PRIN CREDINȚĂ ȘI ASCULTARE DE DUMNEZEU PRIMIM LUMINA LUI

 
Cine dintre voi se teme de Domnul să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuiască pe Dumnezeul Lui! - Isaia 50:10
 
Capitol 50 din cartea Isaia vorbește despre venirea Lui Isus, Mesia mult așteptat de poporul evreu. Acest verset este mai ușor de înțeles pentru noi, care am primit deja Lumina Lui Isus, decât pentru evreii din vremea lui Isaia. Acest verset se adresează celor care „se tem de Domnul" și „ascultă de glasul Robului Său", Isus.
 
Fiul Lui Dumnezeu a ascultat pe deplin de Tatăl ceresc și nici un alt om nu a ajuns la același nivel de supunere. Datorită ascultării Sale depline, Dumnezeu i-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ. Isus este Lumina lumii, care îi luminează pe toți cei care Îl primesc ca Domn și Mântuitor. Cine nu trăiește condus de Isus, trăiește în întuneric, se zbate în necazuri și nu poate lăsa lumina Domnului să strălucească în inima sa.
 
Suntem îndemnați să ne încredem în Numele Domnului, să ne bazăm pe El în orice situație, pentru că nu ne lasă singuri niciodată și Își împlinește promisiunile pe care ni le-a dat prin Cuvântul Său. Domnul este demn de toată încrederea noastră! Slavă Lui!
 
 

---

TRĂIREA ÎN ASCULTARE DE DOMNUL ESTE SURSA PĂCII

Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta şi nu li se întâmplă nicio nenorocire. Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.- Psalmii 119:165-166
 
Ascultarea de Cuvântul Lui Dumnezeu ne dă adevărata pace. Dumnezeu ne-a dat Legea Lui, pentru binele nostru și nu pentru că este un Tată sever. Când împlinim voia Domnului, nu păcătuim, ne păstrăm pacea și evităm multe probleme și suferințe. După cum a scris Moise în Deuteronomul 4:40 „Păzeşte dar legile şi poruncile Lui, pe care ţi le dau azi, ca să fii fericit ..." Pentru ca lucrurile să meargă bine și să trăim viața abundentă promisă de Isus, trebuie să urmăm instrucțiunile Lui Dumnezeu.
 
Păcatul ne fură pacea și bucuria, dar când iubim Cuvântul Lui Dumnezeu, știm că este spre binele nostru să căutăm să îl împlinim. Când trăim în ascultare de Cuvântul Lui Dumnezeu, nu-i dăm dreptul diavolului să ne facă rău, pentru că nu avem păcate neiertate care să ne condamne. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, alegem să facem voia Lui și ne cerem iertare atunci când greșim, avem păcatele iertate și spălate de sângele Lui Isus. Toți cei care trăim pentru Cristos până la sfârșit, suntem mântuiți și vom ajunge în Rai.

---

ROADELE VIEȚII NOASTRE DEPIND DE CUI NE SUPUNEM

​Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de neprihănire. Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea. - Romani 6:20-21
 
Ce adevăr uimitor! Cât timp am fost sclavi ai păcatului, nu aveam nimic în comun cu neprihănirea sau puritatea Lui Dumnezeu, așa că nu ascultam deloc de ceea ce era drept și nici nu ne interesa subiectul. Pentru că păcatul și neprihănirea (lipsa de păcat) sunt diametral opuse, nu aveam nici dorința de a ști ce vrea Dumnezeu și de a împlini voia Lui.
 
Cu toții știm că roadele vieții trăite în ascultare de păcat nu vor primi recompensele cerești. De fapt este posibil să ne fie chiar rușine de ceea ce am făcut înainte de a-L cunoaște pe Isus. Din păcat nu poate ieși nimic bun, dimpotrivă, roadele păcatului conduc la moarte. Dar în Isus am găsit viața adevărată, care merită să fie trăită și care se va continua în viața veșnică.
 

