CUM DEPĂȘIM EPUIZAREA ȘI DESCURAJAREA
O colecție de mesaje care explică versete biblice pe acest subiect
INTIMIDAREA ARE EFECT CÂND SUNTEM EXTENUAȚI
Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum ucisese cu sabia pe toţi prorocii. Izabela a trimis un sol la Ilie să-i spună: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.” Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo. - 1 Împărați19:1-3
Omul care și-a înfruntat regele idolatru, a ucis sute de proroci, a ținut piept întregului popor, apărând onoarea Lui Dumnezeu și care cu puterea Domnului a alergat aproximativ 60 de km înaintea carului tras de doi cai, să ajungă să fugă de frica unei femei? Dacă citim cu atenție, înțelegem că dacă Izabela ar fi avut curajul să-L omoare, ar fi trimis câțiva soldați înarmați, nu un sol care să-i spună că-l va omorî după 24 de ore! Se pare că Izabela a vrut mai mult să-l sperie pe Ilie ca să-l facă să plece din cetate, pentru că nu suporta lumina din el. Și a reușit. Tot poporul a fost convocat pe muntele Carmel, dar împărăteasa a rămas în cetate, pentru că nu-l suporta pe Ilie și îl ura pe Dumnezeu. Ea a fost cea care a cerut uciderea tuturor prorocilor Domnului și avea 850 de proroci ai lui Baal și ai Astarteei pe care-i hrănea și îi întreținea. Ea știa ce putere era în Ilie, în lumea spirituală și că dacă ar fi rămas în cetate viitorul ei nu ar fi fost unul bun.
Sunt situații în viață când nu mai contează cât de multe a făcut Dumnezeu prin noi, nici cât de grozavi ne consideram și tot ce ne dorim este să ne ia Domnul acasă, dacă credem minciunile celui rău ca fiind adevărul. Același lucru s-a întâmplat cu Ilie. Doar cu o zi înainte, a fost folosit de Dumnezeu cu atâta putere, iar în ziua următoare era în culmea descurajării și a fricii.
Smerenia, odihna fizică și reumplerea „rezervorului” cu Duhul Sfânt sunt esențiale ca să evităm ce a experimentat Ilie. Să ne facem timp să ne rugăm, să-L lăudăm pe Domnul cu cântece ale căror cuvinte glorifică adevărul despre Dumnezeu și ne exprimă recunoștința pentru tot ce a făcut pentru noi, ca să putem intra în prezența Domnului și să fim reumpluți de Duhul Sfânt. Dacă avem grijă zilnic să fim plini de Domnul, vom avea mult mai multă pace, bucurie și speranță.
EFECTELE DESCURAJĂRII
El (Ilie) s-a dus în pustie, unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea să moară zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” - 1 Împărați19:4
Se pare că frica de moarte i-a dat suficientă putere ca să parcurgă distanța pe care în mod normal cineva odihnit o parcurgea într-o zi. După atâta drum, a ajuns să-și dorească să moară. Dar oare nu tocmai ca să nu moară a fugit de Izabela? Dacă dorea cu adevărat să moară, putea aștepta ca împărăteasa să-și pună amenințarea în practică.
Euforia succesului și efortul fizic l-au epuizat pe Ilie. Când suntem obosiți sau îndurerați, nici spiritual nu ne simțim prea bine. Cu cât ne-am golit mai mult de prezența Duhului Sfânt, cu atât le va fi diavolului și slujitorilor lui mai ușor să ne facă să le credem înșelăciunile și să ne facă rău.
Ilie avea dreptate, nu a fost nici atunci, nici altă dată mai bun decât părinții lui, așa cum nu suntem nici noi. Cuvintele lui sugerează că până atunci, s-a considerat mai bun. A avut multe succese, ani la rând și ca urmare, mândria a început să se cuibărească în inima lui. Dar pentru că mândria merge înaintea căderii, Ilie a cedat în fața amenințărilor Izabelei și a uitat că înainte nu făcea nimic fără Domnul! Pe fondul epuizării fizice, a fricii și a deznădejdii a început să-și dea seama că nu era nici pe departe atât de grozav cum se credea. De acolo până la a dori să moară, nu a fost decât un pas.
