Dumnezeu a creat omul, după chipul și asemănarea Lui, ca să aibă o relație de părtășie cu el, bazată pe alegerea personală a omului. După ce Adam și Eva au păcătuit, acceptând minciuna diavolului drept adevăr, ignorând ce le-a cerut Dumnezeu și încălcând singura restricție pe care le-a impus-o, păcatul a pus un zid de despărțire între om și Dumnezeu.
Isaia 59:1-2 Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!
Avem marele privilegiu de a trăi după ce Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, și-a dat viața pe cruce, ca să plătească pentru toate păcatele omenirii. Isus s-a întrupat, prin Duhul Sfânt, fiind născut printr-o fecioară. A trăit în limitările impuse de un trup uman cu toate neajunsurile pe care acesta le implică, și nu a comis nici un păcat! Viața Lui Isus, pe care o avem prezentată din unghiuri diferite, în cele patru Evanghelii (Matei, Marcu, Luca și Ioan) este modelul perfect pe care trebuie să-L urmăm.
După ce Duhul Sfânt convinge o persoană de păcat și de adevărul că Isus Cristos este Fiul Lui Dumnezeu, vine momentul alegerii. Fiecare este liber să accepte acest adevăr și să-L roage pe Isus să devină Domnul vieții lui, începând o viață nouă sau să-l respingă și să continue să trăiască ca mai înainte, fără Isus.
Ascultarea de Dumnezeu ne aduce nouă cele mai multe beneficii, nu Domnului. Dumnezeu Își dorește un popor care să fie al Lui pentru eternitate și ar vrea ca orice om să creadă în Isus ca „să nu piară ci să vină la viața veșnică” (Ioan 3:16b). Pentru om, mântuirea face diferența dintre viața veșnică petrecută în bucuria, pacea, împlinirea, dragostea și fericirea absolută în rai, în prezența Lui Dumnezeu și eternitatea petrecută ca mort spiritual în iad, în absența lui Dumnezeu și a tot ce reprezintă El, în chinul veșnic al durerii, suferinței, tristeții, urii, întunericului și al focului etern.
Ioan 3:16,17 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”
Dragostea Lui Dumnezeu a ajuns la apogeu când și-a trimis propriul Fiu, ca soluție pentru plata păcatului. Pentru că Isus Cristos a murit în locul nostru, noi avem păcatele nu doar iertate, ci și șterse din memoria Lui Dumnezeu, spălate de sângele Lui Isus, vărsat pe cruce.
Dar ce trebuie făcut pentru ca jertfa Lui Isus să devină reală pentru cineva și să i se ierte păcatele?
Romani 10:9,10,17 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,[...] Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.
Isus a murit pentru toți oamenii, dar numai cei care cred în inima lor că Isus Cristos este Fiul Lui Dumnezeu, că a murit pentru păcatele lor, iar Dumnezeu L-a înviat din morți și Îl cheamă să fie Domn peste viața lor, vor fi iertați și vor ajunge la mântuire.
Să remarcăm ce spune versetul de mai sus. Credința din inimă aduce „neprihănirea”, care conform DEX, înseamnă: „calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate;”. –„Ne”- + „prihănire”, adică păcat, vină, prihană.
Deci iertarea păcatelor, a vinei, poate fi primită doar prin credința că jertfa Fiului Lui Dumnezeu, Isus Cristos iartă păcatele personale.
Și versetul continuă cu: „prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”. Știm cu toții că este adevărat ce spunea Isus, că „din prisosul inimii vorbește gura.” (Luca 6:45). Cu alte cuvinte, subiectele pe care le abordăm când conversăm, sunt rezultatul a ceea ce avem în inimă. Ce iubim, ce ne place, ce ne dorim, precum și ce ne deranjează, ce ne îngrijorează, cu alte cuvinte, tot ce ne preocupă... Dacă inima ne este plină de dragoste pentru Isus, cei cu care vom conversa vor afla repede acest lucru. Și este exact ceea ce trebuie să se întâmple pentru ca să continue procesul transformării din „noul-născut” în Cristos, în creștinul matur spiritual care să ajungă în rai. Suntem chemați să predicăm vestea bună a Evangheliei „la orice făptură”, pentru ca fiecare să aibă șansa mântuirii.
