Cei care suntem membrii ai unei biserici neo-protestante, știm că Cina Domnului este un act sacru, esențial pentru viața creștinului născut din nou. Dar oare cât de adânc ne atinge faptul că avem șansa să ne împărtășim cu sfânt trupul și sângele Domnului nostru Isus Cristos? Cât de adânc înțelegem semnificația acestui act?
Ioan 6:53-57 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.”
Cred că nu e nevoie de prea multe explicații pentru eforturile dușmanului de a-i opri pe creștini să ia Cina Domnului. Domnul nostru a instituit acest act sacru, ca să ne reamintim constant de jertfa Lui, ce a câștigat pentru noi prin moartea pe cruce, învierea Sa și ridicarea la cer și să trăim vieți victorioase, ca posesori a tot ce Domnul a câștigat pentru noi.
Nu știu ce experiențe ați avut până acum în acest domeniu, dar din păcate 99% dintre creștinii interogați pe această temă, au aceeași mărturie, inclusiv eu: - se tem să nu ajungă bolnavi după ce iau cina, dacă au cumva vreun păcat pentru care au uitat să-și ceară iertare și în consecință, de multe ori refuză să se împărtășească, ca să rămână sănătoși.
E trist, dar din păcate, mesajul predicat aproape de fiecare dată, înainte ca o congregație să se împărtășească cu trupul și sângele Domnului, este: „Fiecare să se cerceteze pe sine însuși să vadă dacă este vrednic să ia cina Domnului, pentru că:
... Oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. (1 Corinteni 11:27)
Deci vi se spune că dacă sunteți supărați pe cineva, sau ați supărat pe cineva, sau aveți vreun păcat, dacă nu vreți să fiți pedepsiți cu boală sau moarte prematură ('nu puțini dorm'), mai bine nu luați cina. Dacă cineva nu este botezat în cultul nostru și nu este membru, nu poate lua cina Domnului.”
Vă sună familiar afirmațiile de mai sus? Dacă da, atunci vă rog să citiți cu atenție ce urmează.
Cu ceva timp în urmă, am ascultat o serie de mesaje, întitulate „Vindecare prin Cina Domnului”. Pentru că titlul suna interesant, am început să le ascult. Rezultatul a fost uimitor, mi-a revoluționat percepția asupra actului Cinei Domnului și m-a făcut să înțeleg mai bine, de ce sunt atât de mulți creștini bolnavi, fără speranță și chiar unii care mor din cauza bolilor de care suferă, fără să se roage cu credință, să fie vindecați. Din păcate majoritatea creștinilor zilelor noastre consideră că ceea ce a câștigat Domnul Isus prin jertfa de pe Calvar, reprezintă doar iertarea păcatelor pentru a putea fi mântuiți. Oare nu slujim același Dumnezeu Atotputernic? Nu este El același ieri azi și în veci? Am văzut multe vindecări personale și ale altora, prin rugăciuni făcute cu credință, deci nici o doctrină „cesaționistă” nu mă poate convinge că darurile Duhului Sfânt au încetat, iar Dumnezeu nu mai vindecă bolnavii și azi.
Iacov 5:14-15 Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii (bătrânii, adică creștinii maturi în credință) Bisericii şi să se roagepentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
Isus Cristos a purtat în trupul Său pe cruce toate bolile, suferințele, stresul, traumele, temerile noastre. Nu există boală sau suferință care să fie exclusă de la ceea ce a suferit și a purtat Isus în locul nostru, ceea ce înseamnă că noi nu mai trebuie să le „purtăm”.
Isaia 53:4-5 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi.
Isaia a profețit felul în care urma să moară Isus, plătind pentru păcatele noastre și asigurându-ne vindecarea de orice boli sau suferințe. Verbul apare la prezent, deci activ de la momentul scrierilor lui Isaia (între anii 470-460 î.Hr.) dinaintea întrupării Domnului Isus.
Când Apostolul Petru scrie despre același lucru în prima sa epistolă, Isus a fost deja răstignit și înviat, deci de atunci încoace, vindecarea noastră deja s-a produs. Noi trebuie doar s-o accesăm, s-o primim, să intrăm în posesia ei. Cum? Prin credință.
1 Petru 2:24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.
Să revenim la versetele despre Cina Domnului, scrise de Pavel:
1 Corinteni 11:23-32 Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat, şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebește trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.
Este vorba undeva în aceste versete despre botez, membralitate, păcate de neiertare sau alte păcate nemărturisite? Nu persoana e numită nevrednică ci modul în care se ia cina este numit nevrednic. Adică?
Dacă persoana care se împărtășește din trupul și sângele Domnului Isus, nu deosebește trupul Domnului, adică nu crede în jertfa lui Cristos de pe cruce și în ceea ce a împlinit acea jertfă, atunci actul este făcut în chip nevrednic. Dacă actul împărtășirii este făcut fără credința că este ceea ce Domnul Isus ne-a spus să facem spre pomenirea Lui, a ceea ce a făcut pentru noi la cruce, atunci devine doar un ritual.
Domnul ne-a pus la dispoziție prin acest act, ceea ce El a făcut pentru noi. Dacă Domnul Isus a suferit deja fiecare durere a noastră, fiecare boală a noastră, chiar vrem să o fi făcut degeaba? Nu ne dorim să intrăm în posesia a ceea ce El ne-a pus deja la dispoziție?
