CE A FĂCUT ȘI CONTINUĂ SĂ FACĂ ISUS CRISTOS
O colecție de mesaje care explică versete biblice pe acest subiect.
O colecție de mesaje care explică versete biblice pe acest subiect.
PRIN TOT CE A FĂCUT ISUS PUTEM ȘTI CĂ ESTE UNA CU TATĂL CERESC
„Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl.” - Ioan 10:37-38
La începutul vieții cu Isus, mi-aș fi dorit foarte mult să fi trăit în aceeași perioadă în care era Isus pe Pământ. Mă gândeam că dacă aș fi putut să-L văd cu ochii fizici și să-L aud cu urechile fizice, aș fi avut cea mai mare credință posibilă. Dar pe măsură ce am studiat mai mult Evangheliile, am înțeles că nu ar fost deloc așa. Cei din vremea Lui Isus, chiar dacă vedeau minunile pe care le făcea, dacă au ales să-și împietrească inimile, nici chiar prezența fizică a Domnului nu-i putea face creadă că El era Mesia. De ce? Pentru că credința în Isus Cristos este o alegere personală, după ce Duhul Sfânt ne atinge inimile.
Credeți că era ușor să vezi pe cineva care arăta și se comporta ca un om, și să crezi că este Fiul Lui Dumnezeu? Poate tocmai pentru că de câteva generații nu au mai fost proroci în Israel și n-au mai văzut minuni, le era mai ușor să creadă că Isus era doar un proroc, decât că era Cristos-ul, Mesia pe care-L așteptau de mii de ani. Până la urmă suntem mai privilegiați decât cei care au trăit în Israel, când Isus era pe Pământ, pentru că noi avem Duhul Sfânt care ni-L revelează pe Isus, precum și învățăturile scrise în Noul Testament.
ISUS L-A GLORIFICAT PE TATĂL ÎN TOT CE A FĂCUT PÂNĂ LA CAPĂT
„Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.” - Ioan 17:4-6
Isus și-a continuat rugăciunea, spunând că L-a glorificat pe Tatăl Său pe Pământ, făcând doar voia Lui. Dumnezeu Își dorește să facem și noi la fel. Isus nu a făcut nimic singur, cât timp a trăit într-un trup uman. În multe versete citim că Isus a făcut numai ceea ce L-a văzut pe Tatăl Său făcând sau ceea ce Tatăl L-a trimis să facă. În Faptele apostolilor 10:38, Petru ne spune că Isus, pe care Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere, „făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El”.
Isus era gata să se întoarcă la slava Sa inițială. Aceasta este slava pe care Isus a avut-o și va continua să o aibă pentru totdeauna. Isus nu s-a rugat Tatălui să-i dea slava, ci doar „proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea”. De la începutul rugăciunii Sale, Isus și-a identificat propria Sa personalitate în cadrul trinității Lui Dumnezeu, dar El a fost și este întotdeauna una cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Isus era gata să se întoarcă la relația inițială de slavă din Trinitatea Lui Dumnezeu, care a fost suspendată pe perioada cât a umblat în trup de om, pe Pământ ca să mântuiască omenirea.
Isus Cristos a făcut recunoscut numele Lui Dumnezeu, deoarece El ni L-a descoperit pe Dumnezeu tuturor celor pe care i-a primit de la Tatăl, inclusiv nouă. Ucenicii au aparținut Lui Dumnezeu și Tatăl i-a dat Fiului Său așa cum ei s-au dat pe sine însuși Lui Isus, supunându-se Scripturii. Așa cum ei s-au supus Cuvântului Lui Dumnezeu și noi trebuie să ne supunem, până la sfârșit, pentru a-i aparține pentru totdeauna Tatălui ceresc și Lui Isus Cristos.
