​„Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.”
Matei 12:40

Isus a spus dinainte că va sta trei zile și trei nopți în inima pământului și s-a întâmplat exact așa cum a spus. Isus nu a murit în ajunul unei zile de Sabat săptămânal (care durează de la apusul zilei de vineri până la apusul zilei de sâmbătă) și nu a petrecut numai vineri noaptea, ziua de sâmbătă și sâmbătă noaptea în mormânt. Isus Cristos a murit pe data de 14 Nisan (lună numită și Abib) din 3790 (anul ebraic) în timpul în care mieii pascali erau sacrificați pentru Paști. Evreii încercau să-L omoare fără să se spurce înainte de Sabatul Paștilor, nu pentru un Sabat  săptămânal. Conform calendarul iulian, folosit de neamuri înaintea celui gregorian de astăzi, răstignirea a avut loc miercuri, 3 Aprilie, anul 30. Pregătirea Lui Isus pentru înmormântare și așezarea în mormânt a fost finalizată chiar înainte de apusul soarelui. Ziua de 14 s-a încheiat la apusul Soarelui, data devenind 15 Nisan și a început Paștele. Ziua morții și crucificării Sale a fost Ziua Pregătirii, care este întotdeauna o zi înainte de Paște.
 
Cu ce ne ajută să știm adevărul? Doar adevărul zidit peste adevăr poate trece proba timpului. De-a lungul secolelor de la moartea, învierea și înălțarea Domnului nostru, s-au strecurat multe minciuni în biserică. Nu există ceea ce numim „Vinerea Mare”, în care a murit Isus. Dacă studiem cu atenție Biblia, dorind să aflăm adevărul, vedem că Isus a murit într-o zi de miercuri. Ce pot crede cei din lume când investighează moartea și învierea Domnului când creștinii pe care îi întreabă încearcă să-i convingă că de vineri seara până duminică dimineața au fost trei zile și trei nopți? Isus nu a fost în inima Pământului doar două nopți și o zi între acestea (vineri seara până duminică dis de dimineața). El a petrecut trei zile și trei nopți în inima Pământului (în locuința morților), așa cum a spus că va face.
 
Biblia este exactă și adevărată. Atunci când minciunile sunt pretinse ca fiind adevăr, îl ajută doar pe tatăl minciunii, diavolul și dăunează credibilității credinței noastre. Cine ar crede într-o credință care susține lucruri care nu sunt adevărate? Credința noastră rămâne fermă pentru că este adevărul absolut.
 
După ce am auzit de ani de zile scenariul imposibil „de vineri seara până duminică dimineața”, am decis să studiez cu atenție ce spune Biblia. Și nu a durat mult până am aflat adevărul.
 
Iată câteva lucruri pe care le-am descoperit și care trebuie realizate. În fiecare săptămână, evreii credincioși mozaici onorează Sabatul săptămânal, a șaptea zi a săptămânii lor, de la apusul zilei de vineri până la apusul zilei de sâmbătă. În iudaism, o zi începe la apus și se încheie la apusul următor. Aceasta a început în Geneza, când Domnul a numit trecerea timpului unei seri și a unei dimineți, o zi.

• Geneza 1:5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.

 

• Geneza 1:8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

 

• Geneza 1:13 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.

 
Si asa mai departe. La evrei perioada unei zile era socotită începând cu o noapte urmată de o zi, împreună formând „o zi” calendaristică.
 
O zi sfântă precum Paștele este, de asemenea, un Sabat. Se numește Sabatul Celui Mare. Deci, când citim Scriptura despre moartea și învierea lui Isus, trebuie să ne dăm seama că sunt implicate două zile de Sabat în acea săptămână.
 
Pe lângă sabatele săptămânale, mai sunt rezervate șapte zile sfinte ca sabate speciale într-un an ebraic. Regula de a nu lucra a fost menținută deosebit de strictă în aceste zile. Pentru a înțelege mai mult, puteți citi Leviticul 16:31; 23:32; 26:2; Isaia 56:4; Ieremia 20:12-24; 22:8,26; 23:38; 44:24.
 
