Se aud tot mai multe voci care spun că efectele lui Corona virus, COVIS-19, SARS-CoV2 sau orice altă denumire mai are, sunt semne că Domnul poate veni să ne răpească la cer în orice clipă.
Dar Biblia spune că înaintea răpirii trebuie să se mai întâmple și alte evenimente. Iată câteva dintre acestea: nu a fost construit niciun templu în Ierusalim; Anticrist-ul nu este liderul lumii și nu avem încă un guvern global care să-l aducă la putere; Cei doi martori nu și-au început încă slujirea mondială; păcătoșii (din Daniel 8.23) încă nu au „umplut măsura nelegiuirilor”. Cred că suntem la începutul apostaziei, considerată de unii teologi ca fiind timpul în care mulți vor părăsi biserica și vor renunța la credința lor în Cristos. Dar termenul grecesc original „apostasia” înseamnă „părăsirea poziției anterioare, rebeliune, revoltă” (Conform Dicționarului „Strong’s Greek”). Apostazia va fi un fenomen mondial care va afecta toată omenirea și va fi în spiritul primului capitol din Epistola către Romani. Majoritatea oamenilor au ales deja să creadă minciuna diavolului în locul adevărului Lui Dumnezeu. Minciuna este aceeași de la începutul omenirii, din grădina edenului.
Chiar dacă sfârșitul nu este atât de aproape, vedem că lumea devine un loc tot mai întunecat. În același timp, adevăratul trup al Lui Cristos, devine tot mai consacrat. Ceea ce Dumnezeu are în plan să se întâmple se va întâmpla. Să luăm în considerare cuvintele Domnului, așa cum le-a scris apostolul Marcu. Marcu 13:7-27 Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. 8 Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor. 9 Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie. 10 Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor. 11 Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela, căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. 12 Fratele va da la moarte pe frate-său şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. 13 Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. 14 Când veţi vedea urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cade să fie – cine citeşte să înţeleagă –, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi.*** 15 Cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea. 16 Şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. 17 Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! 18 Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna. 19 Pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi şi cum nici nu va mai fi vreodată. 20 Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa, dar le-a scurtat din pricina celor aleşi. 21 Dacă vă va zice cineva atunci: ‘Iată, Hristosul este aici’ sau ‘Iată-L acolo’, să nu-l credeţi. 22 Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. 23 Păziţi-vă ; iată că vi le-am spus toate dinainte. 24 Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, 25 stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. 26 Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă. 27 Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. *** Cred că Marcu 13:14b-18 este o prorocie dublă, care s-a întâmplat în anul 70 d. Hr. și care se va întâmpla din nou înaintea venirii Domnului; iar versetele 19 și 20 descriu severitatea necazurilor care încă nu s-au întâmplat, ci urmează să vină. Domnul ne-a avertizat cu privire la ce va fi înaintea venirii Lui ca să-și răpească Biserica, la sfârșitul acestui veac. Aceste versete nu sunt despre momentele dinaintea celei de- „A doua veniri a Lui Isus” pentru Bătălia de la Armaghedon și nici dinaintea Judecății finale de la „marele scaun alb de judecată”. Aproape tot capitolul Marcu 13 vorbește despre ce va fi înaintea și pe parcursul răpirii. Este Corona virus un semn al zilelor din urmă? Cred că a fost îngăduit de Dumnezeu ca un strigăt pentru trezirea omenirii. Vor veni timpuri și mai grele. Trebuie să stăm aproape de Domnul și dacă nu suntem unde ar trebui să fim în relația cu El, e momentul să ne întoarcem la Isus din toată inima. Dumnezeu nu-și dorește niciodată ca vreunul dintre noi să piară și tuturor celor care pot auzi, ne spune: „Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6:2b). Eli Cockrell