---

TEAMA ȘI ASCULTAREA DE DOMNUL SUNT CONCLUZIA TUTUROR ÎNVĂȚĂTURILOR

​Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău. - Eclesiastul 12:13-14
 
Viața nu a fost ușoară și nici perfectă, nici chiar pentru cel mai înțelept om. Când Solomon a scris cartea Eclesiastul, era dezamăgit și epuizat de tot ce i se întâmpla. Concluzia lui la tot ceea ce a învățat de-a lungul anilor este cheia unei vieți binecuvântate: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om". Pentru împăratul Solomon, care avea totul, știa mai mult decât majoritatea oamenilor din vremea lui, avea cea mai înaltă poziție în națiunea lui și atâta putere, a fost doar o chestiune de timp până când a ajuns la punctul în care a avut și a experimentat totul. Viața văzută doar din punctul de vedere al omului poate părea fără speranță. Adevărata viață este doar cea trăită pentru gloria Domnului.
 
Dumnezeu ne-a creat ca să fim ai Lui acum și pentru veșnicie. Dar pentru că ne-a dat libertatea de alegere, de noi depinde să trăim curat pentru El și să nu ne temem de ziua judecății. Dumnezeu este omniscient, știe totul despre noi, chiar mai bine decât știm noi înșine. El ne iubește cu o dragoste perfectă și necondiționată până la sfârșit și vrea tot ce este mai bun pentru noi. Dar Dumnezeu este și drept, dacă îl respingem, nu ne va forța să ne petrecem eternitatea cu El în ceruri, când vom părăsi acest Pământ.
​

---

NOI TREBUIE SĂ CONTROLĂM CE GÂNDIM ȘI SĂ NE SUPUNEM GÂNDURILE LUI CRISTOS

​Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei Lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Cristos. - 2 Corinteni 10:5
 
De noi depinde să dorim să distrugem orice speculații prin care dușmanul încearcă să preia controlul minților noastre. Diavolul caută momente de neatenție din partea noastră, ca să ne strecoare gânduri ispititoare în minte, ca să ne facă să păcătuim. Ceea ce este ispititor pentru o persoană, poate să nu ademenească deloc pe altcineva. Dușmanul știe ce ne atrage și cu ce ne poate înșela. În 1 Petru 5:9, suntem îndemnați să ne împotrivim lui, „tari în credință”, indiferent de câte ori revine sau în ce ambalaj își împachetează înșelăciunea. Dacă nu ne cunoaștem slăbiciunile și nu ne înarmăm cu versetele care ne dau biruința în acele domenii, devenim victime sigure. Biblia are învățăturile potrivite pentru orice probleme prin care trecem și prin însușirea adevărului Scripturii devenim mai puternici și mai greu de ispitit.
 
Cum ne putem supune gândurile Lui Isus? La scurt timp după ce m-am întors la Cristos, am vărsat cutia cu praf de curățat pe mocheta din bucătărie. Obiceiul meu era să mă cert, să fiu foarte supărată pe mine și să nu fac economie de „epitete” care accentuau lipsa de îndemânare de care am dat dovadă. Vi se pare familiar acest scenariu? Dar Duhul Sfânt mi-a adus în minte aceste versete și m-a oprit să acționez ca de obicei. Am început să declar: „Aceste gânduri negative le fac roabe ascultării de Cristos. În Isus am biruința și nu-mi ajută la nimic să mă enervez, dimpotrivă. Cu calm și cu o atitudine corectă voi putea strânge mizeria pe care am făcut-o mult mai repede și mai bine.” Și a funcționat! Slava Domnului, de atunci a trebuit să aplic de nenumărate ori aceste versete. Nu pot să spun că am reușit să-mi păstrez atitudinea corectă de fiecare dată, dar am făcut mari progrese și voi continua în această direcție cu ajutorul Domnului.

---

ASCULTAREA DE DUMNEZEU NE FACE FERICIȚI

Să faci ce este plăcut şi bine înaintea Domnului, ca să fii fericit şi să intri în stăpânirea ţării aceleia bune, pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, - Deuteronomul 6:18
 
Dumnezeu ne promite binecuvântări uimitoare în Cuvântul Său și tot ceea ce El cere de la noi este "să facem ce este drept și bun înaintea Lui". Atunci când trăim în ascultare, Îl împuternicim pe Dumnezeu să lucreze în numele nostru, să ne binecuvânteze, să ne protejeze și să facă în așa fel încât planul minunat pe care Îl are pentru viețile noastre să se împlinească. Când facem contrariul, ne facem rău singuri, deoarece împuternicim puterile întunericului să ne atace și să ne distrugă.
 