Sabatele speciale, considerate ca fiind zile mari sunt:
 
15 Nisan, Ziua de Paște și prima zi din Sărbătoarea Azimilor (a pâinilor nedospite)
21 Nisan, Ultima zi de Paști și din cele șapte zile ale Sărbătorii Azimilor
6 Sivan, Cincizecimea (Sărbătoarea Săptămânilor, Șavuot) la 50 de zile de la începutul Paștilor
1 Tișrei, Sărbătoarea Trâmbițelor (Yom Terua sau Roș Hașana, prima zi a anului)
10 Tișrei, Ziua Ispășirii (Iom Kipur)
15 Tișrei, Sărbătoarea Corturilor (Sucot)
22 Tișrei, Ultima zi mare, încheierea Sucot-ului (Shemini Atzeret) 
 
Să considerăm versetul următor:

• Ioan 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.

 
După cum am menționat mai devreme, înainte de Ziua Paștelui este Ziua Pregătirii. Acest lucru este foarte important de știut. Aceasta este ziua în care mieii sunt sacrificați pentru Paște. Mai mult ca sigur, cei mai mulți știu cum a început Paștele, dar pentru cei care nu știu, iată un scurt rezumat. Primul Paște a fost când evreii erau sclavi în Egipt. Un miel ales, perfect sănătos, trebuia să fie ucis și sângele acestuia pus pe partea de sus și pe părțile laterale ale stâlpilor ușii fiecărei case, astfel încât îngerul morții să treacă pe lângă acea casă. Dacă nu făceau așa, primul lor născut urma să moară. Acesta era un simbol al Lui Cristos și al sângelui pe care urma să-l verse pentru păcatele noastre. Chiar și felul în care trebuia să fie pus sângele pe stâlpii ușii semăna cu o cruce.
 
Mieii de jertfă erau uciși la finalul zilei, înainte de apus și trebuiau mâncați în acea seară. Să ne amintim că pentru evrei, seara era începutul zilei următoare. Ziua Pregătirii s-a încheiat la apus și a început Paștele.

• Exodul 12:5-6 Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied. Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia, şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara.

 
Atunci începea și Sărbătoarea Azimilor care dura șapte zile începând de la Paște (15 Nisan). Azimile sunt pâini nedospite, pentru că dospirea și drojdia reprezentă păcatul.

• Exodul 12:18 În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimi, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.

 
Și acum să vedem ordinea cronologică a evenimentelor.
 
14 Nisan, miercuri (de marți la apus până miercuri la apus) Ziua pregătirii: În seara aceea,  Domnul a instituit Noul Legământ pentru noi, numit cel mai frecvent Cina Domnului (Luca 22:20). După aceea, în timpul nopții, Domnul a fost prins în secret, acuzat pe nedrept, arestat, dus înaintea marelui preot, iar mai târziu înaintea lui Pilat și a lui Irod, biciuit, batjocorit, bătut și răstignit. Exact în același timp în care mieii erau sacrificați pentru Paști, Isus, Mielul Lui Dumnezeu, s-a dat pe Sine ca jertfă pe cruce pentru păcatele lumii.
 
15 Nisan, joi (de miercuri la apus până joi la apus) Sabatul Celui Mare/Paștele: În acea seară trebuiau mâncați mieii jertfiți (masa pentru Sederul de Paște). Era un timp de onorare a Lui Dumnezeu pentru că i-a eliberat din robia Egiptului (pentru noi reprezintă salvarea de păcat și de robia acestuia). Acest mare Sabat a fost și începutul Sărbătorii Azimilor. PRIMA NOAPTE & PRIMA ZI LA MORMANT.
 
16 Nisan, vineri (de joi la apus până vineri la apus). În această zi femeile au cumpărat miresmele și le-au pregătit. Mormântul a fost sigilat oficial timp de trei zile, iar ele nu au putut ajunge la trupul mort al Lui Isus. A DOUA NOAPTE și A DOUA ZI LA MORMÂNT.
 