TOT CE A SPUS ȘI A FĂCUT ISUS A PRIMIT DE LA DUMNEZEU TATĂL
„Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.” - Ioan 17:7-8
După ce au petrecut mai mult de trei ani cu Domnul, ucenicii au înțeles în cele din urmă, că tot ceea ce le-a spus și le-a dat Isus, a venit cu adevărat de la Dumnezeu. Nu era ușor să fii lângă Fiului Lui Dumnezeu, care era în trup și să-L vezi trăind ca o ființă umană. Isus a fost perfect în tot ce a făcut, le-a dovedit ucenicilor că le știa gândurile și sentimentele, a făcut atâtea minuni de față cu ei și cu toate acestea le-a fost încă foarte greu să creadă că Învățătorul lor este Mesia, Fiul Lui Dumnezeu, cel așteptat de atâtea generații de evrei. Poate le era atât de greu și pentru că Duhul Sfânt încă nu locuia în credincioși. Oricum, spre finalul celor trei ani și jumătate ai slujirii Domnului, ucenicii au crezut în sfârșit că Isus este Mesia, Unsul și Fiul Lui Dumnezeu. Toate învățăturile pe care Isus le-a dat ucenicilor (precum și nouă, prin Biblie), au fost manifestarea completă a cine este și va fi pentru totdeauna, Dumnezeu Tatăl.
Când credem cu adevărat că Dumnezeu L-a trimis pe Isus și tot ceea ce a făcut a fost voia Lui Dumnezeu, nu putem decât să ascultăm de Dumnezeu. Pe măsură ce creștem în ascultare, vom vedea tot mai mult manifestarea binecuvântărilor care vin din statutul de copii ai Lui Dumnezeu.
„Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.” - Ioan 17:7-8
După ce au petrecut mai mult de trei ani cu Domnul, ucenicii au înțeles în cele din urmă, că tot ceea ce le-a spus și le-a dat Isus, a venit cu adevărat de la Dumnezeu. Nu era ușor să fii lângă Fiului Lui Dumnezeu, care era în trup și să-L vezi trăind ca o ființă umană. Isus a fost perfect în tot ce a făcut, le-a dovedit ucenicilor că le știa gândurile și sentimentele, a făcut atâtea minuni de față cu ei și cu toate acestea le-a fost încă foarte greu să creadă că Învățătorul lor este Mesia, Fiul Lui Dumnezeu, cel așteptat de atâtea generații de evrei. Poate le era atât de greu și pentru că Duhul Sfânt încă nu locuia în credincioși. Oricum, spre finalul celor trei ani și jumătate ai slujirii Domnului, ucenicii au crezut în sfârșit că Isus este Mesia, Unsul și Fiul Lui Dumnezeu. Toate învățăturile pe care Isus le-a dat ucenicilor (precum și nouă, prin Biblie), au fost manifestarea completă a cine este și va fi pentru totdeauna, Dumnezeu Tatăl.
Când credem cu adevărat că Dumnezeu L-a trimis pe Isus și tot ceea ce a făcut a fost voia Lui Dumnezeu, nu putem decât să ascultăm de Dumnezeu. Pe măsură ce creștem în ascultare, vom vedea tot mai mult manifestarea binecuvântărilor care vin din statutul de copii ai Lui Dumnezeu.
ISUS SE ROAGĂ PENTRU NOI
- „Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi – tot ce este al Meu este al Tău şi ce este al Tău este al Meu – şi Eu sunt proslăvit în ei.” - Ioan 17:9-10
Domnul nostru se ruga pentru cei pe care i-a primit de la Tatăl ceresc. Cine sunt aceia? Din rugăciunea Lui Isus, aflăm că sunt cei pe care i-a învățat, care au primit adevărul și urmau să rămână în lume precum și „... cei care vor crede în Mine (Isus) prin cuvântul Meu" (Ioan 17:20), iar aceștia suntem noi.
Înainte ca Tatăl să ne dea Fiului Său, eram ai Lui. Înainte să plece din lumea aceasta, Isus ne-a dat înapoi Tatălui ceresc. De fapt, pentru că Tatăl și Isus sunt una, noi le aparținem amândurora. În versetul următor, Isus spune că tot ce este al Lui, este și al Tatălui și tot ce aparține Tatălui Îi aparține și Lui. Atâta timp cât trăim pentru Isus, El și Tatăl vor fi glorificați în noi.
Când Isus ne numește oile Sale, El subliniază din nou că suntem în mâna Lui și în mâna Tatălui în același timp, pentru că El și Tatăl sunt într-o unitate perfectă, așa cum citim în Ioan 20:28-30 „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu şi Tatăl una suntem.”
