Dragostea Lui Dumnezeu este perfectă, maximă, neschimbătoare, necondiționată și nu se bazează pe performațele și nici pe calitățile noastre. Isus Cristos a murit în locul nostru, și El însuși ne spune că „nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13). Ne numește prietenii Săi, dacă facem ce ne poruncește. Domnul vrea să comunice cu noi considerându-ne prietenii Lui și ne învață tot ce a auzit de la Dumnezeu Tatăl. Suntem atât de privilegiați! Caracterul și atributele Lui Dumnezeu se reflectă în dragostea pe care ne-o poartă și versetele următoare ne arată cel mai clar acest adevăr.
1 Corinteni 13:4-8a Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată...
Ioan 3:16-17 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”
Valoarea noastră, a creștinilor în ochii Lui Dumnezeu este maximă, pentru că Dumnezeu a plătit prețul maxim pentru răscumpărarea noastră, a plătit cu viața Fiului Său. Chiar dacă în ochii noștri sau a celor din jur, nu valorăm mai nimic, valoarea pe care o avem înaintea Lui Dumnezeu a făcut să merite tot chinul pe care omenirea i l-a provocat de-a lungul istoriei. Când înțelegem cât de mult ne iubește Dumnezeu și acceptăm dragostea Lui, vom face față mult mai ușor adversităților vieții. Dacă suntem convinși că Domnul ne vrea binele și va face întotdeauna ceea ce este cel mai bine pentru noi, nu vom mai cădea atât de ușor în capcana frustrării și nici a disperării când lucrurile nu merg cum ne dorim. La prima Sa venire, Isus nu a venit ca să judece omenirea ci ca să o mântuiască. Scopul Lui Dumnezeu nu este ca oamenii să ajungă în iad, ci să fie mântuiți, să-și petreacă veșnicia cu El în rai. Dar omul este cel care alege dacă vrea să fie cu Domnul sau nu.
Sunt patru cuvinte grecești care exprimă dragostea sau iubirea, și anume: „eros”, „storge”, „philia” și „agape”.
„Eros” este dragostea senzuală, romantică care exprimă atracția fizică, pasiunea. Acesta este sigurul termen pe care nu-l găsim efectiv în Biblie. În schimb găsim termenul similar din limba ebraică, în Cântarea Cântărilor, unde este descrisă atracția pasională care ar trebui să se manifeste doar între soț și soție.
„Storge” descrie dragostea dintre membrii unei familii, este legătura plină de afecțiune și devotament care se dezvoltă între părinți și copii, între frați și surori.
„Philia” exprimă dragostea dintre creștini, care rezultă dintr-o legătură profundă de prietenie. Acest termen este frecvent folosit în Biblie pentru dragostea dintre oameni, grijă, respect și compasiune pentru cei care trec prin greutăți. Acest concept al dragostei frățești care-i unește pe credincioși, se întâlnește doar în creștinism.
„Agape” este dragostea supremă, incomensurabilă, incomparabilă pe care o are Dumnezeu pentru omenire. „Agape” este dragostea perfectă, necondiționată, jertfitoare și pură pe care a demonstrat-o Isus, prin viața și moartea Lui.
Dumnezeu nu ne forțează să primim dragostea Lui. Dar dacă recunoaștem că avem nevoie de dragostea Lui necondiționată, ne predăm Lui cu tot ce suntem și avem, ne pocăim sincer de păcate și renunțăm la orice răutate, ură, neiertare și orice altă formă de păcat, dragostea Domnului va fi turnată din abundență în inimile noastre și ne va transforma viețile.
Deuteronomul 7:7-9 Nu pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele. Ci pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului. Să ştii dar că Domnul Dumnezeul tău este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui.
Ce promisiune uimitoare și pentru generațiile viitoare. De fapt, Domnul spune că toți cei care-L iubesc și fac voia Lui vor fi beneficiarii promisiunilor Sale. Dar pentru că este drept și sfânt, cei care nu-L iubesc și nu vor să trăiască în ascultare de Dumnezeu, nu vor fi forțați s-o facă, dar nici nu vor primi binecuvântările și răsplățile cerești. Dumnezeu nu ar mai fi drept dacă i-ar forța să ajungă în rai unde să fie în prezența Lui pentru totdeauna, pe cei care nu-L iubesc și nu-L doresc ca Domn atât timp cât pot decide și alege pentru cine trăiesc.
Perspectiva are un rol cheie în perceperea dragostei Lui Dumnezeu. Toți avem tendința să comparăm dragostea Lui Dumnezeu cu dragostea pe care o nutrim noi înșine pentru cei dragi. Dragostea omenească este o sinusoidă, cu urcușuri și coborâșuri, în funcție de comportamentul persoanei „iubite”. Când ne face pe plac, gândește ca noi, spune ce credem noi că ar trebui să spună, face ce ne convine și relația este benefică pentru noi, iubim la maxim. Dar este suficient ca persoana respectivă să „facă un pas greșit”, ca să ne „iese din grații” și dragostea pentru acea persoană să scadă în câteva clipe. Cu alte cuvinte, dragostea pe care o putem oferi prin noi înșine, este subiectivă și condiționată de nenumărați factori. Tocmai de aceea, când păcătuim sau considerăm că nu am făcut suficient de mult pentru Domnul, ajungem să credem că nu ne mai iubește. „Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău” (Numeri 23:19a) și dacă ne-a promis prin Cuvântul Lui că ne iubește, acesta este adevărul. El este dreptatea însăși și Își împlinește toate promisiunile.
Dumnezeu a ales să ne dea Cuvântul Său scris, prin care se auto-limitează, împlinindu-L pe deplin. Pentru că în Scripturi ne promite că ne iubește cu o dragoste perfectă, „agape” care este descrisă în 1 Corinteni 13, putem fi siguri că așa suntem iubiți, indiferent de succesele sau insuccesele noastre. Dorința inimii Lui Dumnezeu este să ajungem în rai. Domnul nu insistă să ne găsească greșelile ca să ne pedepsească, ci Îi face plăcere să vadă ce facem bine, ca să fim binecuvântați și să ne răsplătească. Nu găsim nici un verset în care să ni se spună că la fiecare păcat comis după ce am fost născuți din nou, ne pierdem mântuirea. Fiecare păcat trebuie urmat de pocăință sinceră, cerere de iertare și dorința de a nu-l mai repeta. Nu suntem doar în mâna Lui Isus ci și în a Tatălui Ceresc, nimeni nu ne poate smulge de acolo, dar Domnul nu ne forțează să rămânem acolo împotriva voinței noastre. Mântuirea o pierde doar creștinul care alege în mod deliberat să nu mai fie al Domnului pentru că dorește să trăiască din nou în păcat, fără să-i mai pese de jertfa Lui Isus și de poruncile Lui. Cine iubește păcatul nu-L poate iubi și pe Dumnezeu, dar cine se îndrăgostește de Domnul și vrea să renunțe la păcate (indiferent cât de mari sunt dependențele în care trăia până atunci) Duhul Sfânt îl va elibera și îi va da puterea să se schimbe și să trăiască curat pentru Isus. Alegerea ne aparține cât timp trăim în acest trup. Puteți citi mai multe despre mântuire în articolul „Mântuirea sufletului”.
