NATURA FIREASCĂ,CARNALĂ

NOI TREBUIE SĂ NE CRUCIFICĂM ZILNIC FIREA ȘI SĂ FACEM VOIA DOMNULUI

De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia Lui Dumnezeu peste fiii neascultării. - Coloseni 3:5-6

Mesajul acestor versete este foarte clar. De noi depinde să ne crucificăm firea zilnic, să ne omorâm natura păcătoasă prin care comiteam orice fel de păcat, fie că este enumerat în versetele de mai sus, fie că nu. Cum moare ceva viu? Moare doar dacă nu mai este hrănit. Și cum facem asta? Dacă curvia este problema, trebuie să evităm orice ne-ar putea stârni poftele trupești, inclusiv reclamele senzuale de la televizor sau orice formă media; dacă este vorba despre orice altă patimă, trebuie să evităm ceea ce ne amintește de acel lucru, inclusiv să mai mergem în locurile unde comiteam acel păcat, sau să evităm persoanele cu care păcătuiam; dacă mânia este problema, soluția este să ne oprim, să tragem aer în piept, poate chiar să plecăm de lângă persoana sau problema care ne enervează și să-i spunem Domnului ce ne deranjează rugându-L să ne ajute să ne calmăm și să ne arate cum să dezamorsăm situația tensionată sau să ne dea soluția problemei; dacă suntem calmi, vom vedea lucrurile mai clar și putem evita mult rău și multe certuri; ca să putem învinge lăcomia, vom evita să ținem în casă sau să mergem în locurile de unde ne procuram ceea ce știm că ne este greu să controlăm. Cineva îmi spunea că dacă avea o tavă de prăjitură nu se putea opri din mâncat până nu o termina și soluția a fost să nu mai facă deserturi mult timp și să nu mai intre în cofetării sau patiserii, până când a învățat că nu mâncarea este „șeful”. Noi trebuie să controlăm ce mâncăm sau facem și nu invers.

Prin Duhul Sfânt, după ce am fost „născuți din nou” avem în noi și roada „autocontrolului” sau a „stăpânirii de sine”. Diavolul se folosește de vechiul stil de viață, ca să ne facă să credem că nu ne putem schimba, dar e o înșelăciune, pentru că de fapt „putem totul în Cristos care ne întărește” (Filipeni 4:13).

PENTRU CĂ DORINȚELE FIRII SUNT CONTRARE CELOR ALE DUHULUI SFÂNT, NU PUTEM FACE TOT CE VREM

Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti; sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. - Galateni 5:17

Ne naștem cu natura umană decăzută, condusă de păcat. Tot ce dorim, în mod firesc este contrar Cuvântului Lui Dumnezeu. După ce am trăit experiența nașterii din nou, în duh, ne dorim tot ceea ce este bun și curat, dar firea noastră este în continuare foarte vie și puternică. Firea ne îndeamnă să păcătuim, iar Duhul Sfânt care este în duhul nostru ne îndeamnă să facem voia lui Dumnezeu. Suntem într-o luptă continuă.

Isus ne-a spus că trebuie să ne lepădăm de sine și să ne luăm crucea zilnic (Luca 9:23-26), ca să-L putem urma. Permanent trebuie să ne înfrânăm poftele firii pământești, ca să putem crește spiritual. Firea nu vrea să se roage, să-L laude pe Domnul, nici să studieze Biblia sau să-i ajute pe alții. Firea se ofensează, nu iartă, caută scuze și motive pentru a păcătui. Dacă vrem să fim ai Domnului, nu putem face ceea ce ne îndeamnă firea!

DORINȚELE FIRII SE OPUN DUHULUI SFÂNT

Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul [Sfânt], [Îl căutați și urmați ghidarea Lui] şi nu împliniţi poftele firii pământeşti [care răspunde impulsiv fără să țină seama de Dumnezeu și de perceptele Lui].- Galateni 5:16 (cu traduceri din Biblia Amplificată, între paranteze)

Natura noastră păcătoasă este foarte egoistă și modelul lumii reduce totul la întrebarea „eu ce câștig?". Dumnezeu merită toată slava, nu noi înșine, deci într-o viață plină de Duhul Sfânt este totul spre slava Lui Dumnezeu, nu spre gloria noastră personală. Apostolul Pavel ne îndeamnă să ne obișnuim să căutăm conducerea Duhului Sfânt și să ne supunem îndrumării Lui, tot timpul nu numai atunci când suntem în biserică sau din când în când. Doar în acest fel putem să nu răspundem impulsiv când ceva ne ofensează sau ne rănește, ci să ne oprim, să realizăm ce ar face Isus în locul nostru și să reacționăm în consecință.