0 Comments
Cum ne putem păstra pacea și bucuria când lumea se prăbușește în jurul nostru? Dacă ascultăm ce spune mass-media și cei din jur, care sunt deja panicați, ne putem pierde calmul foarte ușor. Iată două versete foarte potrivite pentru acum. Primul este din Isaia:
Parafrazat putem spune că pe cel care se concentrează pe Domnul și se încrede în El, Domnul îl va păzi în pace deplină. Dacă ne lăsăm mintea și inima să se concentreze pe probleme și pe toate scenariile produse de frică, nu vom putea avea pace. Dar dacă refuzăm frustrarea, îngrijorarea și disperarea, pentru că alegem să credem că același Dumnezeu care a avut grijă de noi când lucrurile mergeau mai bine, va continua să ne poarte de grijă și când vremurile sunt grele, vom putea avea pace deplină. Dacă avem nevoie, Domnul poate înmulți ceea ce avem, inclusiv, pâinea, laptele, combustibilul și chiar banii. Dacă nu avem nimic care să poată fi multiplicat, Domnul ne poate trimite ce ne trebuie prin intermediul cuiva sau printr-o minune, așa cum i-a trimis pe corbi să-i ducă mâncare lui Ilie (1 Împărați 17:4-6) sau cum l-a trimis pe Ilie la văduva din Sarepta și la fiul ei (1 Împărați 17:8-16) și pentru că Domnul a multiplicat uleiul și făina, toți trei au avut hrană până s-a încheiat seceta. Diavolul și cei din lume s-ar bucura să ne vadă panicați și plini de frică. Dar Dumnezeu vrea să avem deplină încredem în El că dorește tot ce este cel mai bine pentru noi. A dispera este egal cu a ne îndoi de Dumnezeu. Disperarea este o insultă la adresa Tatălui ceresc și a capacității Lui de a ne purta de grijă, și ne face să păcătuim. Fără credință, este imposibil să Îi fim plăcuți Lui Dumnezeu, tocmai pentru că credința este încredere. Când ne încredem în Dumnezeu, nimic nu este imposibil.
Modul corect de gândire este o sursă de tărie fizică dar și spirituală. Când alegem să ne încredem în Dumnezeu, să fim mulțumitori și să-L lăudăm, indiferent cât de tumultoase sunt apele vieții, putem naviga conduși de Domnul și având pacea și Lui! Dacă avem inima plină de tristețe și teamă, nu ne putem încrede în îndemnurile ei. Dar dacă inima ne este plină de bucurie și este convinsă că Dumnezeu știe ce este mai bine pentru noi și ne încredem total în El, atunci îndemnurile ei vor fi corecte. Nu suntem doar trup de carne. Acest trup va trece, dar ființa noastră spirituală este veșnică. Duhul sau omul nostru interior, trebuie să se hrănească cu Cuvântul Lui Dumnezeu și să se încreadă în Duhul Sfânt care ne-a fost dat ca să ne fie Mângâietor, Ajutor și Tărie. El este Dumnezeu cu noi. Când alegem să ne bucurăm și să avem credință în Dumnezeu, suntem în cel mai bun și sigur loc posibil. De ce să ne temem ca și cum nu am avea nicio speranță și niciun Domn? Nu suntem orfani. Dacă am fost născuți din nou, suntem copiii Dumnezeului Atotputernic! Haideți să trăim prin credință, nu prin vedere și să nu uităm niciodată versetele de mai jos:
Acesta este adevărul indiferent dacă avem sau nu probleme, dacă lumea din jurul nostru este prosperă sau pare că totul se prăbușește în jur. Dacă ne încredem în Domnul, căutăm mai întâi Împărăția Lui și vrem să facem doar voia Lui, Domnul ne va purta de grijă. Eli Cockrell Mai puteți citi: Încurajare și îmbărbătare - versete biblice
Atunci când diavolul se folosește de oameni, demoni sau situații ca să ne distrugă, Dumnezeu intervine ca să ne salveze. Uneori gravitatea situației cere intervenția supranaturală a îngerilor Domnului. În Evrei 1:14, citim că îngerii sunt „toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea”. Din păcate, sunt credincioși care cred că au puterea să le ceară îngerilor să facă ceva pentru ei. Aceștia se află pe un teren periculos, pentru că o astfel de practică, care nu are bază biblică, deschide ușa demonilor să îi ademenească pe terenul lor și să le facă rău. Biblia ne învață că doar Domnul poruncește îngerilor Săi și aceștia împlinesc tot ce le cere, pentru binele nostru