Dragostea „agape” este motivul pentru care a creat Dumnezeu omul, timpul, Pământul, Universul. Dumnezeu a știut de la început cât de mult putea să decadă rasa umană pentru că, El fiind în afara timpului, a văzut tot ce urmau să facă toți oamenii până la sfârșit, dar tocmai pentru că El este dragoste și Își dorește un popor care să fie al Lui, cu care să împartă raiul toată veșnicia, nu s-a răzgândit, ci și-a dus planul până la capăt. Cât de mare trebuie să fie dragostea Lui Dumnezeu, dacă și-a dat propriul Fiu în mâinile creației Lui, ca să-l chinuie, să-L dezonoreze și chiar să-L omoare? O astfel de dragoste nu are limite. Și această dragoste o are pentru fiecare dintre noi și ne vrea alături de El în perfecțiunea cerească, acolo unde Isus s-a dus să ne pregătească un loc (Ioan 14:2).
Evrei 12:2b Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al Lui Dumnezeu.
Cum a putut Isus să sufere atât de mult din partea celor pe care a venit să-i salveze? Isus a privit la bucuria de a ne vedea transformați, fericiți și împliniți prin nașterea din nou, de a primi laudele și închinarea noastră, pentru ca la final să fim pentru totdeauna împreună cu El. Toate acestea i-au dat puterea să facă față suferințelor, rușinii, dezonorării și chiar celui mai josnic mod de a muri, prin crucificare.
Probabil că încă vă vine greu să credeți cât de mult vă iubește Dumnezeu. Doar prin lucrarea Duhului Sfânt în inimile noastre, putem primi revelația dragostei Lui Dumnezeu. Și nu se întâmplă dintr-o dată. Ani de zile, mintea noastră a fost programată pentru a percepe dragostea umană, care nu este un sentiment constant. Pentru unele persoane este ușor să iubească și să creadă ce este mai bun despre alții. Alte persoane sunt mai reticente și își deschid greu inima față de altcineva sau, s-au „auto-educat” să-și împietrească inima, tocmai pentru că au fost prea răniți în trecut și nu mai vor să sufere iubind din nou. Pentru aceștia din urmă, procesul de „ștergere” a vechiului sistem de evaluare a sentimentelor și reprogramarea minții și a inimii pentru a înțelege și accepta dragostea Lui Dumnezeu va dura mai mult. Este nevoie să înlocuim ceea ce știm greșit, cu adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu. Articolul „Dragostea cu care ne iubește Dumnezeu – Versete biblice”, este o colecție de versete care vă pot ajuta în acest proces. Când ne privim în oglindă și ne spunem ferm și în mod repetat că :„Dumnezeu mă iubește, pe mine” și proclamăm cu voce tare versetele despre dragostea Lui Dumnezeu care ne ating cel mai mult, începem să demolăm minciunile trecutului și să-i permitem Duhului Sfânt să ne reveleze adevărul.
Dacă credem că Dumnezeu ne iubește condiționat, în funcție de cât de bine ne purtăm, la fel îi vom trata și noi pe ceilalți. Dacă nu am acceptat dragostea Domnului, nu o putem da mai departe. Nu putem oferi altcuiva ceea ce nu avem și ca urmare vom iubi condiționat, la rândul nostru. Felul în care vedem dragostea Lui Dumnezeu pentru noi, va determina felul în care îi vom trata pe ceilalți.
Apostolul Pavel s-a rugat condus de Duhul Sfânt pentru credincioșii din cetatea Efes și tocmai de aceea, această rugăciune este eficientă pentru toți oamenii din toate timpurile.
Efeseni 3:14-16 Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru,
Pentru că Dumnezeu este dragoste Îl putem ruga să reflecte în noi natura Sa și să ne întărească. Pentru că Duhul Sfânt locuiește în noi, avem acces la puterea Lui, omul nostru interior, „inima” sau duhul nostru poate crește din zi în zi devenind tot mai puternic. Cu cât ne predăm mai mult și Îi permitem Duhului Sfânt să ocupe tot mai mult din „inima” noastră, cu atât va crește nivelul credinței noastre prin care Isus locuiește și domnește în viețile noastre. Doar așa putem avea „rădăcinile” fixate în dragostea Domnului și vom putea să o cunoaștem. Nu putem primi dragostea Domnului dacă n-o înțelegem. Nu o putem înțelege dacă nu ne-o revelează Duhul Sfânt. Apostolul Pavel a înțeles foarte corect care este sursa, așa cum citim și în Romani 5:5 „dragostea Lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” Duhul Sfânt ne-a fost dat și când a venit să locuiască în noi, a venit împreună cu toate componentele roadei Sale, pentru simplul motiv că prezența Lui produce rod permanent. Unde este prezent Duhul Sfânt acolo este „dragoste”, pentru că „roada Duhului... este: dragostea, bucuria, pacea, îndelungarăbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânareapoftelor...” (Galateni 5:22-23a).
Efeseni 3:17-19 Aşa încât Cristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Cristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea Lui Dumnezeu.
Doar când ne luăm puterea din dragostea Domnului pentru noi, ajungem să dorim să înțelegem mai bine dimensiunile acesteia. Dragostea „agape” este cea despre care vorbesc atât 1 Corinteni 13:1-13, cât și versetele din Efeseni 3:17-19. Dragostea Lui Dumnezeu, dragostea „agape” reprezintă cea mai altruistă, pură, dedicată și necondiționată formă de dragoste și nu poate fi produsul emoțiilor umane, ci doar roada Duhului Sfânt produsă în duhul credinciosului. Cu acest fel de dragoste suntem chemați să-L iubim pe Dumnezeu și pe semenii noștri.
Pe măsură ce Duhul Sfânt ne revelează dragostea Lui Dumnezeu, „care întrece orice pricepere” umană, o putem accepta ca fiind pentru noi și cu cât ne umple mai mult, cu atât ne transformă mai mult.
Doar după ce primim dragostea Domnului, putem s-o dăm mai departe, iubind dezinteresat și necondiționat la rândul nostru. Nu este nici o direcție în care dragostea Domnului să fie limitată. Nu ne putem afla în nici un loc sau situație în care Dumnezeu să nu ne iubească. Este minunat că acest mesaj este pentru toți sfinții, adică toți cei născuți din nou, „puși deoparte” pentru Domnul, care iubim sfințenia și urâm păcatul, pentru că toți suntem iubiți la fel de Dumnezeu și ca urmare, putem înțelege împreună dimensiunile dragostei „agape”.
Dragostea Lui Dumnezeu este o dragoste nelimitată, jertfitoare, pură, nerestricționată și necondiționată pentru toți. Tocmai de aceea nu poate fi înțeleasă de mintea umană limitată și nici de „inima omului” care poate iubi doar subiectiv, limitat, condiționat.
Doar după ce înțelegem, acceptăm și suntem umpluți de dragostea „agape”, putem ajunge „plini de toată plinătatea Lui Dumnezeu”. Această dragoste ne dă puterea să trecem peste greutăți, să ascultăm de Domnul, chiar și când nu ne convine, să-i iubim pe cei greu de iubit și să trăim pe placul Domnului. Bucuria care-și are sursa în acest stil de viață nu poate fi egalată de altceva. Însuși faptul că Domnul a creat posibilitatea de a ne umple de toată plinătatea Lui este o mare dovadă a dragostei și altruismului Său. Aceasta demonstrează că vrea tot ce este mai bun pentru noi și voia Sa este cea mai bună, indiferent în ce situație. Ce minunat este să putem avea certitudinea că suntem iubiți atât de mult de Creatorul întregului Univers! Cel care poate totul, știe totul și are totul!
Putem personaliza rugăciunea apostolului Pavel, inspirată de Duhul Sfânt din Efeseni 3:14-21, ca să ne rugăm pentru noi sau cei dragi, tocmai pentru că, indiferent cât de mult cunoaștem deja dragostea Lui Dumnezeu, tot mai are ce să ne descopere. Este o rugăciune care poate continua să primească răspuns în diferite perioade de-a lungul vieții noastre, pe măsură ce creștem spiritual.