Prima reacție a firii noastre față de tot ce este contrar așteptărilor sale, este să păcătuiască. Când îndeplinim dorințele naturii noastre carnale, nu putem să Îi facem pe plac Lui Dumnezeu. Există un război constant între firea noastră și duhul născut din nou, unit cu Duhul Sfânt. Dorințele cărnii duc la distrugerea noastră, dar tot ce vine de la Duhul Sfânt este pentru binele nostru și duce la viața veșnică. Dacă vrem să-I mulțumim Lui Dumnezeu, trebuie să învățăm să nu împlinim dorințele și poftele firii. Este un proces lung, dar dacă Îi cerem Duhului Sfânt să ne ajute, putem face acest lucru și cu cât ne comportăm mai mult în acest fel, ne va fi tot mai ușor să facem ce este bine.

SUNTEM LIBERI ÎN CRISTOS, DAR NU CA SĂ TRĂIM CONDUȘI DE FIREA PĂMÂNTEASCĂ

Toate lucrurile îmi sunt îngăduite (permise, posibile), dar nu toate sunt de folos (bune pentru mine să le fac, utile și profitabile în raport cu alte lucruri); toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine [și să mă aducă sub puterea lui, permițându-i să mă controleze]. - 1 Corinteni 6:12 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze)

Ce vrea să spună apostolul Pavel în acest verset? Putem face orice, adică avem voie să păcătuim? Să nu uităm că în această epistolă, Pavel le răspunde celor din biserica din Corint și citează părți din scrisoarea lor, înainte să le răspundă. Pavel arată de mai multe ori, că suntem liberi în Cristos, dar să nu facem din libertatea noastră un motiv ca să trăim pentru firea pământească (Galateni/Gal. 5:13)

Da, avem libertatea de a alege și putem alege păcatul. Dar dacă alegem în mod voit, știind ce facem, păcatul va pune stăpânire pe noi și nu vom mai aparține Lui Isus, ci diavolului. Pavel repetă această afirmație în 1 Cor. 10:23, doar că încheie cu „... toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc”. În ambele cazuri, în context apare păcatul curviei și al mâncărurilor jertfite idolilor, care erau o mare problemă în acea vreme. Când Îl iubim pe Isus, nu mai putem iubi păcatul și nici nu mai alegem să-l înfăptuim! Când cineva caută scuze ca să păcătuiască, nu Îi mai este Isus Domn, ci păcatul (suntem robii celui de care ascultăm – Romani/Rom. 6:16).

Ca și creștini, nimic nu trebuie să ne controleze viețile și să ne stăpânească. Dumnezeu nu ne controlează, nici nu ne forțează să facem voia Lui și să-L urmăm. Noi avem permanent libertatea de a alege cui slujim. În schimb, diavolul ne manipulează, ne înșală ca să păcătuim, iar apoi ne condamnă încercând ca să ne distrugă și să ne facă să nu mai credem că ne putem întoarce la Domnul și să fim iertați. Nu degeaba sunt atâtea avertismente în Biblie prin care ni se spune să urâm păcatul și să fugim de el, ca să nu ne ademenească.

PRIN DUHUL SFÂNT PUTEM SĂ NU MAI ÎMPLINIM POFTELE FIRII

Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi. - Romani 8:12-13

Dumnezeu ne-a răscumpărat cu cel mai mare preț, viața Fiului Său iubit. Nu ne mai aparținem, deci nu putem trăi așa cum ne place, dacă vrem să continuăm să Îi aparținem Lui Dumnezeu. Suntem datori să facem voia Domnului, pentru că suntem ai Lui. Pe de altă parte, nu mai avem nici o obligație față de dorințele firii noastre păcătoase, pe care dacă le împlinim ajungem morți spiritual.