SUNTEM PROTEJAȚI DE DOMNUL CA SĂ PUTEM AVEA BUCURIA LUI DEPLINĂ
„Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Dar, acum, Eu vin la Tine şi spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.” - Ioan 17:11-13
Isus se ruga cu puțin timp înainte de arestarea Sa. Domnul a cerut Tatălui ceresc să-i protejeze pe ucenici, tocmai pentru că știa că în intervalul dintre moartea Lui și până când vor fi botezați cu Duhul Sfânt, vor fi confuzi, răniți și expuși la multe pericole. Isus i-a predat Tatălui ceresc pe copiii Săi spirituali și Îi cere să îi țină într-o unitate sfântă, tocmai pentru că este putere în unitate.
Isus i-a păzit pe toți ucenicii, cu excepția lui Iuda, fiul pierzării, prin care s-a împlinit profeția din Psalmii/Ps. 41:9. Păstorul cel Bun Și-a păzit turma și a făcut o treabă minunată. Numai Iuda care nu era cu adevărat parte din turmă s-a pierdut prin propriile sale alegeri și acțiuni.
Domnul era gata să părăsească lumea și să se întoarcă la Tatăl Său. Cum bucuria Lui venea din relația puternică și continuă cu Tatăl ceresc, Isus a dorit ca și ucenicii Săi să aibă același gen de relație de bucurie pură cu Dumnezeu Tatăl. Acest lucru este valabil și pentru noi. Bucuria care vine dintr-o relație sinceră și puternică cu Dumnezeu este profundă și de durată. Această bucurie profundă ne ajută să trecem cu bine prin greutățile vieții.
PRIN ISUS NU MAI APARȚINEM LUMII CI LUI DUMNEZEU
„Le-am dat Cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” - Ioan 17:14-16
Rugăciunea Domnului, ca Mare Preot al tuturor celor care Îl urmează, este de asemenea profetică. Isus Îi cerea Tatălui Său, să-i protejeze pe ucenicii Săi de capcanele, minciunile și ispitele celui rău, pe perioada persecuțiilor și a necazurilor prin care urmau să treacă. Isus a mai vorbit și în alte ocazii, despre ura pe care cei din lume o au împotriva copiilor Lui Dumnezeu. Cei care trăiesc în păcat, îi plac și îi apreciază pe cei care sunt la fel cu ei. Cei răi nu pot sta în preajma copiilor Lui Dumnezeu, deoarece întunericul din ei nu poate suporta lumina din cei neprihăniți. Isus nu s-a rugat ca persecuțiile să fie îndepărtate din calea noastră. Dimpotrivă, Domnul i-a cerut Tatălui să nu permită să fim ispitiți peste puterea pe care a pus-o în noi ca să ne opunem ispitei.
Nu putem să devenim una cu cei din lume, să facem ceea ce fac ei, să mergem unde merg ei și să continuăm să avem părtășie cu ei, dacă vrem să-L urmăm pe Isus. Domnul nu are nimic în comun cu lumea, pentru că lumea aparține lui Satan, de când Adam și Eva au căzut în păcat. Când Isus este adevăratul nostru Domn, îl urmăm, facem totul ca să ascultăm de El și cu ajutorul Duhului Sfânt căutăm să devenim tot mai asemănători cu Isus.
ISUS SE ROAGĂ PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR DIN TOATE TIMPURILE
„Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu , Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” - Ioan 17:20-21
Isus încheie lista cererilor adresate Tatălui Său, cu o mare afirmație în favoarea noastră. El s-a rugat și pentru următoarele generații de credincioși care urmau să-L cunoască după ce vor fi auzit Evanghelia. Tot ceea ce s-a rugat Isus, Tatălui ceresc este și pentru creștinii din toate generațiile care au urmat după apostoli, deci și pentru noi. Ce binecuvântare și privilegiu avem, ca Fiul Lui Dumnezeu să se roage pentru noi, chiar înainte de a părăsi Pământul.
De când Isus a înviat și s-a întors în cer, El stă la dreapta Tatălui și mijlocește pentru noi (Romani/Romans 8:34). Dumnezeu vrea ca noi să ajungem în ceruri. Voia Domnului este ca noi să reușim să trăim viața binecuvântată în ascultare de El, până la sfârșit. Tatăl ceresc vrea de asemenea, ca noi, biserica Sa, să ne iubim unii pe alții și să fim în unitate unul cu altul și cu El, astfel încât cei din jurul nostru să-L vadă pe Isus în noi și să creadă că El este Fiul Lui Dumnezeu.