Una dintre cele mai clare dovezi ale dragostei Lui Dumnezeu, o găsim în „Pilda fiului risipitor” (Luca 15:11-32). Fiul mai tânăr a dat dovadă de lipsă de dragoste și respect când i-a cerut tatălui său moștenirea, în posesia căreia ar fi trebuit să intre doar după moartea acestuia. În continuare a demonstrat cât era de iresponsabil, „ducând o viață destrăbălată” și risipind averea pentru care probabil că tatăl lui a muncit din greu. Nu s-a trezit la realitate decât după ce a a fost nevoit să muncească ca paznic la porci, ca să poată supraviețui. Porcii făceau parte dintre animalele necurate și erau o urâciune pentru evrei. Umilința și lipsurile erau greu de îndurat, dar numai când a ajuns jos de tot și-a dat seama cât de mult a greșit și că i-ar fi fost mult mai bine ca argat al tatălui său. Recunoștea cât de mult a greșit și că nu mai merita să-i fie fiu.
Luca 15:20-24 „Și s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încădeparte, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şiîmpotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’ Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim, căciacest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească.”
Tatăl, nu doar că l-a primit, dar a alergat spre el, grăbind momentul întâlnirii. L-a îmbrățișat și l-a sărutat mult. Sub nici o formă nu l-a primit cum ar fi meritat, dimpotrivă, l-a tratat ca pe cel mai bun, iubitor și ascultător fiu. I-a făcut o primire împărătească și a dat o masă mare cu cele mai alese mâncăruri, ca și ceilalți să se bucure de bucuria lui de tată al cărui fiu „era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit”.
Așa se poartă Tatăl Ceresc cu toți cei care se întorc la El. Toți L-am tratat pe Dumnezeu cu lipsă de respect și de reverență și ne-am risipit moștenirea vieții veșnice, în toți anii pe care i-am trăit înainte să ne pocăim. Nu sunt mulți cei care se pocăiesc când le merge bine. Majoritatea se întorc doar după ce ajung la limita suportabilității și nu mai au nici o soluție pentru problemele prin care trec. Indiferent cât de mici sau mari au fost păcatele fiecăruia dintre noi, toți am păcătuit și cel mai grav păcat a fost că nu am acceptat jertfa Lui Isus pentru noi. Dar când Duhul Sfânt ne-a convins de păcat și am înțeles că trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu, a fost suficient să facem un pas spre Isus, ca El să facă zece spre noi. Domnul aleargă în întâmpinarea fiecărui fiu rătăcitor care se întoarce „acasă” și „este bucurie înaintea îngerilor Lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte” (Luca 15:10).
În dragostea Sa, Domnul nu se uită la neascultarea, răzvrătirea sau gravitatea păcatelor celui care se pocăiește. Dumnezeu tratează pe fiecare în parte oricine ar fi, ca pe un fiu preaiubit. Așa a făcut dintotdeauna și continuă să facă la fel până când Isus va reveni pe nori să ne ridice la cer.
Când Isus a devenit Domnul vieții noastre, am încetat să mai rătăcim și am găsit Calea spre viață. Isus este „Calea, Adevărul și Viața”, El este singura cale către Dumnezeu Tatăl (Ioan 14:6), iar când ne vom da „ultima suflare”, vom intra în adevărata viață, cea veșnică.
1 Ioan 4:18În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste.
Dacă trăim în ascultare de Domnul și dorim să-i facem pe plac, nu avem de ce să ne fie frică. Isus spune „nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă” (Matei 10:28). Nu avem de ce să ne temem de oameni, pentru că și dacă ne-ar ucide trupul, sufletul și duhul nostru vor fi instantaneu în rai. Singura frică pe care trebuie s-o avem, este „frica de Domnul”, ca să rămânem pe calea care duce spre cer.
Dragostea Lui Dumnezeu este nelimitată. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult dinainte să ne întoarcem la El, încât l-a dat pe Fiul Său să moară pentru noi. Domnul ne-a păzit pe întregul parcurs al vieților noastre, dar de când am devenit copiii Lui, beneficiem din plin de toate binecuvântările și răsplățile care decurg din trăirea pentru Domnul. Odată ce am primit dragostea Lui în inimile noastre, viața este mult mai frumoasă și mai fericită. Sunt atât de multe versete care arată dragostea Tatălui pentru cei neprihăniți, care caută să-I facă pe plac și care iubesc dreptatea și adevărul. Iată doar trei dintre acestea:
Psalmii 146:8b ... Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi.
Psalmii 147:11 Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.
Proverbele 15:9 Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire.
Pentru că Domnul este imuabil (neschimbător) la fel este și dragostea Lui pentru noi. Iacov, condus de Duhul Sfânt scrie că: „orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17b). Nu ne iubește mai mult când facem totul perfect și nici mai puțin când păcătuim sau eșuăm în împlinirea poruncilor Lui. Dumnezeu cunoaște sfârșitul de la început și nu este surprins de nimic din ceea ce facem, spunem sau gândim. Pentru noi, problemele grave, par fără soluții, dar Domnul vede dincolo de acestea. El este în afara timpului, și timpul L-a creat pentru noi, ca și cadru în care să ne pregătim locul unde ne vom petrece veșnicia. Dorința Domnului este ca toți să ajungem unde este El, pentru totdeauna, dar nu forțează pe nimeni să facă voia Lui, tocmai pentru că ne-a dat libertatea de a alege. Păcatele și deciziile noastre greșite au consecințe și dacă nu ne cerem iertare sincer, ne pot împietri inima și dacă persistăm în păcat, vom ajunge să nu mai auzim vocea Duhului Sfânt care încearcă să ne ajute să ne pocăim.
Ioan 15:10-14 „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.”
Isus ne numește prieteni dacă facem voia Lui. Dragostea sinceră ne îndeamnă să facem pe plac persoanei iubite. Dumnezeu ne iubește independent de dorințele noastre de moment și vrea ce este cu adevărat cel mai bine pentru noi. Dacă nu ne împlinește anumite dorințe, este tocmai pentru că ne-ar face rău pe termen lung. Suntem tentați să măsurăm dragostea Lui Dumnezeu pe baza răspunsului Său la rugăciunile noastre sau a problemelor prin care trecem.
Maleahi 3:6a „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb...”
Romani 11:29 Căci Lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.
Numeri 23:19Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?
Iuda 1:21Țineţi-vă în dragostea Lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Cristos pentru viaţa veşnică.
Nu ne forțează nimeni să rămânem în dragostea Lui Dumnezeu, dar este spre binele nostru să facem totul ca să rămânem în ea. Doar așa vom avea puterea și tăria de a ne „duce până la capăt mântuirea”.
În mai multe instanțe, Biblia ne arată cât de falsă este concepția că Dumnezeu îi iubește necondiționat pe păcătoși, dar nu și pe copiii Săi. Mulți cred că odată ce am devenit copiii Săi, Domnul se poartă cu asprime cu noi, ne pedepsește imediat când facem ceva greșit nu ne mai iubește, nu ne mai răspunde la rugăciuni, nu ne mai binecuvintează și nu ne mai poartă de grijă. În realitate, Dumnezeu ne iubește și ne acordă har totdeauna, tocmai ca să ne ajute să creștem și să ne maturizăm spiritual.