Când recunoaștem, semnele epuizării, de noi depinde să tragem aer în piept și să începem să Îl lăudăm pe Domnul pentru cine este și ce a făcut deja pentru noi, chiar dacă este ultimul lucru pe care l-am face. Lauda la adresa Domnului ne dă putere și curaj ca să mergem mai departe și ne scoate din groapa descurajării. Slavă Domnului, în El avem totdeauna speranță și putem învinge orice problemă!
DUMNEZEU FACE MINUNI PENTRU NOI CÂND NE POCĂIM ȘI NE SMERIM
S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi, iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.” El s-a uitat şi, la căpătâiul lui, erau o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. A mâncat şi a băut, apoi s-a culcat din nou. - 1 Împărați 19:5-6
După ce Ilie s-a smerit recunoscând că Dumnezeu a făcut toate minunile prin el și nu erau datorită puterii lui, Domnul a trimis îngerul să-l hrănească și să-l încurajeze și să-i dea un nou scop. Deși eșuase lamentabil, fugind la amenințarea unei femei, Dumnezeu i-a arătat inima Lui de Tată iubitor și înțelegător. Ilie a ieșit din planul Domnului. Ar fi trebuit să ajute poporul să-și întărească credința și să meargă pe drumul deschis pe muntele Carmel când au realizat că Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat.
Putem doar să ne imaginăm cât de multe alte minuni ar fi putut face Domnul prin Ilie dacă nu cădea în capcana deznădejdii și ar fi rămas în Samaria ca să conducă trezirea spirituală a națiunii. Nu putea Domnul să-l întărească pe Ilie, fără să doarmă? Pentru Dumnezeu nu este nimic prea greu, nici imposibil. Totuși de această dată odihna fizică a fost soluția pentru Ilie.
Pentru epuizarea fizică, Dumnezeu ne-a dat odihna prin somn și hrana. Un trup puternic este odihnit, bine hrănit și hidratat. Iar cine este și plin de Duhul Sfânt, poate să facă orice Îi cere Domnul să facă.
TĂRIA CARE VINE DE LA DOMNUL
Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi a zis: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.” El s-a sculat, a mâncat şi a băut şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele Lui Dumnezeu, Horeb.” El s-a sculat, a mâncat şi a băut şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele Lui Dumnezeu, Horeb.” - 1 Împărați 19:7-8
De această dată, Dumnezeu nu a făcut minunea să-și pună mâna peste Ilie ca să îl întărească. Domnul l-a lăsat să doarmă și i-a trimis un înger care să-i dea pâine proaspăt coaptă și apă. Cât de obosit trebuia să fie, dacă a reușit să adoarmă la loc după ce a mâncat, după ce nu doar că a văzut un înger, dar acesta i-a pregătit mâncarea, a vorbit cu el și l-a servit! Nu era ceva obișnuit, dimpotrivă! Și totuși Ilie a adormit la loc. Și ca o reconfirmare a epuizării lui Ilie, citim că îngerul i-a spus să se scoale și să mănânce, ca să poată parcurge drumul pe care-l avea de făcut. Puterea pe care i-a dat-o acea hrană a fost supranaturală și i-a ajuns ca să meargă fără oprire, patruzeci de zile și nopți până la muntele Horeb.
Avem un Tată atât de bun și minunat, care ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine și care știe ce avem nevoie. El știe de ce avem nevoie în orice moment și dacă ne facem timp să Îi cerem sfatul și apoi să-l punem în aplicare ne vom scuti de multe suferințe și probleme. Nu tot ce ni se pare că vrea Domnul să facem, este chiar așa. Dumnezeu este cel mai bun Tată și nu ne vrea epuizați. Domnul nu vrea să muncim peste puteri, nici chiar pentru Împărăția Lui. Pentru noi contează să avem cât de multe realizări, în schimb pentru Dumnezeu contează să ne schimbe inima, ca să semănăm tot mai mult cu El. Ce mai avea Domnul pregătit pentru Ilie? Oare ce are pregătit pentru fiecare dintre noi?