Isus încheie lista cererilor adresate Tatălui Său, cu o mare afirmație în favoarea noastră. El s-a rugat și pentru următoarele generații de credincioși care urmau să-L cunoască după ce vor fi auzit Evanghelia. Tot ceea ce s-a rugat Isus, Tatălui ceresc este și pentru creștinii din toate generațiile care au urmat după apostoli, deci și pentru noi. Ce binecuvântare și privilegiu avem, ca Fiul Lui Dumnezeu să se roage pentru noi, chiar înainte de a părăsi Pământul.
De când Isus a înviat și s-a întors în cer, El stă la dreapta Tatălui și mijlocește pentru noi (Romani/Romans 8:34). Dumnezeu vrea ca noi să ajungem în ceruri. Voia Domnului este ca noi să reușim să trăim viața binecuvântată în ascultare de El, până la sfârșit. Tatăl ceresc vrea de asemenea, ca noi, biserica Sa, să ne iubim unii pe alții și să fim în unitate unul cu altul și cu El, astfel încât cei din jurul nostru să-L vadă pe Isus în noi și să creadă că El este Fiul Lui Dumnezeu.
ISUS NE PREGĂTEȘTE LOCUL UNDE SĂ NE PETRECEM VEȘNICIA ÎMPREUNĂ CU EL
„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” - Ioan 14:1
Isus i-a încurajat pe ucenicii Săi cu aceste cuvinte, după niște evenimente tulburătoare. În capitolul anterior, Domnul l-a indicat pe Iuda ca trădător și i-a spus lui Petru că se va lepăda de El. Sigur că aceste lucruri i-a tulburat pe mulți dintre ei, așa că Domnul i-a învățat un adevăr foarte important, valabil pentru orice generație. De noi depinde să nu ne lăsăm inimile să fie tulburate, indiferent care sunt circumstanțele. În funcție de ceea ce permitem creierului nostru să gândească, suntem fericiți sau triști, curajoși sau temători, plini de încredere sau de îndoieli și lista poate continua.
Putem preveni tristețea, dacă credem că Domnul nostru este mai mult decât capabil să ne rezolve problemele. De asemenea, avem motive serioase să nu fim triști, dacă ne concentrăm asupra faptului că Isus pregătește un loc special pentru fiecare dintre noi în casa cerească a Tatălui Său. Cuvântul grecesc original tradus de Cornilescu „locașuri”, este „moné” și înseamnă „locuință, casă, vilă, palat”. Domnul nostru știe chiar mai bine decât noi ce ne place cu adevărat și pentru ce am fost creați. Locuința pe care ne-o pregătește, se potrivește perfect dorințelor și necesităților noastre. Se merită să luptăm ca să rămânem credincioși Domnului până la capăt știind că ne vom putea bucura de confortul și de tot ce poate oferi cea mai bună locuință posibilă, în cea mai perfectă locație, în cer, pentru toată eternitatea.
ISUS A ÎMPLINIT COMPLET VOIA TATĂLUI SĂU
Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa [pe cruce] pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte [fără nici o îndoială] că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. Cel ce M-a trimis este [totdeauna] cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.” - Ioan 8:28-29 (cu traduceri din Biblia Amplificată, între paranteze)
Isus le-a spus ucenicilor Săi în mai multe rânduri, că va fi răstignit și apoi va învia. Dacă ar fi înțeles cu adevărat ce le-a spus Domnul, cât era cu ei, după răstignirea Sa nu s-ar fi ascuns, temându-se pentru viața lor. Cât de des facem și noi la fel! Domnul ne previne în legătură cu ce urmează să ni se întâmple, dar nu auzim cu adevărat ceea ce ne spune și când se întâmplă ajungem să disperăm, în loc să avem încredere în Tatăl ceresc că va face ceea ce ne-a spus deja că va face. Isus a venit pe Pământ și s-a supus limitărilor vieții trăite într-un trup omenesc, într-o lume păcătoasă și rea, pentru ca la final să fie înălțat pe cruce, murind în locul nostru în chinuri cumplite, plătind pentru păcatele noastre.