1 Ioan 1:9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.
Apostolul Ioan se adresa credincioșilor în epistola Sa, deci despre noi este vorba că Domnul ne iartă și ne curățește de orice efecte ale păcatului comis și mărturisit. Când păcătuim și nu ne cerem iertare, diavolul are dreptul să ne facă rău, dar își pierde acest drept pentru orice păcat de care ne-am pocăit, ne-am cerut iertare și ne străduim să nu-l mai repetăm. În Numele Lui Isus avem autoritate peste toată puterea diavolului și o putem folosi când acesta ne atacă, dacă nu i-am dat dreptul să ne facă rău („Iată că v-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma”- Luca 10:19 - NTLR).
Suntem tentați să credem că dacă Dumnezeu ne iubește, ar trebui să ne ferească de orice suferințe, boli, lipsuri, dureri sau orice fel de atacuri din partea celui rău sau a semenilor noștri. Dacă aceasta este părerea noastră despre efectele dragostei Lui Dumnezeu în viețile noastre, atunci când lucrurile se derulează diferit decât ne dorim noi, vom ajunge să credem minciunile diavolului ca fiind adevăr. De noi depinde să rămânem în dragostea Domnului, bazându-ne pe promisiunea mântuirii și, nu pe o viață lipsită de probleme.
O altă minciună frecventă pe care o folosește dușmanul, este că „Dumnezeu nu ne mai iubește”. Diavolul vrea să credem că ne merge rău, avem necazuri și trecem prin suferințe, pentru că Dumnezeu ne-a abandonat și nu-i mai pasă de noi. Iar dacă alții ne-au făcut rău, minciuna este că „Dumnezeu îi iubește pe ei mai mult decât pe noi”, de aceea i-a lăsat să ne facă rău. Nu numai că aceste minciuni sunt absurde, dar nu au nici o bază Biblică, sunt doar minciuni. Realitatea este că oamenii au voință liberă și ca urmare pot alege greșit și chiar își pot face rău unii altora, sub conducerea diavolului sau a propriei lor naturi decăzute. Pavel explică de ce: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite” (Romani 1.28).
Romani 8:36-37 După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
Ioan 16:33 „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. Înlume veţi avea necazuri, darîndrăzniţi, Eu am biruitlumea.”
Domnul nu ne promite o viață lipsită de griji, probleme sau suferințe, dar prin credință avem pacea și protecția Lui ca să trecem peste toate. Diavolul nu poate trece peste Domnul și să ne facă mai mult rău decât îi este permis. Dumnezeu folosește greutățile prin care trecem, ca să ne întărească, să ne maturizeze ca să putem împlini planul și chemarea pe care le are pentru fiecare dintre noi. Dacă trăim pentru Isus, nu doar supraviețuim, ci ne putem bucura de fiecare zi. În viața trăită cu Isus, nici o suferință nu trece fără ca Domnul s-o folosească sau s-o schimbe spre binele nostru. Dacă Isus nu a fost scutit de respingere, batjocuri, chinuri, de ce am crede că pentru noi viața poate decurge altfel?
Fiecare om va înfrunta momentul morții fizice, dar nu toți trebuie să ne temem de moarte. Cine L-a urmat pe Isus se bucură că clipa în care va părăsi acest trup este aceeași cu clipa întâlnirii cu Domnul în raiul Său. Chiar dacă Dumnezeu este dragoste și iubește toți oamenii, El este și drept și nu poate tolera păcatul la infinit, fără ca să fie pedepsit. Ne îngrozesc calamitățile și relele care se întâmplă în această lume, dar dacă analizăm starea de păcat a majorității celor din zonele afectate de dezastre începem să înțelegem de ce Dumnezeu permite să se întâmple. Nu putem înțelege tot, dar știm că Dumnezeu are cel mai bun plan indiferent de ce vedem noi, din perspectiva noastră și are motive întemeiate să permită anumite lucruri să se întâmple. Uneori trebuie să suferim ca urmare a deciziilor sau alegerilor noastre sau ale altora, iar alteori diavolului i se permite să ne atace, așa cum a fost în cazul lui Iov, Pavel și mulți alții. Domnul nu se schimbă, nu are capricii, nici zile proaste. El este același „ieri, azi și în veci”.
Nimic nu se poate compara cu dragostea Lui Dumnezeu. Am fost creați ca să iubim și să fim iubiți. Doar dacă înțelegem cine suntem în Isus, începem să înțelegem și Cine este Dumnezeu. Avem nevoie să fim restaurați, ca să redevenim ce am fost creați să fim. Tot ceea ce trebuie să schimbăm în noi, aparține „omului vechi”, naturii firești, pentru că în duh „toate lucrurile s-au făcut noi”. Când Domnul îngăduie să trecem prin greutățile cauzate de cel rău sau de cei din jur, nu ne iubește mai puțin, ci tocmai pentru că ne iubește, folosește acea situație menită să ne distrugă, pentru a ne întări și a ne ajuta să ne schimbăm ca să devenim tot mai mult asemeni Lui.
Nu vom iubi bunurile materiale și ceea ce oferă lumea, dacă cunoaștem dragostea Domnului și dorim să-L ascultăm tot mai mult. Dumnezeu „ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Cristos” (Efeseni 1:3). Dacă ne lipsește pasiunea și foamea de Cuvânt și nu dorim să intrăm în prezența Lui Dumnezeu, se impune să luăm măsuri. Este datoria noastră să-L căutăm pe Domnul, după ce ni s-a făcut recunoscut. Știm că „dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” și că „Dumnezeu se lasă găsit dacă-L căutăm din toată inima” (Deuteronomul 4:29). Când ne rugăm sincer și îi spunem Domnului ce avem pe inimă, El ne ascultă și prin Duhul Sfânt va reaprinde pasiunea în inimile noastre. Domnul este credincios și este voia Lui să fim pasionați de tot ce ține de Împărăția Sa.
Deuteronomul 8:5 Recunoaşte dar în inima ta că Domnul Dumnezeul tău te mustră cum mustră un om pe copilul lui.
Evrei 12:4-11 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului. Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.
Părinții care-și iubesc cu adevărat copiii, sunt gata să-i disciplineze de câte ori este nevoie, pentru ca ei să devină persoane integre, corecte, cu frică de Domnul și responsabile. Natura firească, umană este tentată să facă exact opusul binelui, de aceea este nevoie de corecție pentru formarea unui caracter frumos. Tocmai de aceea, când este nevoie, Dumnezeu ne corectează în dragoste, ca să putem deveni tot mai mult asemeni Lui.
Dragostea Domnului ne mângâie și ne întărește. Oricât de greu ne-ar fi, când știm fără urmă de îndoială că Dumnezeu ne iubește, avem încredere că ne ajută indiferent ce nevoi avem și astfel vom trecem mai ușor prin toate. Nu suntem iubiți de oricine, ci de Dumnezeul Atotputernic, Creatorul nostru și al întregului Univers!
Psalmii 56:8 Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău! Nu sunt ele scrise în cartea Ta?
Ioan 11:33-36 Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat. Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi.” Isus plângea. Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”
Matei 26:37-38 A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare. Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.”
Evrei 2:17-18 ... a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere,ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.
Isus a suferit ca om, cât timp a trăit printre oameni, a plâns, s-a întristat, s-a necăjit, a fost ispitit prin suferințele prin care a trecut, dar fără să păcătuiască! El este exemplul perfect pentru fiecare dintre noi. Ne înțelege și are milă de noi, nu doar pentru că știe toate lucrurile dar și pentru că știe din proprie experiență cât de grea este viața într-un trup uman. Isus s-a întristat și s-a mâhnit foarte tare pentru durerea Mariei cauzată de moartea fratelui ei Lazăr. Isus știa că urma să-l învieze și cu toate acestea L-a durut suferința Mariei. Nu este pasiv la durerile și lacrimile noastre. Isus simte cu noi și trece cu noi prin toate greutățile și atâta timp cât vrem să fim ai Lui, nu ne lasă singuri nici o clipă. Isus sufere cu noi, indiferent prin ce trecem, așa cum se și bucură cu noi. Un astfel de Domn avem, „milos și vrednic de încredere”.