FRUSTRAREA DESCURAJĂRII
Este interesant că Ilie a considerat că trebuie să Îl informeze pe Dumnezeu despre ce a făcut poporul și care era situația lui. Să ne amintim că tocmai pentru aceste fapte, l-a trimis Dumnezeu la Ahab cu hotărârea pedepsei prin secetă. Se pare că Ilie a uitat și ce i-a spus Obadia, cum salvase o sută de proroci de la moarte. Ilie ar fi trebuit să știe că nu era singurul proroc în viață. Era Ilie mincinos? Cu siguranță nu, dar nu-i așa că atunci când suntem dezamăgiți și avem probleme grave, nu ne mai amintim lucrurile bune, pentru că cele rele devin niște uriași pentru noi și pentru că privim prin „ochelarii” durerii, avem o imagine deformată a lucrurilor.
Dumnezeu i-a vorbit Lui Ilie în peștera deznădejdii. Oare nu știa Domnul răspunsul? Întrebarea era retorică și era menită să-l facă pe Ilie să-și audă rostită supărarea ca să realizeze că nu e chiar așa și e timpul să-și schimbe atitudinea. De câte ori nu ni s-a întâmplat ca atunci când povesteam altcuiva despre problema noastră, să ne dăm seama că nu era nici pe departe atât de gravă, iar de multe ori deveneam ridicoli în proprii noștri ochi. Tocmai de aceea de multe ori suntem tentați să exagerăm proporțiile, pentru ca problema să pară cu adevărat gravă.
Toate acestea țin de natura umană, decăzută și tocmai de aceea Isus ne spune „să ne lepădăm de noi înșine și să ne luăm crucea zilnic” ca să Îl putem urma, adică să ne crucificăm firea zilnic, căutând să acționăm conduși de Duhul Sfânt. Tocmai pentru că firea nu moare complet decât după ce părăsim acest trup de carne, trebuie să luptăm zilnic contra poftelor și mofturilor acesteia.
Când Dumnezeu pune a doua oară aceeași întrebare, este clar că răspunsul nu este cel corect! În dragostea Sa, Domnul a înțeles prin ce trecea Ilie și nu l-a pedepsit pentru neadevărul din răspunsul lui. Și nouă ne demonstrează de nenumărate ori dragostea, mila și bunătatea Sa!
- Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” - 1 Împărați 19:9-10
Este interesant că Ilie a considerat că trebuie să Îl informeze pe Dumnezeu despre ce a făcut poporul și care era situația lui. Să ne amintim că tocmai pentru aceste fapte, l-a trimis Dumnezeu la Ahab cu hotărârea pedepsei prin secetă. Se pare că Ilie a uitat și ce i-a spus Obadia, cum salvase o sută de proroci de la moarte. Ilie ar fi trebuit să știe că nu era singurul proroc în viață. Era Ilie mincinos? Cu siguranță nu, dar nu-i așa că atunci când suntem dezamăgiți și avem probleme grave, nu ne mai amintim lucrurile bune, pentru că cele rele devin niște uriași pentru noi și pentru că privim prin „ochelarii” durerii, avem o imagine deformată a lucrurilor.
Dumnezeu i-a vorbit Lui Ilie în peștera deznădejdii. Oare nu știa Domnul răspunsul? Întrebarea era retorică și era menită să-l facă pe Ilie să-și audă rostită supărarea ca să realizeze că nu e chiar așa și e timpul să-și schimbe atitudinea. De câte ori nu ni s-a întâmplat ca atunci când povesteam altcuiva despre problema noastră, să ne dăm seama că nu era nici pe departe atât de gravă, iar de multe ori deveneam ridicoli în proprii noștri ochi. Tocmai de aceea de multe ori suntem tentați să exagerăm proporțiile, pentru ca problema să pară cu adevărat gravă.
Toate acestea țin de natura umană, decăzută și tocmai de aceea Isus ne spune „să ne lepădăm de noi înșine și să ne luăm crucea zilnic” ca să Îl putem urma, adică să ne crucificăm firea zilnic, căutând să acționăm conduși de Duhul Sfânt. Tocmai pentru că firea nu moare complet decât după ce părăsim acest trup de carne, trebuie să luptăm zilnic contra poftelor și mofturilor acesteia.
