Fericirile sunt prima parte a capitolului Matei 5, și o parte importantă din predica de pe munte, care după părerea multor teologi este prezentată în capitolele 5, 6 și 7 din Evanghelia după Matei. Mulți cred că Isus a petrecut zile întregi învățând poporul, nu doar multe ore. Cred că Isus urmărea să prezinte poporului Vechiul Testament în lumina Noului Testament prin predicile Sale. Isus a spus: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc” (Matei 5:17). Prin învățăturile Lui Isus, găsim o semnificație mult mai profundă a Legii primite de evrei prin Moise, care ne arată adevărata inimă a Lui Dumnezeu și cum ar trebui să fim și să ne comportăm toți cei care Îl urmăm. Isus ne-a învățat cum să fim ca El, ca să fim plăcuți Lui Dumnezeu. Capitolele 5, 6 și 7 din Evanghelia după Matei sunt considerate de mulți a fi unele dintre cele mai importante capitole din Noul Testament. În aceste capitole găsim fericirile, rugăciunea „Tatăl nostru” și cum să ne păstrăm inima curată. De exemplu, în Matei 5:27-28, Domnul a spus că Legea spune să nu comitem adulter, dar oricine se uită la o femeie ca să o poftească, a comis deja adulter cu ea în inima lui. A avea inima curată este totul. Putem lua deciziile corecte făcând ce este bine doar dacă inima este curată, pe placul Domnului.
Este important să remarcăm că în Luca 6:20-26 găsim învățături similare. Când un slujitor al Domnului predică sau dă învățătură în mai multe locuri, deseori transmite același mesaj sau repetă anumite părți pe care le consideră importante și benefice pentru cei care îi ascultă. Este posibil ca ceea ce este consemnat în Luca 6 să fie tot parte din predica de pe munte ca și în Matei 5 (Luca alegând să relateze mărturiile pe care le-a strâns de la diferiți martori oculari) sau poate fi ce a spus Isus în alt loc, pentru că era o învățătură importantă. În Evanghelii avem consemnată doar o fracțiune din toată slujirea Domnului Isus. Este foarte posibil ca Isus să fi învățat poporul mult mai multe în predica de pe munte, și decât a scris Matei.
Apostolul Matei a fost martor ocular și își începe relatarea predicii de pe munte cu, „Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte şi, după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.” (Matei 5:1). Aceasta înseamnă că Isus s-a urcat mai sus decât mulțimile, ca să poate fi auzit mai bine și ucenicii au venit aproape de El. Spre finalul predicii de pe munte, Matei menționează:
Matei 7:28-29 După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui; căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.
Și apoi a continuat cu, (să ne amintim că Biblia a fost împărțită ulterior pe capitole și versete):
Matei 8:1 când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El.
Ceea ce arată că indiferent pe câți oameni a început Isus să-i învețe, până la sfârșitul predicii Sale, era ascultat deja de o mare mulțime.
Isus a început fiecare frază cu „ferice de”. Cuvântul original din limba greacă este „makarioi” și înseamnă „fericit, binecuvântat, de invidiat. O formă extinsă a cuvântului poetic makar; binecuvântat maxim; norocos, înstărit” (conform „Strong’s”). În plus, „Helps Words Studies” spune că „makários” („binecuvântat”) descrie un credincios într-o poziție de invidiat („norocoasă”) de la primirea proviziilor Lui Dumnezeu (favoare) – care (literalmente) extind („lungesc, lărgesc”) harul Său.
Următoarele versete, pot părea ciudate și chiar imposibile pentru cei din lume.
Matei 5:3 „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!”
Biblia Amplificată, explică mai amplu cuvintele, de aceea să vedem același verset cu explicațiile traduse din această versiune, cu accentul pe ce înseamnă „ferice”.
Matei 5:3 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Ferice (binecuvântați, fericiți, prosperi și de invidiat— cu bucuria vieții și a satisfacției care vine din mântuirea și harul Lui Dumnezeu, indiferent care sunt circumstanțele exterioare) sunt cei săraci în duh (smeriții, care se consideră fără însemnătate), căci a lor este Împărăția cerurilor!”