După ce am înțeles aceste adevăruri majore, împărtășirea cu trupul și sângele Domnului este ceva cu totul special pentru mine, de fiecare dată. Îi mulțumesc Domnului meu, pentru că fiecare act al cinei mă duce mai aproape de vindecarea completă de orice boli și deficiențe din trupul meu, chiar dacă unele mă chinuie de ani de zile. M-am luptat cu durerile reumatice din adolescență, dar nu m-am simțit atât de bine de mulți, mulți ani, cum mă simt de când Îi mulțumesc Domnului că deja m-a vindecat, de câte ori iau cina și de câte ori simt dureri în trupul meu. Le-am purtat destul, nu mai vreau ca Domnul meu să fi suferit degeaba în locul meu. De asemenea am auzit mărturii despre vindecări de boli grave, după ce credincioșii în cauză s-au împărtășit cu credința că vor primi vindecarea în Numele Lui Isus Cristos.
Când Adam și Eva au ales să nu se supună singurei porunci pe care Dumnezeu le-a dat-o, mâncând din fructul oprit, păcatul, boala și tot ce este distructiv și malefic au intrat în această lume. La început, Adam și Eva aveau stăpânirea peste Pământ, dar pentru că au ales să asculte de Satan, acesta a devenit stăpânul, în locul lor. Domnul Isus spunea despre Satan că „nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească.” (Ioan 10:10)
Deci, când diavolul ne atacă din nou cu simptomele bolii de care ȘTIM că Domnul Isus ne-a vindecat, trebuie să refuzăm minciuna și să luptăm contra ei. O metodă eficientă este proclamarea versetelor din Isaia 53:4,5 și 1Petru 2:24, care reprezintă promisiunile Lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu Își ține promisiunile! Ceea ce spune Scriptura, e valabil pentru noi și pentru toți cei care vor fi născuți din nou, prin Duhul Sfânt. Deci vindecarea noastră rămâne și simptomele bolii trebuie să dispară! În Numele Domnului Isus am fost vindecați și rămânem vindecați!
Matei menționează și el în Evanghelia sa, ce spune Isaia în capitolul 53, după ce arată că Isus i-a vindecat pe toți bolnavii care au venit sau au fost aduși la El:
Matei 8:16-17 Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.”
Când luăm Cina Domnului, după ce înghițim bucățica de pâine, aceasta devine trupul Domnului, în interiorul trupului nostru. Domnul Isus spune: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi”
Trupul Său pătrunde în fiecare celulă din trupul nostru și scoate boala afară, dacă credem că asta spune Scriptura.
După ce bem din rodul viței, acesta devine sângele Fiului Lui Dumnezeu în trupul nostru și are puterea să ne curețe de orice păcat și să restaureze orice celulă care nu mai face ceea ce a fost creată să facă și implicit toate acestea vor duce la restaurarea trupului nostru fizic și spiritual.
În cartea Leviticul 17:11, prima parte citim: „Căci viaţa trupului este în sânge” și în versetul 14: „Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui, care este în el”, deci viaţa Lui Isus, a Dumnezeului VIU, intră în noi și readuce la viață tot ce e amorțit sau nu mai funcționează corect.
Avem parte de un proces de vindecare treptat, dar sigur, dacă știm ce a câștigat Domnul Isus pe cruce, pentru noi, credem că este pentru noi și cerem, ca să primim. De asemenea înțelegerea adevărului că blestemul care era peste noi, din cauza păcatelor anterioare, nu mai are putere să ne țină legați, va crește, până vom înțelege cu adevărat să suntem liberi în Cristos și diavolul nu ne mai poate condamna pentru trecutul nostru.
Galateni 3:13 Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn.”
Ioan 15:7 „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţiorice veţi vrea şi vi se va da.”
Când Cristos este Domnul vieții noastre, rămânem în El și cuvintele Lui rămân în noi, pentru că suntem dornici să citim, să studiem scriptura, să medităm la ceea ce spune fiecare verset citit și la felul în care poate fi el aplicat în viața de zi cu zi. Când a fi creștin nu e doar o religie, ci un mod de viată, Isus devine natura noastră.
1 Corinteni 6:19-20 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
1 Petru 1:18-19 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
Deci, când avem mintea, gândirea Lui Cristos și credem că primim ceea ce cerem, suntem deja în posesia lucrului cerut. (1Corinteni 2:16 „Noi însă avem gândul lui Cristos.”)
Marcu 11:24 De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.
Matei 7:7-8 „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.”
Viața cu Isus este minunată! Nu ne costă nimic mântuirea, pentru ca Domnul nostru a plătit complet, integral, definitiv pentru păcatele noastre trecute, prezente și viitoare. Dar pentru a păstra mântuirea, ne costă totul. Ni se cere să trăim vieți curate, predate total, în ascultare totală de Tatăl Ceresc.
Dumnezeu nu ne cere nimic pentru care nu ne-a pus la dispoziție mijloacele ca să putem împlini și pentru care nu ne-a echipat în prealabil. Dacă Domnul Isus Cristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu a suferit atât de mult, pentru că ne-a iubit și ne vrea cu El în Rai pentru eternitate, putem spune ca și Pavel:
2 Corinteni 4:16-18 De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.
Dacă Apostolul Pavel numește încercările prin care a trecut, întristări ușoare de o clipă, noi nu avem nici o scuză să ne lăsăm doborâți de adversitățile vieții. Oricât ar fi de grele necazurile prin care trecem, nu pot fi mai mari decât ce a pătimit Domnul Isus în locul nostru, fără să fi avut vreun păcat! A făcut totul din dragoste pentru fiecare dintre noi:
Ioan 3:16-17 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”