Când Dumnezeu pune a doua oară aceeași întrebare, este clar că răspunsul nu este cel corect! În dragostea Sa, Domnul a înțeles prin ce trecea Ilie și nu l-a pedepsit pentru neadevărul din răspunsul lui. Și nouă ne demonstrează de nenumărate ori dragostea, mila și bunătatea Sa!
ÎN PREZENȚA DOMNULUI
Domnul i-a zis (lui Ilie): „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. - 1 Împărați 19:11-12
Prorocul Ilie a experimentat culmile gloriei în slujirea pentru Domnul dar și pe cele ale disperării. Suntem tentați să credem că ar fi minunat să putem sta doar „sus pe munte” cu Domnul, fără să mai coborâm și în văi. Dar fără experiența văilor vieții de zi cu zi, nu putem urca sus pe munte, pentru simplul motiv că ne-am încrede în noi înșine și L-am uita pe Dumnezeu.
Domnul nu a comentat răspunsul lui Ilie, în schimb s-a oferit să-și manifeste prezența mai mult decât oricând. Când Moise, prietenul Lui Dumnezeu, a cerut să-L vadă pe Domnul (Exod. 34:2), a fost lăsat să-l vadă, doar din spate. Pentru că Ilie era atât de descurajat, Domnul îi dă șansa să fie atât de aproape de El, fără ca el să ceară.
Dar Dumnezeu nu poate trece neobservat. Vântul puternic, cutremurul de pământ și focul, erau manifestări ale puterii Lui Dumnezeu, așa cum le-a arătat și poporului lui Israel (Exod. 19:16-18), dar nu erau prezența Lui. Ilie nu a ieșit din peșteră decât după ce a recunoscut prezența blândă și iubitoare a Tatălui lui ceresc, „în susurul blând și subțire”. Este nevoie de atenție, dăruire și dorință sinceră pentru a intra în prezența Domnului. Deznădejdea lui Ilie era atât de adâncă, încât nici în prezența minunată a Domnului, nu și-a schimbat răspunsul. Cred că Domnul i s-a arătat, tocmai pentru că știa cât de mult sufere și câtă nevoie are de prezența Lui.
Nimeni nu ne înțelege mai bine decât Domnul și ce minunate sunt mângâierile Lui. El ne pregătește măsura de ungere de care avem nevoie, ca să putem trece prin greutățile care ne apar în cale, ca să le putem învinge.
DOMNUL NE ÎNTÂLNEȘTE UNDE SUNTEM
Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc şi, când vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei. Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău... ” - 1 Împărați 19:15-16
Dumnezeu îl trimite pe Ilie, înapoi pe drumul lui. Cu alte cuvinte, îi spune că chiar dacă nu se mai consideră vrednic, va rămâne prorocul Domnului, dar nu pentru mult timp. Ilie primește trei sarcini precise și de importanță majoră. De ungerea celor doi împărați urma să depindă nu doar soarta acelor națiuni ci a întregii regiuni. Iar cea de-a treia sarcină îl privea personal.
Dacă Ilie făcea tot ce i-a cerut Domnul, istoria poporului lui Israel s-ar fi scris altfel. Până la urmă, planul Lui Dumnezeu pentru cei care trebuiau să fie unși împărați s-a împlinit. Dar pentru că Ilie nu a făcut ce i s-a cerut să facă, a întârziat împlinirea planului Domnului, ceea ce a condus la multă suferință.
Ascultarea sau neascultarea fiecăruia dintre noi, are implicații și consecințe nu doar pentru noi personal dar și pentru cei din jur. Pentru că suntem creați cu libertatea de a alege, putem face alegerea corectă și să producem efecte benefice în viețile celor din jur sau putem alege greșit și consecințele nu vor întârzia să apară.
