NE PUTEM BUCURA CU ADEVĂRAT DACĂ NE PĂSTRĂM INIMA CURATĂ ȘI MULȚUMITOARE
Neprihăniţilor [cei care nu faceți compromisuri în a fi drepți înaintea Domnului], bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă. - Psalmii 33:1 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze)
Cu cât alegem mai mult să nu facem compromisuri în relația cu Dumnezeu, în toate aspectele vieții noastre, cu atât ne vom putea bucura mai mult în Domnul. Trăind în acest fel, vom face față cel mai bine dezamăgirilor și eșecurilor și Îi vom permite Duhului Sfânt să ne mângâie și să ne întărească. Închinarea sinceră și lauda la adresa Lui Dumnezeu sunt adevărate surse de bucurie, pentru că ne introduc cel mai ușor în prezența Sa. Să urmăm exemplul lui David, să-L binecuvântăm și să-L lăudăm pe Domnul, „în orice vreme”, ca să ne putem bucura tot mai mult de prezența Lui. În Psamul 34:3, găsim un alt îndemn demn de urmat: „Înălţaţi pe Domnul împreună cu mine! Să lăudăm cu toţii Numele Lui!”. Pe măsură ce învățăm să avem o inimă mulțumitoare, gata să-L laude pe Domnul indiferent prin ce trecem și să găsim o parte bună în orice situație grea prin care trecem, ne vom putea bucura mai mult în Domnul și viața va fi mai frumoasă. Dacă așteptăm ca bucuria noastră să vină prin cei din jur sau din circumstanțe, avem mult de așteptat! Sursa fericirii noastre este prezența Duhului Sfânt și de noi depinde să-L rugăm să-și facă simțită prezența.
O INIMĂ CURATĂ ESTE O INIMĂ FERICITĂ
Dar cei neprihăniţi se bucură, saltă de bucurie înaintea Lui Dumnezeu şi nu mai pot de veselie. Cântaţi Lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui! Faceţi drum Celui ce înaintează prin câmpii! Domnul este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui! – Psalmii 68:3-4
În relația pe care o avem cu Dumnezeu există atât de multe motive să ne bucurăm și să ne veselim! Atâta timp cât trăim curat, în ascultare de Domnul nostru, putem să ne bucurăm în fiecare zi pe care Domnul a făcut-o. Când inimile noastre sunt pline de bucurie, nu putem decât să-L lăudăm pe Domnul nostru. O inimă fericită nu poate rămâne un secret. Zâmbetele, entuziasmul și cuvintele iubitoare rostite sunt semnele exterioare ale unei inimi fericite. Ce avem în inimi se vede pe fețele noastre și în comportamentul nostru.
În timp ce sunteți cu adevărat fericiți, ați putea vreodată să fiți răi în același moment? Dacă învățăm să fim mai fericiți, putem să ne supunem Lui Dumnezeu mai ușor. Iubim mai mult și iertăm mai ușor, deoarece le acordăm mai mult har celor din jurul nostru. Avem mai multă compasiune și înțelegere față de cei care ne-au greșit și suntem ofensați mai greu. Viața poate fi mai frumoasă, pe măsură ce din inimile noastre vor curge râuri tot mai mari de „apă vie”. Cu cât suntem mai plini de Duhul Sfânt vom cânta mai mult laude la adresa Domnului nostru și bucuria în Domnul va fi tot mai mare.
„Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile (să ajungeți deprimați și dărâmați) cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările [treburile] vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră [ca o capcană sau o cursă].” - Luca 21:34 (cu traduceri din Biblia Amplificată, între paranteze)
Isus și-a încheiat învățătura despre zilele din urmă din acea zi, reamintindu-le ucenicilor Săi, să trăiască cu așteptarea zilei judecății, pe care El o numește aici „ziua aceea”. Acest avertisment este valabil și pentru noi, creștinii de azi. Este datoria noastră să fim atenți la căile pe care le urmăm și la felul în care trăim.
Este ușor să ajungem extenuați și încet, încet să revenim la vechiul stil de viață dacă nu vrem cu adevărat să creștem în relația noastră cu Isus și nu ne hrănim inima cu Cuvântul Lui Dumnezeu în fiecare zi. Poftele firii păcătoase sunt principalul nostru dușman. De când ne-am născut din nou și Duhul Sfânt locuiește în noi, avem și roada Sa în duhul nostru, inclusiv autocontrolul. Dar trebuie să fim cu adevărat dedicați Domnului, să Îi dăm Lui totul, să dorim permanent să-L cunoaștem tot mai mult, nu numai duminica și să căutăm să fim în prezența Lui cât mai des posibil, pentru ca roada Duhului Sfânt să se manifeste în viețile noastre.
Tot ceea ce ne poate controla devine un idol și este un păcat. Ori de câte ori ne îngrijorăm și suntem preocupați de tot ce ține de viața în această lume, noi conducem și nu Isus. Dacă continuăm să facem așa mai mult timp, s-ar putea să nu mai realizăm că-L supărăm pe Domnul și să nu mai avem timp să ne pocăim și să facem voia Tatălui ceresc.