și al Împărăției Lui Dumnezeu. Petru era arestat de Irod, împăratul lui Israel, cu dorința să-l scoată după Paște ca să-l tortureze înaintea poporului, pentru credința în Isus Cristos. Dar Dumnezeu i-a trimis lui Petru un înger care i-a dat instrucțiuni clare și l-a scos din închisoare, unde era legat în lanțuri și păzit de 16 soldați. Rugăciunea bisericii a fost cea care a declanșat intervenția Domnului. Duhul Sfânt le-a pus pe inimă celor din biserică să ducă lupta spirituală în rugăciune, pentru fratele lor de credință. Vă puteți imagina cât de mare le-a fost bucuria și cât de mult le-a zidit credința mărturia lui Petru despre felul în care a răspuns Domnul la rugăciunile lor? Dacă pentru noi este o atât de mare încurajare ce a făcut Dumnezeu prin îngerul Lui, cu cât mai mult a putut fi pentru ei, care erau protagoniștii acestei scene? Sunt multe instanțe în Biblie, atât în Vechiul cât și în Noul Testament despre îngerii pe care Dumnezeu i-a trimis în ajutorul copiilor Săi și sunt multe mărturii ale creștinilor din zilele noastre despre minunile făcute prin îngerii Domnului. Să nu uităm că Dumnezeu nu ne lasă niciodată la greu. El are întotdeauna soluții la problemele prin care trecem și atunci când este nevoie, îi va trimite pe îngerii Lui să lupte pentru noi. Nu ține de noi să ne rugăm la îngeri. Noi ne rugăm Domnului și El decide în ce fel ne ajută și când situația o impune, va porunci îngerilor să facă ceea ce noi nu putem face. Indiferent în ce mod intervine, Domnul nu își lasă niciodată copiii la greu, până când ne duce acolo unde Isus s-a dus să ne pregătească un loc! Carmen Pușcaș De unde știm că promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut poporului Său ales, Israel, sunt valabile și pentru noi, neamurile? Știm, pentru că prin Isus Cristos, am devenit copii ai promisiunii, așa cum Isaac a fost pentru Avraam. Apostolul Pavel, explică detaliat în Epistola către Romani, capitolul 4, cum prin credință, Avraam a fost socotit neprihănit, înainte de circumcizie, tocmai pentru ca noi, să moștenim toate promisiunile făcute urmașilor lui. Dumnezeu l-a numit pe Avraam „tatăl multor neamuri”. În Romani 4:11 citim: „Apoi, a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă când era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta”.
Cei care nu ne-am născut din părinți evrei, suntem ramurile crescute din Isaac (fiul promis al lui Avraam), ramuri care prin „altoire” în Isus Cristos, au parte de „ rădăcina și grăsimea” măslinului; dacă rădăcina este sfântă și binecuvântată, așa sunt și ramurile. „Rădăcina” o reprezintă Avraam, Isaac și Iacov patriarhii poporului Israel. Pe evrei, Dumnezeu i-a format ca popor, și sunt numiți „măslini roditori”, noi în schimb am fost „măslini sălbatici”. Evreii care n-au păzit legământul cu Dumnezeu, sunt ramurile tăiate. Avertismentul scris de Pavel, este foarte clar: rămânem în bunătatea Lui Dumnezeu, atâta timp cât trăim în ascultare de El.
Pavel le scrie creștinilor din Efes, care nu erau iudei, ci dintre neamuri, demonstrându-le cum prin Isus Cristos au primit aceleași drepturi cu poporul lui Israel.
Corintenii erau tot greci, deci tot dintre neamuri:
Nici cei din Roma nu erau evrei, dar Pavel le spune că făgăduințele sunt și pentru ei, prin Isus:
Și dacă am înțeles că promisiunile din Vechiul și Noul Testament sunt valabile pentru noi toți care suntem în Cristos, să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne ajute să credem că sunt valabile pentru fiecare dintre noi. Noi suntem cei care trebuie să ne întărim credința, repetând promisiunile Scripturii, care se referă la situația grea prin care trecem, până când suntem convinși că Domnul le va împlini pentru noi. Credința e singura cheie care deschide ușa împlinirii promisiunilor Lui Dumnezeu „Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6) Carmen Pușcaș |
AutoriDe-a lungul deceniilor vieții de credință, ambii autori ai articolelor și blog-urilor de pe acest site, am studiat Scriptura și am căutat să creștem tot mai mult pe calea Domnului Isus. Arhiva
April 2024
|