DOMNUL ȘTIE SUFERINȚELE ȘI DORINȚELE INIMII NOASTRE ȘI INTERVINE LA MOMENTUL POTRIVIT
Ilie a plecat de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el şi şi-a aruncat mantaua pe el. - 1 Împărați 19:19
Oare de ce a ales Ilie să împlinească ultima sarcină pe care i-a dat-o Domnul și le-a ignorat pe celelalte? Să ne amintim că descurajarea care a pus stăpânire pe Ilie după ce Izabela i-a promis că îl va ucide, l-a făcut să-i ceară Domnului să-i ia viața. Probabil că atunci când Dumnezeu i-a spus să-l ungă pe Elisei ca proroc în locul lui, nici nu a mai analizat celelalte două sarcini, ci a plecat direct în căutarea lui Elisei, sperând că Dumnezeu va pune capăt nefericirii lui.
Numai că a durat câțiva ani până când Ilie a fost luat de pe pământ, timp în care și-a continuat lucrarea de proroc al Domnului și l-a ucenicizat pe Elisei. Este încurajator să vedem că Domnul știa exact ce era în inima lui Ilie și nici nu-l putea bucura mai tare decât spunându-i că i-a găsit înlocuitorul și slujba lui se apropie de final.
Domnul știe ce ne doare, cât de tare ne doare și care sunt dorințele noastre. Dumnezeu vede toate lucrurile din perspectiva corectă și are grijă ca toate să funcționeze unitar pentru noi și să se îmbine armonios, dar ceea ce poate face pentru noi nu se va manifesta în viețile noastre, decât dacă ne dorim și Îi permitem să intervină. Sunt situații limită când intervine ca să ne scape viața sau să ne ferească de nenorociri și de cele mai multe ori o face fără ca noi să știm, dar nu ne forțează să facem voia Lui, dacă nu vrem.
ADEVĂRATA ODIHNĂ O PUTEM AVEA DOAR PRIN ISUS
„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” - Matei 11:29-30
Suntem mulțumiți, plini de energie și gata să facem tot ce avem de făcut dacă suntem odihniți. Somnul nu este sinonim cu odihna. Somnul și odihna conlucrează pentru restaurarea trupului uman, dar nu sunt același lucru. Când ne simțim epuizați și realizăm că ne pierdem repede cumpătul, devenim morocănoși și altora le este greu să fie în preajma noastră, știm că suntem mai mult decât obosiți, suntem „extenuați”.
Specialiștii au delimitat cinci stadii ale somnului, de la foarte ușor la foarte profund. În timpul somnului din timpul nopții, în mod normal, trecem alternativ prin cele cinci stadii ale somnului. Ne trezim odihniți dacă majoritatea orelor de somn au fost în stadiile profunde și dacă aproximativ 20% din timpul petrecut dormind a fost somn în forma activă, în care visăm și procesăm informații și în care ni se reface organismul. Somnul poate restaura doar corpul nostru fizic, dar pentru a fi cu adevărat restaurați și revigorați când ne trezim dimineața, trebuie să experimentăm ceea ce spune Isus în versetele de mai sus.
Somnul poate restaura doar corpul nostru fizic, dar pentru a fi restaurați și revigorați când ne trezim dimineața, trebuie să experimentăm ceea ce spune Isus în versetele de mai sus.
Trebuie să facem totul fiind în același jug cu Isus. Când Isus rămâne în noi și noi în El, totul se schimbă. Îi cerem Domnului ajutorul, Îi urmăm exemplul, Îi cerem sfatul ca să facem lucrurile în felul Lui, știm că putem depinde de El și putem învăța de la El în orice situație. Învățând să facem totul cu Isus și să fim blânzi, smeriți și supuși lui Dumnezeu, găsim adevărata odihnă și pace pentru sufletele noastre. În timp ce inima și mintea sunt pline de pace, vom putea să dormim adânc, să ne odihnim cu adevărat și să devenim buni, iubitori, blânzi și smeriți așa cum ne-a creat Dumnezeu să fim. Viața este frumoasă și binecuvântată când trăim pentru Isus!