Prin mărturisirea cu gura ne întărim propria credință, pentru că omul crede și stochează cel mai bine informația pe care o aude rostită de propria gură. Credința din inimă devine tot mai puternică și mai greu de clintit, cu cât mărturisim mai mult altora calea spre Isus și ce înseamnă trăirea creștină.
Simpla rostire a unei rugăciuni de predare înaintea Domnului, în atmosfera entuziastă a unei evanghelizări sau cruciade sau sub impulsul de moment, fără ca persoana să fie convinsă și să continue procesul schimbării, nu va duce pe nimeni în rai. Nașterea din nou din sămânța Cuvântului Lui Dumnezeu, care nu e supus putrezirii (1 Petru 1:23), prin lucrarea Duhului Sfânt, are loc în duhul nostru, în omul interior al inimii sau „omul dinăuntru”, care se schimbă complet.
În conversația cu Nicodim, Isus arăta că doar cine este născut din nou poate ajunge în rai, în Impărăția Lui Dumnezeu.
Ioan 3:3-5 „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.”
Cine a trăit experiența convertirii, a nașterii din nou știe că a experimentat ceva unic și măreț. Nici o altă experiență nu se poate compara cu lucrarea pe care o face Duhul Sfânt în inima omului (și nu mă refer la organul fizic care pompează sângele în organism, ci la ceea ce Biblia numește inimă, adică „kardia” în limba greacă originală, care este centrul voinței și intențiilor individului, omul interior). Pacea care inundă pe cel născut din nou, depășește experiențele anterioare ale persoanei respective.
Dacă nu ați avut încă un astfel de moment, nu este prea târziu să vă cereți iertare pentru păcate, să-L rugați pe Domnul Isus să intre cu adevărat în inima dumneavoastră și să vă conducă viața.
Mulți cred că Isus le poate fi Mântuitor, fără să le fie Domn. În realitate, Isus nu ajunge Mântuitorul cuiva fără să-i fie Domn. Dacă după convertire, nu-L lăsăm pe Isus să ne conducă viața, nu vom reuși să ne schimbăm ci vom continua să trăim după vechile noastre reguli, pentru noi înșine. Putem trăi pentru Isus, doar dacă El este Domnul. Fiecare dintre noi știm că nu am reușit să fim buni conducători ai propriei vieți în toate situațiile. Știm și faptul că au fost situații în care chiar dacă știam că vom ajunge să regretăm decizia luată, am continuat pe acel drum. Și bineînțeles, ne-a costat. Omul este limitat de propria cunoaștere și propriile neputințe, deci și rolul de lider al vieții personale va fi unul cu multe eșecuri. Isus, este Dumnezeu și deci este Omniscient (știe totul), Omnipotent (poate totul), Omniprezent (este prezent peste tot). Doar avându-L pe Isus Domn peste viața noastră, cerându-i sfatul și apoi urmându-L, vom reuși să trăim vieți victorioase și să ne încheiem călătoria pe acest Pământ în brațele Tatălui Ceresc.
Recunoașterea limitelor proprii înaintea Lui Dumnezeu, nu ne face slabi, dimpotrivă, este un act corect, onest și foarte necesar în trăirea cu Isus. Dumnezeu nu ne forțează să facem binele și nici să-L urmăm. Nici după ce L-am ales ca Domn, nu ne forțează să facem ce este bine. Duhul Sfânt ne atenționează, ne face conștienți când păcătuim, ca să ne cerem iertare, dar noi alegem dacă ascultăm sau nu.