Evrei 5:7-8 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.
Oricât de mari ar fi suferințele prin care trecem, acestea nu se pot compara cu ce a suferit Fiul Lui Dumnezeu ca să plătească pentru păcatele noastre, din dragoste pentru noi. Isus știa că a fost ascultat de Tatăl Ceresc, chiar dacă nu L-a scăpat de suferințele și durerile la care a fost supus după ce a fost arestat și în final răstignit. Isus știa că tocmai acesta a fost scopul întrupării Sale așa cum El însuși spune: „Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ‘Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta’? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!” (Ioan 12:27). Pentru această jertfă a trăit cei aproximativ 33 de ani și jumătate, în trup de om pe acest Pământ. Cu toate că vedea zilnic cât de răi sunt oamenii și cât de nedrept și crud l-au tratat, nu s-a răzgândit nici o clipă, ci a dus planul mântuirii omenirii până la capăt.
Luca 22:44 A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.
Știm cu siguranță că și Lui Isus i-a fost foarte greu, știind prin ce urma să treacă. Domnul s-a rugat Tatălui cu strigăte mari și cu lacrimi fierbinți în grădina Ghetsimani, înainte să fie arestat, dar pentru că știa că aceea era voia Tatălui, fiecare dintre cele trei rugăciuni le-a încheiat corect, supunându-se voii Lui Dumnezeu Tatăl. De aceea știm că Domnul ne înțelege când ne este greu chiar dacă venim înaintea Lui cu cereri absurde, dictate de durere și nu de Duhul Sfânt. Este spre binele nostru să înțelegem că totdeauna voia Domnului este cea mai bună pentru noi. Rugăciunea ne ajută să ne întărim în duh și să trecem mai ușor prin greutăți, pentru că putem schimba voia Sa permisivă. Dumnezeu este suveran și omnipotent. El poate face orice decide. Dar pentru că este și drept, milos și iubitor, ne-a dat rugăciunea ca să-L putem ruga să intervină pentru noi, să schimbe circumstanțele și să ne scape din capcanele celui rău.
Dumnezeu Însuși nu trece peste ceea ce ne-a promis în Cuvântul Lui. În mila și dragostea Sa, a ales să oprească împlinirea multor pedepse care urmau să vină peste oameni ca urmare a păcatelor lor, dacă aceștia s-au pocăit sincer și s-au rugat să-i ierte și să aibă milă de ei. Dumnezeu este același ieri, azi și în veci și face la fel și pentru noi, toți cei care trăim în ascultare de El. Domnul împlinește toate promisiunile pe care ni le-a făcut și este în permanență cu noi, prin Duhul Sfânt, ale cărui temple suntem.
Dragostea necondiționată a Lui Dumnezeu ne-a fost cel mai clar revelată prin tot ce a făcut Isus pentru noi. Să nu uităm că Isus nu a avut nici un păcat, El a plătit pentru păcatele întregii omeniri, deci inclusiv ale noastre. Cât de mare trebuie să fie dragostea Domnului pentru noi acum când suntem ai Lui, dacă ne-a iubit suficient ca să moară în locul nostru „pe când eram încă păcătoși”?
Romani 5:8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi.
1 Ioan 4:9-10Dragostea Lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
Dragostea Lui Dumnezeu ne este turnată în inimi prin Duhul Sfânt, care ne mângăie și ne restaurează. Dumnezeu Tatăl L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus Cristos pentru lucrarea pe care a făcut-o cât timp a umblat pe Pământ (Faptele Apostolilor 10:38). Isus a ales să renunțe la atributele Sale de Dumnezeu cât timp a trăit în trup, tocmai ca să fie ca noi, dar fără păcat ca să poată muri în locul nostru. Dacă El a avut nevoie de ungerea Duhului Sfânt, cu cât mai mult avem noi nevoie să fim botezați, umpluți și conduși de Duhul Domnului? Doar când suntem plini de Duhul Sfânt, roada Sa, se poate manifesta în viețile noastre. Putem avea dragostea desăvârșită, doar dacă Duhul Sfânt o toarnă în inimile noastre.
Romani 5:5b dragostea Lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.
Poate vă întrebați de ce îngăduie Dumnezeu să trecem prin greutăți și suferințe dacă ne iubește atât de mult? Să ne amintim că omul a fost creat cu voință liberă, ceea ce implică libertatea fiecărui individ de a alege. Adam și Eva au ales să nu mai asculte de singura poruncă pe care le-a dat-o Dumnezeu și să facă ceea ce i-a îndemnat diavolul, mâncând din fructul oprit. Răul nu exista pe Pământ înainte ca ei să păcătuiască mâncând din fructul cunoștinței binelui și răului. Nu știau ce înseamnă răul, dar în urma neascultării, nu a trecut mult până când au aflat. Omul a pierdut stăpânirea Pământului și a intrat sub blestemul neascultării, ale cărui efecte devastatoare continuă să se perpetueze în această lume. Diavolul este sursa și autorul răului. Dacă trăim pentru Domnul și facem ce este bine, vom secera roade bune și binecuvântate, dar dacă facem fapte rele, nu putem aștepta decât ceea ce acestea pot produce, așa cum spune și versetul următor. „... Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6:7b). Este adevărat că trecem prin necazuri, chiar dacă căutăm să facem doar ce Îi place Domnului. Este important să știm că nu Domnul este sursa acestora, ci diavolul, cu scopul de a ne face să renunțăm la Domnul, ca să ne poată distruge complet. Dar Domnul Isus care este în noi este mai mare decât Satan și ne ajută indiferent cât de gravă este problema pe care o avem. Prin Isus avem autoritate și de noi depinde s-o folosim. Puteți citi mai multe despre ce este și ce avem de făcut, în mesajele scurte grupate sub titlul: „Autoritatea Creștinului”.
Dar Dumnezeu a conceput cel mai perfect plan de mântuire, chiar dacă L-a costat viața propriului Său Fiu. Nu putem avea o dovadă mai mare a dragostei supreme decât jertfa Lui Isus. Scopul final a tot ceea ce a făcut și face pentru noi este ca noi să ajungem să ne petrecem veșnicia împreună cu El, în raiul bucuriei și al împlinirii depline. Isus a îndurat batjocuri, critici false, comentarii eronate, torturi fizice cumplit de dureroase și chiar cea mai josnică și nedemnă moarte, prin crucificare, împlinind profețiile referitoare la El, toate, datorită dragostei pe care ne-o poartă. Pentru că plata păcatului este moartea (Romani 6:23), Isus a ales să moară în locul nostru, pentru ca noi să trăim. Dacă analizăm cu atenție ce este scris în cele patru evanghelii, în special în cea după Ioan, despre viața pe care Isus a trăit-o printre oameni, vedem că a fost în mod constant respins și vorbit de rău de poporul Său, iar la final i-au cerut moartea. Cu toate acestea, Isus nu a încetat nici o clipă să-i iubească și a dus până la capăt jertfa Sa.
Isus a suferit atât de mult cât timp a trăit în trup, fără să fi comis nici un păcat, pentru că Tatăl Său Ceresc a încetat să-L iubească? Exclus! S-a îndoit Isus vreo clipă de dragostea Tatălui? Dimpotrivă, de câte ori a avut ocazia a spus celor din jur că Tatăl îl iubește, este alături de El și nu face decât ce a văzut pe Tatăl făcând. Trăim într-o lume în care cei care nu-L slujesc pe Isus sunt ispitiți de diavolul să facă rău celor din jur. Deciziile greșite și nelegiuirile celorlalți produc efecte negative și în viețile noastre. Dumnezeu nu obligă pe nimeni să facă ce este bine și să trăiască curat. Pe cei care dorim să-L urmăm ne ajută și ne binecuvintează, schimbând tot ce intenționează diavolul să fie spre distrugerea noastră în ceva bun spre creșterea noastră spirituală.
