuși, Doamne, Te rog să fii cu mine în această încercare, întărește-mă să o gestionez așa cum vrei Tu, ajută-mă să Te iubesc mai mult și să mă încred total în Tine în această situație, pentru că în slăbiciune puterea Ta se desăvârșește în mine! Te rog, ajută-mă să văd binele pe care îl faci pentru mine în aceste încercări și puterea pe care o am în Tine în această slăbiciune, astfel încât victoria finală să fie mult mai prețioasă! Ajută-mă să devin ceea ce ai plănuit Tu să fiu și să-mi trăiesc viața în dependență totală de Tine!” Când Îi predăm cu adevărat totul Domnului nostru, puterea și slava Lui se vor manifesta în viețile noastre. Prin ascultare nu ne mai opunem voii Domnului, ne dăm la o parte și facem loc pentru ceea ce Dumnezeu vrea să facă.

• 1 Corinteni 1:26-27 De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

 
Dumnezeu nu caută creștini puternici pe care să-i folosească, ci îi folosește pe cei slabi pentru a putea străluci prin ei! Ori de câte ori simțim că am terminat, că am ajuns la capătul puterilor noastre, putem experimenta miracolul lui Dumnezeu. Vrăjmașul ar face orice să ne facă să credem că suntem învinși, că Dumnezeu ne-a abandonat, pentru că nu ne-a scăpat din încercare. Dar nu este adevărat! Nu suntem învinși, nu acesta e finalul. Suntem doar acolo unde simțim că tot ce mai putem spune Domnului este: „Doamne Tată, nu mai pot, am ajuns la capătul puterilor!”, dar numai atunci Dumnezeu poate spune: „E în regulă, copilul Meu, preiau Eu conducerea și vei reuși, pentru că puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Numai atunci când ajungem la capătul puterilor noastre, știm sigur că putem merge mai departe doar datorită harului și puterii lui Dumnezeu! El merită toată slava! Atunci putem ca și Pavel să ne lăudăm mai bucuroși cu slăbiciunile noastre, pentru ca puterea lui Cristos să rămână noi! Aceasta este calea către succes și creștere spirituală, și devenim mai puternici cu fiecare încercare cu care ne confruntăm.
 
Domnul nostru vrea să fim puternici în El, capabili să ne mișcăm și să acționăm bazându-ne pe puterea Lui și nu pe noi înșine, astfel încât să-I dăm Lui toată slava. Trăind bazându-ne pe cine este El în noi și urmând pe deplin îndrumările Sale, mândria nu mai are loc în inimile noastre. Și știm cu toții că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har”.  (1 Petru 5:5b). Să nu ne temem de nimic, pentru că Domnul este tăria noastră, și atâta timp cât Îl urmăm și dorim să împlinim voia Lui, nu vom fi niciodată singuri și nici învinși de slăbiciunile noastre.
 
Carmen Pușcaș