Bunăstarea noastră depinde de nivelul de ascultare. Chiar și atunci când deciziile greșite ale celor din jurul nostru ne afectează, atâta timp cât rămânem în palma Lui Dumnezeu, El va transforma tot răul în ceva benefic pentru noi pe termen lung. Rareori suntem gata să depunem eforturile necesare ca să ne schimbăm când ne merge bine. În schimb, când ceea ce trebuie schimbat în noi ne costă, cei mai mulți decidem că merită să ne schimbăm. De asemenea, când lucrurile merg bine, natura noastră carnală încearcă să reducă la tăcere avertismentele duhului nostru născut din nou (prin unirea cu Duhul Sfânt) și începem să ne încredem în noi înșine. Suntem tentați să credem că putem face totul singuri, fără ajutorul Lui Dumnezeu. Dacă cădem în capcana mândriei, ne facem rău singuri, fără „ajutorul” dușmanului.

Numai trăind o viață de ascultare, iubindu-L și lăudându-L, pe Dumnezeu putem intra în posesia a tot ceea ce a pregătit Domnul pentru noi. Cea mai fericită viață pentru fiecare dintre noi este cea pe care Dumnezeu a planificat-o dinainte să venim în această lume. Cu cât urmăm mai mult planul Lui Dumnezeu, cu atât suntem mai fericiți aici, acum, precum și toată eternitatea!

---

NEASCULTAREA NE POATE COSTA SCUMP

​Şi Neco i-a trimis soli să-i spună: „Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva unei case cu care sunt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi Lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.” Dar Iosia nu s-a întors de la el, ci şi-a schimbat hainele ca să lupte împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco, care veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido. - 2 Cronici 35:21-22
 
Dumnezeu a amânat pedeapsa pentru păcatele poporului, până după moartea lui Iosia, ca urmare a pocăinței sincere a împăratului și a dorinței lui de a împlini voia Lui. Domnul i-a transmis lui Iosia: „vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia” (2 Împărați 22:20). Este uimitor că după ce poporul a fost atât de păcătos, Domnul le-a dat un împărat prin care să-i întoarcă la El, oferindu-le șansa iertării. Dacă Iosia ar fi continuat să caute voia Domnului în toate deciziile, soarta lui și a poporului putea fi mult mai bună.
 
Acesta este un adevăr valabil în toate domeniile. Când continuăm să ascultăm de Domnul și Îi cerem ajutorul, recunoscând totala dependență de El, viețile noastre sunt mult mai binecuvântate și avem mai multă pace și bucurie.
 
Dacă suveranitatea Lui Dumnezeu înseamnă că El controlează tot ce se întâmplă atunci Iosia nu ar fi murit la doar 39 de ani, în urma unei răni primite în război (2 Împărați 22:20). Dar Domnul nu l-a forțat să Îi facă voia, cum nu ne forțează nici pe noi. Din 2 Cronici/Chr. 35:21 aflăm că Neco, faraonul Egiptului l-a avertizat să nu lupte contra lui, pentru că luptă contra Lui Dumnezeu, care l-a trimis să lupte contra Carchemișului și Iosia nici atunci nu L-a întrebat pe Dumnezeu care e voia Lui. Încăpățânarea și mândria ne costă scump și dușmanul le folosește foarte eficient ca să ne împingă la auto-distrugere.