Marcu 10:29-30 Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”
Isus nu ne-a promis o viață fericită lipsită de griji, aici, pe Pământ ci doar sus în ceruri, dar ne spune că nu renunțăm la ceea ce contează pentru noi ca să-L urmăm, fără ca El să ne răsplătească însutit și să ne asigure veșnicia alături de El, unde nici măcar nu putem înțelege valoarea recompenselor pregătite de Domnul!!
Exodul 34:7a Dumnezeu Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul,...
Dumnezeu ne iubește, ne „iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul” când ne cerem iertare sincer și dorim cu adevărat să trăim pe placul Lui. De ce am vrea să trăim altfel? Ce am avea de câștigat? Știm sigur că dacă facem altfel, pierdem protecția, ajutorul și harul Domnului; și pentru că prin păcat îi dăm dreptul diavolului să ne facă rău, prețul va fi foarte mare!
Deuteronomul 6:18 Să faci ce este plăcut şi bine înaintea Domnului, ca să fii fericit şi să intri în stăpânirea ţării aceleia bune, pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da,
Dacă căutăm să facem ce este plăcut înaintea Domnului vom putea fi fericiți și vom intra în posesia a tot ceea ce ne-a promis! Aleluia!
Deuteronomul 7:12-13Dacă veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul Dumnezeul tău va ţine faţă de tine legământul şi îndurarea cu care S-a jurat părinţilor tăi. El te va iubi, te va binecuvânta şi te va înmulţi; va binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău, grâul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.
1 Samuel 2:9 El va păzi paşii preaiubiţilor Lui, dar cei răi vor fi nimiciţi în întuneric, căci omul nu va birui prin putere.
Dumnezeu ne învață cum să trăim, iar dacă îi facem pe plac, vom putea fi fericiți și El ne va purta de grijă. Nu vom fi total scutiți de încercări și nici de efectele libertății de alegere a celor răi din jurul nostru, dar nu trecem singuri prin greutăți. Dacă rămânem în Isus, El rămâne în noi (Ioan 15:4), prin același Duh Sfânt care L-a înviat din morți și care ne dă puterea și tăria să rămânem în picioare după atacurile celui rău.
Psalmii 30:4 Cântaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfânt!
Domnul este vrednic de toată lauda, adorarea și dragostea noastră! Nu există pericolul să Îl lăudăm prea mult și nici mai mult decât merită! Indiferent prin ce trecem, să nu uităm cât de mult ne iubește și să-L lăudăm. Pacea, bucuria, binecuvântarea, liniștea și speranța care vin dintr-o inimă mulțumitoare și recunoscătoare care-L slăvește pe Domnul Dumnezeu și pe Isus Cristos, Fiul Lui, nu vin din nici o altă sursă!
Psalmii 127:2 Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere, căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.
Când suntem convinși că Domnul ne iubește, nimic nu ni se pare greu și când dragostea Domnului ne umple inimile, suntem mulțumitori pentru ce avem, în loc să cârtim dorind ce nu avem. Este foarte important să avem în permanență o atitudinea corectă a inimii.
Psalmii 146:8 Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi; Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi.
Isaia 45:4 „Din dragoste pentru robul Meu Iacov şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ţi-am vorbit cu bunăvoinţă, înainte ca tu să Mă cunoşti.”
Prin Isus promisiunile făcute poporului Israel sunt valabile și pentru noi neamurile. De aceea știm că Domnul ne iubește și ne cheamă pe nume, ne-a vorbit cu bunăvoință dinainte să ne întoarcem la El și să-L cunoaștem. Dacă căutăm să trăim fără păcat, ne punem toată încrederea și speranța în El, Domnul ne iubește și ne ajută în toate lucrurile.
Isaia 54:8 „Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.”
Câtă dragoste, milă, îndurare și răbdare ne arată Tatăl ceresc! Supărarea Lui, ține doar o clipă, iar îndurarea Lui pentru totdeauna. Dacă nu ne-ar trata astfel, de câte ori păcătuim înaintea Lui, nimeni nu ar ajunge la mântuire.
Isaia 54:10 „Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina”, zice Domnul, care are milă de tine.”
Oricât de grele ar fi încercările prin care vom trece, știm că nimic nu poate face ca Dumnezeu să nu ne mai iubească și nici să rupă legământul pe care l-a făcut cu noi, pentru că Domnul este credincios și are milă de noi când greșim și ne cerem iertare.
Isaia 63:7 „Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările şi bogăţia dragostei Lui.”
Când trecem prin greutăți, dacă proclamăm îndurările și faptele minunate pe care le-a făcut Domnul pentru noi, ne aducem aminte cum a lucrat deja în viețile noastre și avem curaj să mergem înainte! Să spunem și altora cât de mari sunt bunătatea și îndurarea Lui Dumnezeu nu doar pentru Israel ci și pentru noi, care am fost înfiați în poporul Domnului prin credința în Isus Cristos!
Isaia 63:9 În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor şi Îngerul care este înaintea Feţei Lui i-a mântuit; El Însuşi i-a răscumpărat,în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime.
Ieremia 31:3 Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”
Dragostea Lui Dumnezeu pentru noi nu are sfârșit și la fel este și bunătatea Lui. Zilnic vedem în toată creația Lui, cât este de bun și iubitor.
Tefania 3:17 „Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.”
Să știm că Domnul se bucură de noi și nu oricum, ci cu mare bucurie, este mai mult decât de putem dori. Dar nu e totul, El este alături de noi să ne ajute la nevoie și pentru că ne iubește atât de mult, veselia Lui este maximă când petrecem timp cu El, iubindu-L, lăudându-L și slăvind Numele Lui cel Sfânt! Cu cât mai mult drag ne dorim să intrăm în prezența Domnului, dacă știm că se bucură atât de mult de noi!
Ioan 14:21 „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”
Ioan 14:23 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.”
Nu putem iubi doar verbal; dragostea pentru Dumnezeu se vede în felul în care trăim, se aude în tonul vocii, se înțelege din cuvintele rostite și gesturile făcute. Când iubim dorim să-i facem pe plac persoanei iubite. Îl iubim pe Dumnezeu făcându-i pe plac și El vine să locuiască în inimile noastre, prin Duhul Sfânt. Nu ne lasă singuri nici o clipă, nici în cele mai grele necazuri și încercări! Mulțumim Doamne Isuse!
Ioan 15:9 „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea.”
Ca să putem iubi ca și Isus, trebuie să rămânem în El, să avem părtășie cu El și să ne conducă cu adevărat viețile. Doar prin puterea și roada Duhului Sfânt, putem iubi cu dragostea „agape” și putem face voia Domnului.
Ioan 16:27 „Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu.”
Ioan 17:23, 26 „Eu în ei şi Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi căi-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine... Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei.”
Oare înțelegem noi cu adevărat ce spune Isus în versetele de mai sus? Dacă Îl iubim pe Isus, Tatăl ne iubește cum L-a iubit pe El și dragostea cu care Tatăl L-a iubit pe Isus poate fi în noi! Ce adevăr plin de putere! Cum ne mai putem îndoi de dragostea Lui Dumnezeu?