17 Nisan, sâmbătă (de vineri la apus până sâmbătă la apus) Sabatul săptămânal, A TREIA NOAPTE și A TREIA ZI ÎN MORMÂNT.
 
18 Nisan, duminică (de sâmbătă la apus până duminică la apus). Femeile au venit să ungă trupul Domnului, dar El nu era în mormânt. Învierea Domnului a avut loc între apusul soarelui sâmbătă seara și răsăritul soarelui duminică dimineața.
 
Prin urmare: Isus a trebuit să moară pe 14 Nisan, El a petrecut literalmente trei zile și trei nopți în inima pământului, înviind la sfârșitul zilei de 17 Nisan sau în timpul nopții de sâmbătă, 18 Nisan, pentru că duminica dimineața era viu.
 
Isus a murit spre finalul după-amiezii zilei de 14 Nisan, care era o zi de miercuri. Vă rugăm să luați în considerare următoarea ordine cronologică, deoarece poate fi destul de dificil de înțeles cum se îmbină cele două moduri de măsurare a timpului.

​​La sfârșitul zilei a treia, sâmbătă noaptea, Isus a înviat. Până duminică dimineața, când au venit femeile să-i ungă trupul cu mir, Isus înviase și mormântul era gol.

• Ioan 19:30-31 Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul. De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.

 

• Ioan 19:38-42 După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus. Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe. Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape. În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.

​

• Ioan 20:1-2 În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus.”

​
Deci, Isus a fost omorât prin crucificare la finalul zilei de 14 Nisan, înaintea Sabatului Celui Mare, de Paște, 15 Nisan și a înviat înainte de răsăritul soarelui primei zile din săptămână.

• Marcu 16:9 Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci.

Găsim ceva interesant în Matei 28:1. În limba greacă originală, cuvântul Sabat din acest verset este la plural. Traducerea corectă ar fi așa cum apare în versiunea „Berean Literal Bible”, „după Sabate”. Aceasta arată adevărul că este vorba de două Sabate, un Sabat de Paște și un Sabat săptămânal.

• Matei 28:1-2 La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea.

Versiunea Literal Standard menționează, de asemenea, două Sabate, precum și Versiunea Standard Internațională. Versetele și gândurile următoare confirmă, de asemenea adevărul despre sincronizarea în timp a evenimentelor, arătând cele două Sabate și în raport cu prima zi a săptămânii.

• Marcu 16:1 După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele.

 

• Luca 23:52-56 Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. Era Ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif, au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.

„După ce a trecut ziua Sabatului” au cumpărat miresmele pentru ungere. Acesta este primul Sabat (Paștele). Femeile nu au încălcat Sabatul, de aceea nu le-au cumpărat până vineri. Apoi „s-au odihnit în Sabat, după poruncă”. Acesta este al doilea Sabat (săptămânal), adică ziua de sâmbătă.

Din Marcu 16 vedem că Maria Magdalena și cealaltă Maria au cumpărat miresmele „după” Sabat și le-au pregătit. Acesta trebuia să fie Sabatul Paștelui. În Luca 23 vedem că femeile preparau mirodeniile și apoi s-au odihnit în Sabat. Acesta trebuia să fie Sabatul săptămânal. Acest lucru este în totalitate în concordanță cu Sabatul Paștelui Mare care are loc în joia, urmat de Sabatul săptămânal într-o sâmbătă.

Aceste explicații nu forțează ce spune Biblia ca să susțină ceva fals, cum ar putea crede cineva. Toate acestea sunt de fapt rezultatul înțelegerii poruncilor, datinilor și obiceiurilor iudaismului și ale timpului în care trăiau. Deoarece au trecut aproape două mii de ani și unele informații false au transmise pe parcursul mai multor generații, mulți dintre noi am ratat adevărul problemei.

Isus Cristos nu a mințit. Domnul (în duhul Său) a stat în inima pământului timp de trei zile și trei nopți, timp în care trupul Său era în mormânt. Și corelând ce spune Scriptura în toate cele patru Evanghelii, putem vedea imaginea completă care arată că Isus a făcut exact ceea ce a spus că va face.

Copyright © 2022 Eli Cockrell. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.