Se aud tot mai multe voci care spun că efectele lui Corona virus, COVIS-19, SARS-CoV2 sau orice altă denumire mai are, sunt semne că Domnul poate veni să ne răpească la cer în orice clipă.
 
Dar Biblia spune că înaintea răpirii trebuie să se mai întâmple și alte evenimente. Iată câteva dintre acestea: nu a fost construit niciun templu în Ierusalim; Anticrist-ul nu este liderul lumii și nu avem încă un guvern global care să-l aducă la putere; Cei doi martori nu și-au început încă slujirea mondială; păcătoșii (din Daniel 8.23) încă nu au „umplut măsura nelegiuirilor”.
 
Cred că suntem la începutul apostaziei, considerată de unii teologi ca fiind timpul în care mulți vor părăsi biserica și vor renunța la credința lor în Cristos. Dar termenul grecesc original „apostasia” înseamnă „părăsirea poziției anterioare, rebeliune, revoltă” (Conform Dicționarului „Strong’s Greek”). Apostazia va fi un fenomen mondial care va afecta toată omenirea și va fi în spiritul primului capitol din Epistola către Romani. Majoritatea oamenilor au ales deja să creadă minciuna diavolului în locul adevărului Lui Dumnezeu. Minciuna este aceeași de la începutul omenirii, din grădina edenului.

• Romani 1:18b-25 ... nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi, fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor, aşa că îşi necinstesc singuri trupurile, căci au schimbat în minciună adevărul Lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci…

 
Chiar dacă sfârșitul nu este atât de aproape, vedem că lumea devine un loc tot mai întunecat. În același timp, adevăratul trup al Lui Cristos, devine tot mai consacrat. Ceea ce Dumnezeu are în plan să se întâmple se va întâmpla.
 
Să luăm în considerare cuvintele Domnului, așa cum le-a scris apostolul Marcu.
 
Marcu 13:7-27 Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul.
8 Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.
9 Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie.
10 Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.
11 Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela, căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.
12 Fratele va da la moarte pe frate-său şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.
13 Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.
14 Când veţi vedea urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cade să fie – cine citeşte să înţeleagă –, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi.***
15 Cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea.
16 Şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina.
17 Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea!
18 Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna.
19 Pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi şi cum nici nu va mai fi vreodată.
20 Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa, dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.
21 Dacă vă va zice cineva atunci: ‘Iată, Hristosul este aici’ sau ‘Iată-L acolo’, să nu-l credeţi.
22 Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
23 Păziţi-vă ; iată că vi le-am spus toate dinainte.
24 Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei,
25 stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.
26 Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.
27 Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.
 
*** Cred că Marcu 13:14b-18 este o prorocie dublă, care s-a întâmplat în anul 70 d. Hr. și care se va întâmpla din nou înaintea venirii Domnului; iar versetele 19 și 20 descriu severitatea necazurilor care încă nu s-au întâmplat, ci urmează să vină.
Domnul ne-a avertizat cu privire la ce va fi înaintea venirii Lui ca să-și răpească Biserica, la sfârșitul acestui veac. Aceste versete nu sunt despre momentele dinaintea celei de- „A doua veniri a Lui Isus” pentru Bătălia de la Armaghedon și nici dinaintea Judecății finale de la „marele scaun alb de judecată”. Aproape tot capitolul Marcu 13 vorbește despre ce va fi înaintea și pe parcursul răpirii.
 
Este Corona virus un semn al zilelor din urmă? Cred că a fost îngăduit de Dumnezeu ca un strigăt pentru trezirea omenirii. Vor veni timpuri și mai grele. Trebuie să stăm aproape de Domnul și dacă nu suntem unde ar trebui să fim în relația cu El, e momentul să ne întoarcem la Isus din toată inima. Dumnezeu nu-și dorește niciodată ca vreunul dintre noi să piară și tuturor celor care pot auzi, ne spune: „Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6:2b).
 
Eli Cockrell

Cum ne putem păstra pacea și bucuria când lumea se prăbușește în jurul nostru? Dacă ascultăm ce spune mass-media și cei din jur, care sunt deja panicați, ne putem pierde calmul foarte ușor.
 
Iată două versete foarte potrivite pentru acum. Primul este din Isaia:

• Isaia 26:3 Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.

 
Parafrazat putem spune că pe cel care se concentrează pe Domnul și se încrede în El, Domnul îl va păzi în pace deplină.
 
Dacă ne lăsăm mintea și inima să se concentreze pe probleme și pe toate scenariile produse de frică, nu vom putea avea pace. Dar dacă refuzăm frustrarea, îngrijorarea și disperarea, pentru că alegem să credem că același Dumnezeu care a avut grijă de noi când lucrurile mergeau mai bine, va continua să ne poarte de grijă și când vremurile sunt grele, vom putea avea pace deplină.
 
Dacă avem nevoie, Domnul poate înmulți ceea ce avem, inclusiv, pâinea, laptele, combustibilul și chiar banii. Dacă nu avem nimic care să poată fi multiplicat, Domnul ne poate trimite ce ne trebuie prin intermediul cuiva sau printr-o minune, așa cum i-a trimis pe corbi să-i ducă mâncare lui Ilie (1 Împărați 17:4-6) sau cum l-a trimis pe Ilie la văduva din Sarepta și la fiul ei (1 Împărați 17:8-16) și pentru că Domnul a multiplicat uleiul și făina, toți trei au avut hrană până s-a încheiat seceta.
 