Dacă un creștin alege în mod deliberat și repetat să trăiască din nou în păcat, satisfăcându-și poftele firii și nu se pocăiește cu adevărat, va ajunge condamnat și despărțit de Dumnezeu pentru veșnicie. Aceasta este moartea spirituală. Noi dimpotrivă, trebuie să facem să moară faptele și dorințele naturii noastre carnale. Firea va „muri” și își va pierde puterea de control asupra noastră pe măsură ce nu mai ascultăm de îndemnurile ei și alegem să facem voia Lui Dumnezeu. Putem face acest lucru numai cu ajutorul Duhului Sfânt și El este gata să ne ajute, ori de câte ori Îl cerem. Dumnezeu dorește ca noi să învingem în lupta cu păcatul și să trăim cu El pentru totdeauna, așa că ne-a pregătit cu tot ce avem nevoie pentru a ajunge în Rai.

FIREA POFTEȘTE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT

Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi [dorințele pe care le are] Duhul, [sunt] împotriva firii pământeşti; sunt [acestea, ceea ce dorește firea păcătoasă și Duhul sunt] lucruri potrivnice [în conflict continu, opuse] unele altora, aşa că nu puteţi [ca și creștini] face [totdeauna] tot ce voiţi [să faceți bine]. Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. - Galateni 5:17-18 (cu traduceri din Biblia Amplificată, între paranteze)

Dorințele naturii noastre păcătoase se opun cerințelor Duhului Sfânt. Există un conflict constant între firea noastră și Duhul Lui Dumnezeu. Natura noastră carnală, dorește lucrurile lumești, este mândră și egoistă. Duhul Sfânt vrea ceea ce vrea Dumnezeu și face totul pentru a aduce slavă și onoare Domnului nostru. Isus spune că Duhul Sfânt ne călăuzește „în tot adevărul", ne spune ce vrea Dumnezeu Tatăl să ne spună și „ne va descoperi lucrurile viitoare” (Ioan 16:13).

Legea mozaică a fost dată poporului evreu, ca să știe cum să trăiască corect pentru Dumnezeu. De când Isus s-a dat pe Sine ca jertfa perfectă pentru toate păcatele noastre, odată pentru totdeauna, nu mai suntem sub Lege, ci sub har. Avem îndrumarea Duhului Sfânt, care ne învață cum să trăim pe placul Domnului și ne descoperă adevărul Scripturilor, ca să putem trăi în conformitate cu acestea.

CU CÂT MAI REPEDE NE ÎNTOARCEM LA DOMNUL CU ATÂT MAI BINE

Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”; - Eclesiastul 12:1

Am auzit persoane care spuneau că sunt convinși că Isus a murit pentru păcatele lor, dar aleg să se bucură de viață cât timp sunt tineri și se vor întoarce la Domnul la bătrânețe. Pe aceștia diavolul a reușit să-i mintă că viața cu Isus nu este o viață fericită și că pot să se pocăiască după ce vor gusta din plăcerile acestei lumi. Din păcate, mulți dintre cei care amână să se întoarcă la Isus, nu mai ajung să o facă niciodată. Nici unul dintre noi nu poate fi sigur când va părăsi acest pământ. Este timpul să ne cercetăm inimile ca să vedem unde suntem în relația cu Isus și să facem toate schimbările necesare ca să fim cu totul predați Domnului.

Viața trăită cu adevărat pentru Dumnezeu este cea mai fericită și nu trebuie să uităm niciodată că nu ne mai aparținem ci suntem ai Celui care a plătit cel mai mare preț pentru răscumpărarea noastră. Dumnezeu ne-a creat și Fiul Său a murit în locul nostru, ca noi să putem trăi cu El în rai, pentru totdeauna. Cine alege așa-numitele „plăceri ale acestei vieți", în locul ascultării de Dumnezeu, poate ajunge să le plătească foarte scump. Cine continuă să amâne decizia renunțării la păcat, are tot mai puține șanse să ajungă mântuit. După cum a scris Solomon, bătrânețea nu este ușoară nici veselă, iar plăcerile fizice nu vor mai fi deloc plăceri. Cine alege împlinirea poftelor firii, în locul voii Lui Dumnezeu, va plăti prețul alegerilor sale.