„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” - Matei 11:29-30
Suntem mulțumiți, plini de energie și gata să facem tot ce avem de făcut dacă suntem odihniți. Somnul nu este sinonim cu odihna. Somnul și odihna conlucrează pentru restaurarea trupului uman, dar nu sunt același lucru. Când ne simțim epuizați și realizăm că ne pierdem repede cumpătul, devenim morocănoși și altora le este greu să fie în preajma noastră, știm că suntem mai mult decât obosiți, suntem „extenuați”.
Specialiștii au delimitat cinci stadii ale somnului, de la foarte ușor la foarte profund. În timpul somnului din timpul nopții, în mod normal, trecem alternativ prin cele cinci stadii ale somnului. Ne trezim odihniți dacă majoritatea orelor de somn au fost în stadiile profunde și dacă aproximativ 20% din timpul petrecut dormind a fost somn în forma activă, în care visăm și procesăm informații și în care ni se reface organismul. Somnul poate restaura doar corpul nostru fizic, dar pentru a fi cu adevărat restaurați și revigorați când ne trezim dimineața, trebuie să experimentăm ceea ce spune Isus în versetele de mai sus.
Somnul poate restaura doar corpul nostru fizic, dar pentru a fi restaurați și revigorați când ne trezim dimineața, trebuie să experimentăm ceea ce spune Isus în versetele de mai sus.
Trebuie să facem totul fiind în același jug cu Isus. Când Isus rămâne în noi și noi în El, totul se schimbă. Îi cerem Domnului ajutorul, Îi urmăm exemplul, Îi cerem sfatul ca să facem lucrurile în felul Lui, știm că putem depinde de El și putem învăța de la El în orice situație. Învățând să facem totul cu Isus și să fim blânzi, smeriți și supuși lui Dumnezeu, găsim adevărata odihnă și pace pentru sufletele noastre. În timp ce inima și mintea sunt pline de pace, vom putea să dormim adânc, să ne odihnim cu adevărat și să devenim buni, iubitori, blânzi și smeriți așa cum ne-a creat Dumnezeu să fim. Viața este frumoasă și binecuvântată când trăim pentru Isus!
DUMNEZEU A BINECUVÂNTAT ZIUA DE ODIHNĂ PENTRU BINELE NOSTRU
Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. - Exodul 20:11
Dumnezeu a creat săptămâna cu șase zile lucrătoare și o zi de odihnă, cu un motiv. După ce muncim șase zile, avem nevoie de o zi de odihnă, în care să ne concentrăm asupra relației noastre cu El, în cea mai mare parte a zilei, să ne relaxăm și să facem doar ceea ce nu putem evita. Este spre binele nostru să găsim zilnic echilibrul corect între muncă și odihnă.
Dacă există activități pe care trebuie să le facem zilnic, după care ne simțim storși de puteri, obosiți și epuizați, este timpul pentru o schimbare. Dacă începem să avem dureri de cap frecvente, dureri în diferite părți ale corpului, dureri de ceafă și crampe musculare, ne supărăm, ne enervăm și suntem ofensați mai ușor, ne simțim deprimați și stresați și nu mai vedem rostul a ceea ce facem, înseamnă că am ajuns la epuizare fizică, emoțională, mentală și/sau spirituală.
Când suntem obosiți, un concediu cu o mulțime de activități va înrăutății lucrurile și după ce se va termina, vom avea nevoie de concediu ca să ne odihnim după concediu. Dar, dacă identificăm zonele în care simțim cel mai mult efectele epuizării, Îl rugăm pe Duhul Sfânt să ne arate cum să ne refacem în aceste zone și cum să stabilim echilibrul corect între orele de muncă și cele de odihnă, zilnic, vom putea fi nu doar productivi dar vom avea și pace și ne putem bucura de viața de zi cu zi.
Dumnezeu a creat săptămâna cu șase zile lucrătoare și o zi de odihnă, cu un motiv. După ce muncim șase zile, avem nevoie de o zi de odihnă, în care să ne concentrăm asupra relației noastre cu El, în cea mai mare parte a zilei, să ne relaxăm și să facem doar ceea ce nu putem evita. Este spre binele nostru să găsim zilnic echilibrul corect între muncă și odihnă.