Diavolul și cei din lume s-ar bucura să ne vadă panicați și plini de frică. Dar Dumnezeu vrea să avem deplină încredem în El că dorește tot ce este cel mai bine pentru noi. A dispera este egal cu a ne îndoi de Dumnezeu. Disperarea este o insultă la adresa Tatălui ceresc și a capacității Lui de a ne purta de grijă, și ne face să păcătuim. Fără credință, este imposibil să Îi fim plăcuți Lui Dumnezeu, tocmai pentru că credința este încredere. Când ne încredem în Dumnezeu, nimic nu este imposibil.

• Neemia 8:10b „... nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.”

 
Modul corect de gândire este o sursă de tărie fizică dar și spirituală. Când alegem să ne încredem în Dumnezeu, să fim mulțumitori și să-L lăudăm, indiferent cât de tumultoase sunt apele vieții, putem naviga conduși de Domnul și având pacea și Lui!
 
Dacă avem inima plină de tristețe și teamă, nu ne putem încrede în îndemnurile ei. Dar dacă inima ne este plină de bucurie și este convinsă că Dumnezeu știe ce este mai bine pentru noi și ne încredem total în El, atunci îndemnurile ei vor fi corecte.
 
Nu suntem doar trup de carne. Acest trup va trece, dar ființa noastră spirituală este veșnică. Duhul sau omul nostru interior, trebuie să se hrănească cu Cuvântul Lui Dumnezeu și să se încreadă în Duhul Sfânt care ne-a fost dat ca să ne fie Mângâietor, Ajutor și Tărie. El este Dumnezeu cu noi.
 
Când alegem să ne bucurăm și să avem credință în Dumnezeu, suntem în cel mai bun și sigur loc posibil.
 
De ce să ne temem ca și cum nu am avea nicio speranță și niciun Domn?
Nu suntem orfani. Dacă am fost născuți din nou, suntem copiii Dumnezeului Atotputernic!
 
Haideți să trăim prin credință, nu prin vedere și să nu uităm niciodată versetele de mai jos:

• Matei 6:31-34 „Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.”

 
Acesta este adevărul indiferent dacă avem sau nu probleme, dacă lumea din jurul nostru este prosperă sau pare că totul se prăbușește în jur. Dacă ne încredem în Domnul, căutăm mai întâi Împărăția Lui și vrem să facem doar voia Lui, Domnul ne va purta de grijă.
 
Eli Cockrell

Mai puteți citi:
Încurajare și îmbărbătare - versete biblice

De unde știm că promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut poporului Său ales, Israel, sunt valabile și pentru noi, neamurile? Știm, pentru că prin Isus Cristos, am devenit copii ai promisiunii, așa cum Isaac a fost pentru Avraam. Apostolul Pavel, explică detaliat în Epistola către Romani, capitolul 4, cum prin credință, Avraam a fost socotit neprihănit, înainte de circumcizie, tocmai pentru ca noi, să moștenim toate promisiunile făcute urmașilor lui. Dumnezeu l-a numit pe Avraam „tatăl multor neamuri”. În Romani 4:11 citim: „Apoi, a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă când era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta”.

• Romani 4:16 De aceea, moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor.

Cei care nu ne-am născut din părinți evrei, suntem ramurile crescute din Isaac (fiul promis al lui Avraam), ramuri care prin „altoire” în Isus Cristos, au parte de „ rădăcina și grăsimea” măslinului; dacă rădăcina este sfântă și binecuvântată, așa sunt și ramurile. „Rădăcina” o reprezintă Avraam, Isaac și Iacov patriarhii poporului Israel. Pe evrei, Dumnezeu i-a format ca popor, și sunt numiți „măslini roditori”, noi în schimb am fost „măslini sălbatici”. Evreii care n-au păzit legământul cu Dumnezeu, sunt ramurile tăiate. Avertismentul scris de Pavel, este foarte clar: rămânem în bunătatea Lui Dumnezeu, atâta timp cât trăim în ascultare de El.

• Romani 11:16,17,20,21 Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,... Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

• Fapte 2:39 „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”

Pavel le scrie creștinilor din Efes, care nu erau iudei, ci dintre neamuri, demonstrându-le cum prin Isus Cristos au primit aceleași drepturi cu poporul lui Israel. 

• Efeseni 2:12-20 Aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Cristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Cristos. Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Cristos.

Corintenii erau tot greci, deci tot dintre neamuri:

• 2 Corinteni 1:20 În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „Da”; de aceea şi „Amin” pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.

Nici cei din Roma nu erau evrei, dar Pavel le spune că făgăduințele sunt și pentru ei, prin Isus:

• Romani 15:8-9 Cristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu şi să întărească făgăduinţele date părinţilor şi ca neamurile să slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre neamuri şi voi cânta Numelui Tău.”

Și dacă am înțeles că promisiunile din Vechiul și Noul Testament sunt valabile pentru noi toți care suntem în Cristos, să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne ajute să credem că sunt valabile pentru fiecare dintre noi.

Noi suntem cei care trebuie să ne întărim credința, repetând promisiunile Scripturii, care se referă la situația grea prin care trecem, până când suntem convinși că Domnul le va împlini pentru noi. Credința e singura cheie care deschide ușa împlinirii promisiunilor Lui Dumnezeu „Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)


Carmen Pușcaș