1 Ioan 2:15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.
Când dragostea Tatălui este în noi, nu putem decât să-L iubim la rândul nostru. Și dacă-L iubim pe Dumnezeul Cel veșnic și sfânt, nu mai putem iubi lumea aceasta trecătoare și decăzută. Ceea ce iubim ne atrage și ne ocupă mintea, inima ne dictează preocupările și nu mai lasă loc pentru dragostea totală pe care o dorește Domnul din partea noastră.
1 Ioan 3:1 Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai Lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El”
Dumnezeu ne face cea mai mare onoare, numindu-ne copiii Săi. Ce ar putea fi mai minunat decât să fii copilul Creatorului și Stăpânului întregului Univers! Să nu ne așteptăm ca cei din lume să ne aprecieze sau să înțeleagă relația noastră cu Domnul și identitatea pe care o avem în Isus. Și pentru că ne numește copiii Săi, știm că suntem ai Lui și ne iubește fără limite.
1 Ioan 4:16-19 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.
Ca să putem rămâne în dragostea Domnului, trebuie s-o cunoaștem și să credem că este pentru noi. Odată ce am primit această dragoste, L-am primit pe Dumnezeu în inimile noastre și nu va mai pleca de la noi decât dacă-i cerem noi s-o facă. Când Dumnezeu locuiește în noi, prin Duhul Sfânt, suntem perfecți în duh, suntem ca și El și dragostea Lui ajunge desăvârșită în noi. Aceasta este asigurarea pe care o avem că nu vom fi condamnați în ziua judecății, deci nu avem de ce să ne temem. Ajungem să semănăm tot mai mult cu Isus, pe măsură ce creștem în ascultarea de îndrumarea pe care ne-o dă Duhul Sfânt (Puteți citi mai multe în articolul: „Auzirea vocii Lui Dumnezeu”). Numai așa vom ajunge desăvârșiți în dragoste și vom putea împlini planul Lui Dumnezeu pentru viețile noastre. Dumnezeu este Cel care a inițiat relația de dragoste cu noi, iar noi nu am făcut altceva decât să-i dăm înapoi din dragostea pe care a turnat-o în inimile noastre.
Romani 8:28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
Dumnezeu folosește toate lucrurile împreună spre binele nostru. Tot ce intenționează diavolul să folosească spre distrugerea noastră, Domnul schimbă spre binele nostru. Dumnezeu vede imaginea de ansamblu și toate implicațiile situațiilor prin care trecem. El știe ce poate ieși bun din orice atac, indiferent de ce natură este acesta. Din încercările pe care le trecem rămânând în dragostea Domnului ieșim mai puternici, creștem în credință și răbdare, avem mai multă milă și îngăduință față de alții care trec prin greutăți, învățăm să fim mai responsabili și devenim tot mai conștienți de puterea rugăciunii și avantajele trăirii pe placul Domnului, în părtășie zilnică cu El.
Romani 8:31b-34 Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pâră împotriva aleşilor Lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Cristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta Lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!
Pentru că Îl avem de partea noastră pe Dumnezeu, nu poate nimeni să ne stea împotrivă. Domnul a plătit prețul maxim pentru răscumpărarea noastră prin viața Fiului Său, de aceea putem fi siguri că ne va da tot ce știe că avem nevoie, nu ne lasă și nu ne părăsește. Sângele Lui Isus Cristos care a curs la cruce anulează orice acuzații care ni s-ar putea aduce pentru păcatele de care ne-am cerut iertare. Isus nu doar a murit, plătind pentru păcatele noastre, dar a și înviat și continuă să mijlocească pentru noi, să ne apere cauza în sala tronului Lui Dumnezeu. Diavolul este acuzatorul și „pârâșul” nostru înaintea Lui Dumnezeu și nu uită nici un păcat pe care-l comitem (Apocalipsa 12:10). Când ne cerem sincer iertare, orice acuzație a lui devine nulă și Satan pierde dreptul de a ne face rău ca pedeapsă pentru păcatul comis. Ne atacă și fără să-i dăm dreptul s-o facă, păcătuind, cu cât mai mult nu ar pierde ocazia să o facă când are dreptul? Este spre binele nostru să fim atenți la șoapta Duhului Sfânt care ne atenționează când suntem pe cale să păcătuim și când totuși am greșit, să ne cerem sincer iertare.
Romani 8:35-39 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea Lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru.
Nici un factor extern, nici o ființă umană sau spirituală, nu au puterea să ne smulgă din mâna Lui Isus și nici a Tatălui ceresc. Nimic exterior nouă nu poate să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu. Orice ar veni peste noi, orice piedici ne-ar apărea în cale, suntem ai Domnului, El ne iubește și prin El suntem mai mult decât biruitori! Victoriile cu care suntem familiari, vin cu costuri și victime colaterale, dar cu Isus, victoria este totală, fără costuri adiționale. Când ne va duce în „patria cerească”, vom lăsa în urmă acest trup în care purtăm „cicatricile” luptelor date în această lume și totul va fi nou și perfect pentru noi, pentru totdeauna! Doar noi înșine putem decide să plecăm de lângă Domnul și să ne separăm de dragostea Lui. Dacă credem minciunile dușmanului cu care ne atacă la nivelul minții, ca fiind adevăr sau cădem pradă acuzațiilor pe care ni le aduce pentru păcatele din trecut, ajungem să ne îndoim de dragostea Lui Dumnezeu și să ne îndepărtăm de Domnul. De aceea este atât de important să cunoaștem Cuvântului Lui Dumnezeu și să contracarăm minciunile cu adevărul. Dacă-L iubim și căutăm sincer să-I facem pe plac, Domnul ne va da putere să rămânem în mâna Lui.
Fiecare dintre noi, este o creație unică a Lui Dumnezeu. Ne raportăm diferit la ceea ce ni se întâmplă, trăim experiențe diferite și chiar pe cele identice le percepem diferit. Dumnezeu ne cunoaște foarte bine, știe totul despre noi și în marea Lui dragoste ne ajută să creștem în cunoașterea Lui și în păzirea poruncilor Lui. Tocmai pentru că suntem atât de diferiți, nu putem gândi și nici crede toți la fel și inevitabil se iscă discuții în contradictoriu. Frumusețea dragostei este toleranța și îngăduința care conduc la unitatea trupului lui Cristos. Dumnezeu ne cunoaște inimile, trecutul precum și ceilalți factori care au condus la ceea ce credem sau la felul în care ne comportăm. El știe că în fiecare dintre noi, sub „muchiile rugoase”, neșlefuite, este un diamant de mare preț. Isus locuiește în noi și pe măsură ce suntem „șlefuiți”, creștem spiritual, devenind tot mai frumoși. Lui Dumnezeu nu-i face plăcere să ne vadă suferind, dar ne iubește prea mult ca să ne lase „neprelucrați”. Nu putem ajunge în rai, în starea „brută” în care suntem când ne naștem din nou. Trebuie să ne schimbăm din a fi centrați pe noi înșine, pe poftele și planurile proprii în a căuta voia Domnului și a dori ce vrea El pentru noi. Procesul în care ne transformăm prin înnoirea minții noastre, este de durată și este indispensabil biruinței în viața de creștin.
Galateni 2:20 Am fost răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul Lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.
Apostolul Pavel exprimă foarte bine transformarea creștinului. De când ne naștem din nou, ne răstignim firea veche, „o dăm morții” zilnic, pentru ca Isus să trăiască prin noi, tot mai mult. Isus nu poate fi văzut în noi, de cei din jur, când suntem conduși de mintea, poftele și emoțiile noastre și nu de Duhul Sfânt. Trăirea prin credința în Cel care a murit în locul nostru, din dragoste, este adevărata viață pentru urmașii Lui Cristos.