Dacă nu realizăm niciodată că suntem săraci în duh, atunci suntem condamnați. Luați în considerare ceea ce Isus a spus mai târziu Bisericii din Laodicea, în cartea Apocalipsa.
Apocalipsa 3:17-18 „Pentru că zici: ‹Sunt bogat , m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic›, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.”
Primul pas către mântuire este să ne dăm seama că avem nevoie de un Mântuitor și cât de săraci suntem fără El. Și pentru a rămâne în relația corectă cu Domnul, nu trebuie să uităm niciodată acest adevăr. Avem nevoie disperată de Domnul, chiar și după ce am devenit creștini născuți din nou. Suntem binecuvântați când realizăm că suntem săraci! O da! Valorile Domnului diferă drastic de valorile lumii seculare. Și, mai mult ca sigur, par nebunești pentru necredincioși, așa cum vedem în versetele următoare.
Matei 16:25 „Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.”
Când decidem să ne lăsăm viața la picioarele Domnului, facem cea mai bună decizie a vieții noastre! Primim în schimb adevărata viață. Dar dacă refuzăm ce ne oferă Domnul și continuăm să facem totul după cum vrem noi, ne pierdem adevărata viață în Isus. Adevărul este că pierderea vieții vechi pentru viața nouă cu Isus, înseamnă că am găsit adevărata viață! Și dacă va trebui vreodată să alegem să murim de dragul Domnului sau al Numelui Său, vom găsi o binecuvântare și mai mare.
Matei 5:4 „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!”
Matei 5:4 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Binecuvântați și fericiți de invidiat [cu o fericire produsă de experimentarea favorii Lui Dumnezeu și condiționată în mod special de revelația harului Lui fără egal] sunt cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiați.”
Ferice de cei care plâng? O, da, în Împărăția Domnului, lacrimile sunt pentru păcat. Mai întâi trebuie să realizăm că avem nevoie de un Mântuitor și trebuie să ne pară rău pentru păcatele noastre, regretând sincer! Și ce mângâiere vine când ne dăm seama cât de multă nevoie avem de Isus și primim iertarea pe care El ne-a oferit-o. Găsim mângâiere, ușurare, pace și multe altele, când Domnul ne spală păcatele.
Matei 5:5 „Fericiţi sunt şi cei blânzi. Pământul va fi al lor.”
Matei 5:5 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Fericiți (fericiți, veseli, bucuroși, prosperi spiritual - cu bucurie de viață și împlinire în harul și mântuirea Lui Dumnezeu, indiferent de circumstanțe) sunt cei blânzi (cei calmi, răbdători și îndelung răbdători), pentru că ei vor moșteni Pământul.”
În lumea seculară, a fi blând nu este ceva de dorit. Blândețea este considerată o slăbiciune. Dar în Împărăția cerurilor, blândețea este valoroasă. Înseamnă să fii blând, gentil și să ai îndelungă răbdare și toate acestea sunt putere, nu slăbiciune. Oricine își poate pierde calmul. Dar cel pe care Duhul Sfânt îl ajută să fie blând este fericit. Există atât de multă bucurie în a nu păcătui și a nu fi nevoie să te pocăiești. Este atât de multă bucurie să fii suficient de puternic pentru a-ți păstra răbdarea. Când trăim în acest fel, dragostea Domnului strălucește prin noi. Și cei răi nu vor moșteni Pământul, chiar dacă cei răi ar încerca să elimine orice fărâmă de dreptate de pe fața Pământului. Sfârșitul lor este în groapa lui Hades, în iad. Chiar dacă creștinii par că sunt ratați pentru că sunt buni, răbdători și blânzi, ei nu pierd nimic. Dimpotrivă, ei fac ca dragostea lui Dumnezeu să avanseze și răsplata lor este veșnică!
Matei 5:6 „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!”