Domnul Isus a fost condus la fiecare pas de Tatălui Său și i-a împlinit voia pe deplin. Isus știa că Tatăl Său era cu El tot timpul, pentru că făcea totul pe placul Lui. Și noi ar trebui să ne dorim să Îi facem Lui Dumnezeu pe plac totdeauna și să știm că este cu noi. Doar voia noastră și păcatul ne pot despărți de Dumnezeu. Domnul nostru nu ne-ar părăsi niciodată, dar dacă nu mai vrem să fim ai Lui, nu ne forțează, împotriva voinței noastre.
Isus le-a spus ucenicilor Săi în mai multe rânduri, că va fi răstignit și apoi va învia. Dacă ar fi înțeles cu adevărat ce le-a spus Domnul, cât era cu ei, după răstignirea Sa nu s-ar fi ascuns, temându-se pentru viața lor. Cât de des facem și noi la fel! Domnul ne previne în legătură cu ce urmează să ni se întâmple, dar nu auzim cu adevărat ceea ce ne spune și când se întâmplă ajungem să disperăm, în loc să avem încredere în Tatăl ceresc că va face ceea ce ne-a spus deja că va face. Isus a venit pe Pământ și s-a supus limitărilor vieții trăite într-un trup omenesc, într-o lume păcătoasă și rea, pentru ca la final să fie înălțat pe cruce, murind în locul nostru în chinuri cumplite, plătind pentru păcatele noastre.
Domnul Isus a fost condus la fiecare pas de Tatălui Său și i-a împlinit voia pe deplin. Isus știa că Tatăl Său era cu El tot timpul, pentru că făcea totul pe placul Lui. Și noi ar trebui să ne dorim să Îi facem Lui Dumnezeu pe plac totdeauna și să știm că este cu noi. Doar voia noastră și păcatul ne pot despărți de Dumnezeu. Domnul nostru nu ne-ar părăsi niciodată, dar dacă nu mai vrem să fim ai Lui, nu ne forțează, împotriva voinței noastre.
ISUS NE-A MÂNTUIT ȘI NE-A ÎMPĂCAT CU DUMNEZEU TATĂL
Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am căpătat împăcarea. - Romani 5:10-11
Prin Isus, suntem împăcați cu Dumnezeu și putem avea o relație de comuniune și unitate pură cu El. Când trăiam în păcat, ne răzvrăteam și luptam contra Lui Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său să moară pentru mântuirea dușmanilor Săi dovedește dragostea și harul Său uimitor. Tatăl ceresc nu doar ne-a absolvit de condamnarea veșnică în iad, dar ne-a și adoptat, dându-ne statutul de copii ai Săi! Dacă ne-a iubit atât de mult când eram împotriva Lui, putem fi siguri că acum, când suntem copiii Lui, ne va ajuta să rămânem pe calea îngustă care duce în Rai.
Și vestea bună nu se termină aici. Urmându-L pe Isus, ne putem bucura de dragostea Lui Dumnezeu. Prin Isus, am primit reconcilierea cu Dumnezeu și în El putem găsi plinătatea iubirii, speranței, bucuriei și a păcii.
Prin Isus, suntem împăcați cu Dumnezeu și putem avea o relație de comuniune și unitate pură cu El. Când trăiam în păcat, ne răzvrăteam și luptam contra Lui Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său să moară pentru mântuirea dușmanilor Săi dovedește dragostea și harul Său uimitor. Tatăl ceresc nu doar ne-a absolvit de condamnarea veșnică în iad, dar ne-a și adoptat, dându-ne statutul de copii ai Săi! Dacă ne-a iubit atât de mult când eram împotriva Lui, putem fi siguri că acum, când suntem copiii Lui, ne va ajuta să rămânem pe calea îngustă care duce în Rai.
Și vestea bună nu se termină aici. Urmându-L pe Isus, ne putem bucura de dragostea Lui Dumnezeu. Prin Isus, am primit reconcilierea cu Dumnezeu și în El putem găsi plinătatea iubirii, speranței, bucuriei și a păcii.
Copyright © 2021 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.