Romani 2:4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea Lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
Sunt enorm de multe dovezi ale dragostei și credincioșiei Lui Dumnezeu pentru noi atât în Biblie cât și în viața de zi cu zi. Caracterul Lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăință și ascultare. După ce am aflat cât de minunat este Domnul cum am putea disprețui tot ce a făcut și continuă să facă pentru noi și să mai dorim să trăim altfel decât pentru Isus?
Filipeni 4:6 Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa Lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
Domnul ne învață să nu ne îngrijorăm, ci să fim încrezători că El va face tot ce e mai bine pentru noi, datorită dragostei pe care ne-o poartă. Cu cât învățăm mai repede să lăsăm „omul vechi” să moară, cu atât mai repede vom începe să trăim în pacea Lui Isus și în siguranța pe care ne-o conferă dragostea pe care o are Domnul pentru noi. Dacă suntem atenți la fiecare gând care ne trece prin minte și oprim orice gând care ne aduce tristețe sau care ne face să ne auto-compătimim și ne plângem de milă, ne scutim singuri de multe suferințe și ne vom schimba mai repede modul vechi de gândire. Ne putem „reprograma” creierul să gândească după standardul Bibliei și nu după cultura vremii în care trăim, dadă studiem serios Scripturile și medităm asupra acestora cerând ajutorul Duhului Sfânt ca să le înțelegem și să le aplicăm în viața de zi cu zi.
Când știm că Isus este în noi și noi în El (Ioan 15:4), avem certitudinea că nu ni se poate întâmpla nimic peste voia Lui, și tot ce încearcă dușmanul să facă contra noastră, Domnul va schimba spre binele nostru, cu condiția să Îl iubim și să trăim pentru El (Romani 8:28).
Puterea noastră nu vine din circumstanțe și nici ceea ce fac cei din jur; Duhul Sfânt care locuiește în noi, este puterea noastră. Această putere crește cu cât petrecem mai mult timp în prezența Domnului. Cu cât avem mai multă pasiune pentru Domnul, cu cât dorim mai mult din El și căutăm să-i facem pe plac, cu atât vom primi mai mult din sfințenia Lui și vom semăna tot mai mult cu Isus. Nu faptele pe care ne forțăm să le facem ne sfințesc, ci petrecerea timpului în prezența Domnului ne transformă și ne transferă din sfințenia Domnului. Așa cum petrecerea timpului cu anumite persoane ne fac să le imităm comportamentul, vocabularul sau gesturile, în mod involuntar, la fel se întâmplă și prin părtășia cu Duhul Sfânt. Din momentul nașterii din nou, avem deja în duhul nostru, roada Duhului Sfânt, dar pentru ca aceasta să se manifeste în comportamentul, gândirea, și emoțiile noastre, avem nevoie să petrecem timp cu Duhul Sfânt, să-L rugăm să vină să ne învețe tot adevărul, să ne ajute să ne schimbăm și să ne sfătuiască în deciziile pe care trebuie să le luăm.
Ca să nu mai lăsăm tot ceea ce vine în calea noastră să ne fure pacea, trebuie să privim la Isus, la tot ce spune Biblia despre dragostea Lui pentru noi și să credem că promisiunile Scripturii sunt adevărate pentru fiecare dintre noi. Dacă trăim ancorați în adevărul Bibliei, Domnul ne va ridica deasupra problemelor prin care trecem ca să putem avea perspectiva corectă asupra fiecărei situații. Pentru că suntem limitați cât timp trăim în acest trup uman, nu putem înțelege imaginea de ansamblu cu toate implicațiile situației neplăcute prin care trecem. Pentru că trăim în interdependență cu ceilalți semeni ai noștri, și fiecare om are libertatea de alegere și decizie, ne facem rău unii altora, voluntar sau involuntar. Din păcate, mulți oameni trăiesc fără să le pese cât de mult rău pot cauza altora prin ceea ce fac. Pentru noi creștinii, vestea bună este că Domnul ne pregătește măsura potrivită de har și ungere a Duhului Sfânt, ca să ne întărească să putem face față încercării. Pentru orice situație și ispită, Dumnezeu ne-a pregătit și calea de scăpare
2 Corinteni 13:11 Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.
Când am căutat să înțelegem mai profund dragostea Lui Dumnezeu, Tatăl Ceresc și Isus Cristos ne-au încurajat prin Duhul Sfânt cu următorul mesaj, care este valabil pentru toți creștinii devotați.
„Copiii mei iubiți, Eu vă pot ridica acolo de unde să aveți perspectiva corectă a tot ce se întâmplă; când veți vedea problemele de sus, veți putea avea mintea și inima unite cu Duhul Meu și veți putea gândi în așa fel încât cel rău să nu vă mai fure pacea și să nu vă mai dea frică și îngrijorare, să nu mai disperați, pentru că în Fiul Meu sunteți mai mult decât biruitori. Eu am făcut deja tot ce era nevoie, pentru voi.
Dorința Mea este să vă aduc în prezența Mea pentru că nu vreau să suferiți. Vreau să vă amintiți că sunteți așezați în Mine în locurile cerești. Prin Mine, puteți vedea lucrurile de sus, nu de jos. Când le vedeți de sus, par mult mai mici, mai neimportante și lipsite de puterea de a vă face rău. De sus, perspectiva este mult mai amplă și de acolo veți putea înțelege ce lucru bun voi scoate din încercarea prin care treceți, în ce direcție vă duc și cum transform orice rău pe care încearcă să vi-l facă dușmanul în ceva bun pentru viitorul vostru.
Scopul Meu este ca voi să fiți cu Mine o veșnicie, într-o fericire și pace deplină. Toate acestea vi le-am pregătit deja aici sus, în rai și în Mine sunteți deja așezați aici sus, pe poziția de victorie, conducere, supremație și stăpânire, pentru că prin Mine v-am dat autoritatea peste toată puterea celui rău, peste toate duhurile lui rele și nimic nu vă va putea răni. Indiferent ce metode sau mijloace folosește diavolul, nu vă poate învinge, pentru că Eu sunt în voi și sunt mult mai mare, iar puterea mea este mult superioară oricărei puteri nu doar de pe Pământ, ci din întregul Univers. Nu există nimic peste puterea Mea. Nu există nimic mai mare decât Mine, pentru că Eu și Tatăl una suntem și am ales să locuim în voi, prin Duhul Sfânt. V-am ales să fiți cu Mine pentru eternitate, să fiți copiii Mei, plini de putere. În Mine sunteți minunați, perfecți și victorioși. Eu Tatăl, mă uit la voi prin Fiul Meu, Isus Cristos, care este în voi și care a acceptat să moară în locul vostru, atât de mult vă iubim. Voi înțelegeți cât de mult vă iubim? Nici o durere, nici un cost nu ni s-a părut prea mare, ca să vă putem avea cu Noi în rai o veșnicie! Veniți la Mine, nu vreau să vă simțiți singuri , nici părăsiți, nici măcar o clipă. Eu sunt cu voi, sunt în voi, nu sunteți singuri nici o secundă și vă port de grijă. Eu sunt sursa a tot ceea ce aveți nevoie. Pentru că Mă iubiți, pentru că M-ați ales, pentru că vreți să fiți copiii Mei și cunoașteți puterea Numelui Meu, vă păzesc, vă ocrotesc, vă port de grijă și vă proslăvesc pentru că rămâneți în Mine și Eu rămân în voi. Fiți lumina Mea în această lume și bucurați-vă în Mine, copiii Mei iubiți.”
„Fiindcă Mă iubeşte”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.” - Psalmul 91:14-16