Omul este duh, are suflet și trăiește într-un trup. Mintea, voința și emoțiile unei persoane, formează sufletul. Duhul nostru, omul dinăuntru, este născut din nou și este perfect, din momentul convertirii. Dar restul este la fel ca înainte și pentru a ne transforma mintea, voința și emoțiile, trebuie să dorim schimbarea și apoi să-L rugăm pe Duhului Sfânt să ne ajute să ne schimbăm. Ca să ajungem acolo unde gândurile, emoțiile și voința naturii firești, carnale să se supună conducerii Duhului Sfânt, unit cu duhul nostru născut din nou, este nevoie de determinare, consecvență și multă auto-disciplină. Dar slavă Domnul, nu trebuie s-o facem singuri. Duhul Sfânt ne ajută și prin El avem în noi și roada Sa, din care face parte și autocontrolul. Schimbarea este un proces de durată, care începe cu reînnoirea minții prin Cuvântul Lui Dumnezeu și continuă practic cât timp trăim pe acest Pământ. Pavel ne îndeamnă în,
Romani 12:2 Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
Doar prin studierea Cuvântului Lui Dumnezeu, cerând ajutorul Duhului Sfânt, care ne călăuzește în tot adevărul și prin care Isus locuiește în inimile noastre, vom putea să ne schimbăm mintea, modul de gândire, sistemul de valori, principiile după care ne ghidăm în viața de zi cu zi, mentalitatea în orice domeniu și implicit felul în care relaționăm cu ceilalți oameni. Dragostea, compasiunea și iertarea iau locul urii, indiferenței, neiertării și amărăciunii. Pacea și bucuria înlocuiesc stresul, îngrijorările și teama. Siguranța în purtarea de grijă a Lui Dumnezeu ne ține tari și liniștiți.
Creștinii sunt chemați la părtășie și unitate unii cu ceilalți și este minunat să deveniți parte a unei biserici care predică adevărul Bibliei sau a unui grup de studiu Biblic, unde prin părtășia cu creștini autentici, care trăiesc ceea ce predică, să puteți crește și să ajungeți maturi spiritual. Vă încurajez să nu primiți învățături care nu au bază biblică (adică, orice învățătură să fie susținută de cel puțin două versete citite în context, așa cum spune și Isus în Ioan 8:17), indiferent din ce sursă. De-a lungul anilor această practică a cercetării Cuvântului m-a salvat de multe învățături greșite și Duhul Sfânt m-a condus spre adevăr, ajutându-mă să rămân în Cristos.
Poate ați avut în trecut un moment sincer de pocăință, dar nu ați reușit să-i dați Domnului tot ceea ce vă lega de lume, prin păcat și încet, încet ați alunecat din nou în vechile obiceiuri și stil de viață. Isus vă iubește, nu a încetat niciodată să vă iubească și e gata să vă acorde o nouă șansă, indiferent ce minciuni vă șoptește diavolul, încercând să vă țină sub robia păcatului. Cu cât mai repede Îi cereți ajutorul ca să vă reîntoarceți la El, cu atât mai bine. Isus a murit pe cruce în locul meu și al dumneavoastră, El a făcut tot ce era nevoie, acum depinde doar de dumneavoastră să intrați în posesia beneficiilor jertfei Sale!
Viața cu Isus, în lumina adevărului și a prezenței Lui este singura care merită trăită. Orice altceva, nu oferă decât satisfacții de moment urmate de un gol imens, regrete și gustul amar al vinovăției. Ce sentiment eliberator să știm că Isus a plătit pentru toate păcatele noastre și atâta timp cât este Domnul vieții noastre și trăim în ascultare de El, nimeni și nimic nu ne poate smulge din mâna Lui, nu ne poate separa de dragostea Lui și nu ne poate fura mântuirea (Ioan 10:27-29). Facem fapte bune, pentru că inima noastră a fost schimbată și dorim să facem ce este bine ca să trăim pe placul Lui Dumnezeu, nu ca să ne câștigăm mântuirea.
Suntem mântuiți prin har, prin credință, nu prin fapte (Efeseni 2:8)! Faptele bune vin ca urmare a transformării interioare, pentru că nu mai iubim răul, nici minciuna, ci binele și adevărul! Mântuirea este cadoul Lui Dumnezeu! Mulțumim Doamne!
Alte versete despre mântuire și iertarea de păcate
Efeseni 2:8-10 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.
Romani 8:11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Cristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
Tit 3:4-6 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru;
Iacov 1:21 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.
1 Timotei 2:3-4 Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.
Marcu 16:15-18 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
Matei 28:18-20 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea (autoritatea) Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.
Faptele Apostolilor 2:36-42 Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
Faptele Apostolilor 16:30-34 I-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta.” Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui. Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
1 Ioan 3:5 Şi ştiţi că El (Isus) S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.
1 Ioan 4:10 Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
Apocalipsa 1:5 şi din partea lui Isus Cristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său.