---

 
AVRAAM A CREZUT CE I-A PROMIS DUMNEZEU, ÎN CIUDA EVIDENȚELOR FIZICE

​Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el (Avraam) a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. - Romani 4:18-19
 
Avraam avea șaptezeci și cinci de ani (Geneza/Gen.12:4) când Domnul i-a spus prima dată că îl va face un neam mare și l-a chemat să plece din țara lui (Haran) și să meargă în țara promisă (Canaan). Au trecut aproximativ 24 de ani până când îngerii Domnului au venit din nou și i-au spus că peste un an, el și Sara vor fi părinți. În toți acești ani, a continuat să creadă fără să fi avut nimic altceva decât promisiunea Domnului. Sara a născut pentru prima dată la nouăzeci de ani și Avram a ajuns tatăl fiului promis la o sută de ani, prin credință împinsă la extrem.
 
Pentru fiecare dintre noi sunt anumite lucruri care fac parte din planul minunat pe care Domnul îl are pentru viețile noastre și care cer o credință maximă din partea noastră, ca să se întâmple. Chiar dacă felul în care am fost crescuți și educați ne-a deviat de pe drumul pe care vrea Domnul să mergem, dacă vrem să facem voia Lui, Domnul ne va arăta din nou care este drumul pe care ni l-a pregătit și prin credință putem merge pe acel drum până la capăt.
 
Darurile pe care le-a pus Domnul în noi, sunt acolo și dacă Îl rugăm pe Duhul Sfânt, ne va arăta care sunt și ne va ajuta să creștem în ele. Nimic nu ne poate oferi mai multe satisfacții decât viața trăită pentru Domnul, împlinind chemarea pe care a pus-o peste viața noastră.
 

---

AVRAAM A ALES SĂ CREADĂ FĂRĂ SĂ SE ÎNDOIASCĂ DE PROMISIUNEA LUI DUMNEZEU

​El (Avraam) nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească. De aceea, credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”. Romani 4:20-21
 
Avraam s-a întărit pe sine prin credința lui și a continuat să dea slavă Lui Dumnezeu timp de cincisprezece ani, până când a văzut împlinirea promisiunii Domnului. Ce extraordinar! În toți acei ani, a refuzat să se îndoiască că va primi ce i s-a promis. Pentru cineva care, până la nouăzeci de ani nu a avut nici un copil, să creadă că urma să aibă atât de mulți urmași, încât să fie tatăl multor neamuri și tot Pământul să fie binecuvântat în sămânța lui, era enorm! Și într-adevăr, Isus s-a născut din urmașii lui Isaac și prin El tot Pământul este binecuvântat!
 
Avraam știa că Dumnezeu poate împlini ceea ce promite și nimic nu i-a putut clinti această încredere! O astfel de credință, este socotită de Domnul ca fiind neprihănirea celui care o are. Cine are o astfel de credință, Îl cunoaște pe Domnul lui și nu poate trăi decât curat, împlinind Scripturile.
 

---

PRIN CREDINȚA ÎN ISUS SUNTEM CONSIDERAȚI NEPRIHĂNIȚI

Acum, „i-a fost socotită“ n-a fost scris doar pentru el (Avraam), ci şi pentru noi, cărora urmează să ne fie socotită, nouă, care credem în Cel ce L-a înviat dintre cei morţi pe Isus, Domnul nostru, Care a fost dat pentru păcatele noastre şi Care a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră. - Romani 4:23-25 (NTLR - Noua Traducere În Limba Română) 
 
Lui Avraam, credința i-a fost socotită ca neprihănire și acest adevăr este valabil și pentru noi. Condiția este ca Isus să fie Domnul nostru și să avem credință în Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morți pe Isus după ce a plătit pentru păcatele noastre, murind în locul nostru, tocmai ca să putem fi socotiți neprihăniți. „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). Dacă puteam fi neprihăniți prin noi înșine, prin propriile noastre fapte bune, Isus nu ar mai fi trebuit să moară. Dar Tatăl ceresc L-a dat pe Fiul Său, pentru ca noi să putem fi mântuiți și să putem fi cu Domnul nostru în ceruri, pentru totdeauna. 
 
Putem fi neprihăniți, adică curați, fără păcat, doar prin credința fermă în Isus Cristos și în ceea ce a făcut pentru noi. Nu putem crede în Isus, fără să credem în Dumnezeu Tatăl și în Duhul Sfânt. Cei trei sunt una!
 

---

Copyright © 2020 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.