Matei 5:6 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Binecuvântați, favorizați, fericiți și prosperi spiritual (la nivelul la care copilul Lui Dumnezeu născut din nou se bucură de favoarea și mântuirea Domnului) sunt cei flămânzi și însetați după neprihănire (credincioșie și puritate înaintea Lui Dumnezeu), pentru că Dumnezeu le va satisface această nevoie!”
O, cât de fericiți sunt cei flămânzi și însetați după dreptate și o relație curată cu Dumnezeu. Când înțelegem cât de multă nevoie avem de Domnul și ne pocăim de căile noastre rele, devenim cetățeni născuți din nou ai împărăției cerurilor. Și dacă suntem smeriți, blânzi, buni și răbdători, mergem pe căile Domnului. Nu mai avem aceleași dorințe ca înainte de a fi născuți din nou. Diferența este literalmente ca noaptea și ziua. Bucuria de a-L dori pe Domnul și tot ceea ce are pentru noi, aduce o satisfacție binecuvântată și profundă cu care nimic în această lume nu se poate compara.
Matei 5:7 „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”
Matei 5:7 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Fericiți (binecuvântați, veseli, bucuroși, prosperi spiritual - cu bucurie de viață și împlinire în harul și mântuirea Lui Dumnezeu, indiferent de circumstanțe) sunt cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”
Această milă este de fapt har! Harul este dragostea Lui Dumnezeu în acțiune. Trebuie să-i iubim pe alții așa cum ne iubește Domnul. Cei care primim mila Domnului, o transmitem mai departe. Când înțelegem ce înseamnă dragostea și mila adevărată, la rândul nostru acordăm milă indiferent dacă cineva o merită sau nu, pentru că Dumnezeu a făcut același lucru pentru noi. Pe când eram încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi. Iar aceia dintre noi care avem milă de ceilalți, vom primi milă la rândul nostru când avem nevoie. S-ar mai putea spune că cei care nu oferă milă, nu vor primi milă (Matei 6:14-15).
Matei 5:8 „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”
Matei 5:8 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Fericiți (veseli, favorizați de invidiat și prosperi spirituali-- posesori ai fericirii produse de experimentarea harului Lui Dumnezeu, și în special condiționat de revelația harului Său, indiferent care sunt circumstanțele exterioare) sunt cei cu inima curată, pentru că ei vor vedea pe Dumnezeu!”
Fiind un adevărat copil al Lui Dumnezeu, născut din nou și urmându-L pe Domnul în aceste fericiri asemănătoare Lui Cristos, putem avea inimi curate și să-L cunoaștem pe Dumnezeu intim și pentru totdeauna. Inima trupească este rea. Dar inima celui care este cu adevărat născut din nou, care trăiește într-o relație curată cu Dumnezeu, căutând să-I placă Lui și iubindu-i cu adevărat pe alții așa cum ne iubește Cristos, poate fi binecuvântată peste măsură. Dar acest lucru este posibil numai prin adevărata mântuire și prin miracolul de a deveni temple ale Duhului Sfânt. Și bucuria de a avea o inimă curată și de a fi aproape de Domnul este cu adevărat mai mult decât orice ne-am putea dori.
Matei 5:9 „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai Lui Dumnezeu!”
Matei 5:9 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Fericiți (se bucură de o fericire de invidiat, prosperi spiritual — cu bucurie de viață și împlinire în harul și mântuirea Lui Dumnezeu, indiferent de circumstanțe) cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai Lui Dumnezeu!”
Un creștin adevărat trebuie să fie cel care face pace. Acesta ar putea fi genul de pace care vine din a susține ceea ce este corect, a ajuta la menținerea corectă a lucrurilor și a face față rănilor cauzate de răul făcut de alții. Dar cred că este mult mai mult. După ce devenim copiii Lui Dumnezeu, îi ajutăm pe alții să devină copiii Lui Dumnezeu. Este vorba despre reconciliere. Găsim pacea în reconcilierea noastră cu Dumnezeu și apoi îi ajutăm și pe alții să se împace cu Dumnezeu. Personal cred că acesta este cel mai important rol al oricărui împăciuitor.
Matei 5:10 „Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!”