Dacă există activități pe care trebuie să le facem zilnic, după care ne simțim storși de puteri, obosiți și epuizați, este timpul pentru o schimbare. Dacă începem să avem dureri de cap frecvente, dureri în diferite părți ale corpului, dureri de ceafă și crampe musculare, ne supărăm, ne enervăm și suntem ofensați mai ușor, ne simțim deprimați și stresați și nu mai vedem rostul a ceea ce facem, înseamnă că am ajuns la epuizare fizică, emoțională, mentală și/sau spirituală.
Când suntem obosiți, un concediu cu o mulțime de activități va înrăutății lucrurile și după ce se va termina, vom avea nevoie de concediu ca să ne odihnim după concediu. Dar, dacă identificăm zonele în care simțim cel mai mult efectele epuizării, Îl rugăm pe Duhul Sfânt să ne arate cum să ne refacem în aceste zone și cum să stabilim echilibrul corect între orele de muncă și cele de odihnă, zilnic, vom putea fi nu doar productivi dar vom avea și pace și ne putem bucura de viața de zi cu zi.
PRIN CREDINȚĂ ÎN DUMNEZEU PUTEM AVEA SUCCES ȘI SOMN LINIȘTIT
Aşa vorbeşte Domnul: „… Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.” - Ieremia 17:5a,7-8
Domnul a vorbit cuvintele de mai sus prin Ieremia, pentru a ne arăta cât de minunate sunt binecuvântările Sale pentru cei care se încred în El. Credința în Dumnezeu ne ține bine hrăniți și hidratați. Nu ne lipsește nimic, atâta timp cât are primul loc în viețile noastre și Îi cerem ajutorul ca să avem o viață echilibrată, chiar și atunci când trecem prin perioade în care avem mai multe îndatoriri și responsabilități decât le putem face față.
Se pare că, cu cât progresează mai mult societatea noastră, cu atât suntem mai ocupați și mai obosiți. De ce se simt oamenii tot mai obosiți, epuizați și deprimați? Cel mai comun răspuns la întrebarea "Ce mai faci?" este. "Bine, dar ocupat(ă)". Am devenit atât de ocupați cu atâtea activități, încât nu mai facem ceea ce este spre binele nostru și ne stresăm, făcând prea multe pentru prea mulți.
Deseori uităm că ne simțim cel mai bine atunci când ne bucurăm de ceea ce facem și că există odihnă în munca care ne place. În schimb, toți ne străduim să facem mai mult, chiar cu costul lipsei de odihnă și de somn. Cu cât suntem mai obosiți, cu atât avem mai puțină bucurie, pace, mulțumire și fericire. Ce putem face? Dumnezeu a creat trupurile noastre pentru a fi restaurate, în timpul somnului profund. Dacă somnul din timpul nopții este preponderent în stadiul de somn ușor și orice zgomot mic ne trezește, nu ne odihnim cu adevărat și corpul nostru nu obține regenerarea de care are nevoie. În consecință, ne simțim obosiți tot timpul.
Ne odihnim cu adevărat în timp ce dormim, când creierul nostru încetează să mai proceseze în mod activ. Atunci când pierdem percepția conștientă despre ce se întâmplă în jur, creierul și corpul nostru intră într-o stare liniștită. Cea mai bună modalitate de a face acest lucru este să ne luăm câteva minute înainte de a merge la culcare, ca să ne "relaxăm". În rugăciune, Îi spunem Domului tot ce ne-a deranjat, ofensat sau iritat în timpul zilei și Îi dăm Lui tot ce ne supără sau ne chinuie. De asemenea, Îl rugăm să intervină în ceea ce nu putem schimba sau în ceea ce nu depinde de noi și-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne arate versetul potrivit pe baza căruia să ne rugăm pentru ce avem nevoie. Adevărul biblic este voia Lui Dumnezeu și pe baza Lui știm că Domnul ne ascultă și ne răspunde! Dacă facem acest lucru cu tot ceea ce ne deranjează, până când ne vom recăpăta pacea, vom putea să ne odihnim, dormind adânc.
Copyright © 2020 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.