Matei 5:10 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Fericiți, binecuvântați, veseli, favorizați de invidiat și prosperi spiritual (așa este copilul Lui Dumnezeu, născut din nou, care se bucură și își găseste împlinirea în harul și mântuirea Lui Dumnezeu, indiferent de circumstanțe) prigoniţi din pricina neprihănirii, (pentru că sunt drepți și fac ce este drept), căci a lor este Împărăţia cerurilor!”
Toți creștinii adevărați sunt persecutați pentru neprihănire, la un moment sau altul. Prețul de a face ceea ce este corect, în prezența celor care nu au aceleași valori, este costisitor. Cei răi se mândresc că atacă dreptatea și pe cei care o susțin. Dar mare este răsplata pentru trecerea prin persecuții pentru Domnul, și Împărăția cerurilor aparține celor persecutați.
Matei 5:11 „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!”
Matei 5:11 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Ferice (binecuvântați, fericiți, prosperi și de invidiat — cu bucurie de viață și împlinire în harul și mântuirea Lui Dumnezeu, indiferent de circumstanțe) când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!”
Uneori, oamenii se uită la acest verset și la cel precedent și omit „din pricina neprihănirii” și „din pricina Domnului”. Aceste versete nu se aplică oricărui fel de persecuție sau de a fi jignit și acuzat în mod fals. Domnul nu va lăsa suferința din cauza neprihănirii sau din cauza Lui, fără răsplată veșnică. Unii se tem de suferință pentru Împărăție, dar atitudinea potrivită este să ne rugăm ca să fim considerați vrednici de ea. Lumea de astăzi nu are o problemă cu credincioșii care pretind că sunt creștini, dar trăiesc ca cei din lume. Dar ei sunt în opoziție directă cu adevăratul creștinism biblic și sunt în mod flagrant împotriva celor care cunosc și susțin adevărata dreptate și care sunt pentru Domnul. Nu pot să-mi imaginez ce ar putea crede unii dintre eroii credinței dacă ar privi în jos din ceruri și ar vedea lașitatea multor pretinși creștini de astăzi. Binecuvântați și favorizați de Dumnezeu suntem atunci când suntem jigniți, persecutați și vorbiți de rău de dragul Domnului. Isus a spus-o, și El îi prețuiește și îi răsplătește pe cei care Îi sunt credincioși.
Matei 5:12 „Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.”
Matei 5:12 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă (tare și intens), pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.”
Poate că nu pare posibil ca cineva să se bucure când îndură persecuții, dar poate alege să fie bucuros și chiar vesel că este considerat vrednic să se alăture celor care au fost persecutați pentru credință înaintea noastră. Dumnezeu ia aceste lucruri în serios. Isus a suferit mai mult decât ne putem imagina sau chiar suporta să ne gândim și până în ziua de azi, nu s-a plâns niciodată, nici nu a încercat să facă pe cineva să se simtă prost din cauza asta. Isus a făcut-o pentru Tatăl și pentru noi. Merităm de fapt pedeapsa iadului etern și ni se pare mult dacă trebuie să suferim puțin aici pe acest Pământ? Totuși, cât de mică este suferința noastră în comparație cu ceea ce a suferit Domnul pentru noi sau cu ceea ce merităm de fapt! Și pentru cei care suferă de dragul Lui, mare este răsplata. Iar pentru cei care ne persecută, dacă nu se pocăiesc, mare este costul.
Iacov 1:12 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze) „Ferice (binecuvântat, de invidiat) de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa [învingătorului] vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.”
Fericirile pot părea destul de simple și uneori ar putea fi înțelese greșit, dar sunt atât de importante pentru toți cei care trăim pentru Dumnezeu. Isus ne-a arătat calea prin fericiri. Domnul a rămas în armonie cu Tatăl Său trăind așa cum ne-a învățat și pe noi să trăim. Și noi trebuie să rămânem în armonie cu Tatăl ceresc. Viața din belșug se găsește în a-L iubi pe Dumnezeu în primul și în primul rând, în timp ce ne trăim viața în modul în care ne-a învățat Isus. Aceasta este fericirea adevărată și care durează, și drumul către cer.