SĂ TRĂIM VICTORIOȘI PESTE PĂCAT ȘI NATURA PĂCĂTOASĂ

Caracterul diavolului este total opus caracterului Lui Dumnezeu și la fel sunt și acțiunile și modul lui de operare. Cel mai frecvent suntem atacați prin gânduri și implicit sentimente care ne fac să fim răi, să îi judecăm aspru pe ceilalți, iar nouă să ne găsim scuze. Dușmanul vrea să credem că doar noi contăm, și nimeni altcineva nu este la fel de important decât suntem noi. Ne îndeamnă să căutăm doar câștigul personal, indiferent cu ce cost. Ne spune că merităm tot ce este mai bun, chiar dacă trebuie să călcăm pe cei din jur ca să obținem ceea ce credem că merităm. Și cea mai mare înșelăciune este că Dumnezeu este un stăpân dur, care are doar pretenții de la noi, nu ne iubește, nu vrea nimic bun pentru noi și cel mai bine este să stăm cât mai departe de El. Când ne comportăm în acest fel, facem ce face diavolul și suntem opusul la ceea ce ne-a creat Dumnezeu să fim.

• Romani 6:16-17 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o.

 
Deci, când suntem răniți sau ofensați este mai ușor să cedăm ispitei de a dori să ne răzbunăm, și să păcătuim. Cu cât coborâm mai jos în groapa durerii și a auto-compătimirii, cu atât ne ia mai mult timp și efort ca să ieșim de acolo. Isus a spus foarte clar și răspicat „’Adevărat, adevărat vă spun [...] că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.’” (Ioan 8:34). Aceasta înseamnă că pe tronul inimii celui care trăiește condus de păcat nu este Isus, ci cel rău. Sunt persoane care cred că sunt creștini pentru că s-au rugat o dată ca Isus să devină Domnul vieții lor, dar apoi au continuat să trăiască la fel ca înainte, în aceleași păcate, fără să schimbe nimic. Adevărul este că după rugăciunea sinceră a pocăinței și a dorinței de a deveni urmașii Lui Cristos, se produce nașterea din nou. Dar pentru ca Isus să domnească cu adevărat în inimile noastre, trebuie să ne apropiem de Dumnezeu, să studiem Cuvântul Lui, cerându-i ajutorul să îl înțelegem, și să facem ceea ce ne învață. Prin studierea Bibliei ne înnoim mintea, înlocuind modul lumesc de gândire cu adevărul și ca urmare începem să ne schimbăm (Romani 12:2).
 
Pe măsură ce înțelegem adevărul despre cine este Dumnezeu, cum este, ce Îi place și ce nu, începem să identificăm tot mai ușor gândurile care vin de la dușman sau din propria fire păcătoasă și să ne opunem lor cu adevărul Scripturii. Doar adevărul învinge minciuna. Isus a spus celor care crezuseră în El:

• …„Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi.” – Ioan 8:31b-32

 
Nu putem cunoaște Cuvântul Lui Dumnezeu doar prin „vizite scurte”, în momentele de criză. Trebuie să rămânem în Cuvânt, să fie o practică zilnică, nu doar ca să bifăm o datorie creștină, ci plini de dorința de a-L cunoaște pe Domnul și a învăța cum să trăim pe placul Lui. Studiul Scripturii ne crește dorința să comunicăm cu Tatăl ceresc prin rugăciune, să-i spunem ce ne frământă și să ascultăm ce ne răspunde.
 

• Ioan 1:1,14 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. […] Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

 
Ca să fim ucenicii Lui Isus, trebuie să învățăm de la El. Și cum putem învăța dacă nu studiem Cuvântul Lui Dumnezeu? Doar prin studiul Bibliei și prin părtășia cu Domnul în rugăciune și închinare Îl putem cunoaște pe Isus și putem învăța de la El, ca să-L putem urma.
 
Pe măsură ce creștem în cunoașterea adevărului vom deveni cu adevărat liberi. De ce? Pentru că adevărul Scripturii ne înnoiește mintea și ne eliberează de sub jugul învățăturilor greșite și al dorințelor păcătoase ale firii și mai ales de înșelăciunile și minciunile diavolului.

• Romani 6:6,11-14 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, […] Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

 
În momentul nașterii din nou ne-am unit cu Isus, prin Duhul Sfânt care locuiește în noi și omul cel vechi a fost răstignit împreună cu Domnul inimii noastre. Pentru că Isus a murit pentru păcat o singură dată, este important să realizăm că și noi am murit față de păcat când ne-am născut din nou și de atunci trupul păcatului, adică natura firească, sau omul cel vechi a fost dezbrăcat de puterea lui. Noi trebuie să ne considerăm morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu în Isus Cristos, ca să credem fără urmă de îndoială că putem să nu păcătuim.
 
Toți ne-am născut cu natura păcătoasă a lui Adam și eram păcătoși înainte de a rosti primul cuvânt sau de a face primul păcat. Doar după ce Isus a plătit prin jertfa Lui pentru toate păcatele omenirii, a fost posibilă împăcarea noastră cu Dumnezeu și eliberarea de sub robia păcatului. De aceea fiecare om trebuie să se nască din nou, ca să devină copilul Lui Dumnezeu și să fie liber de sub stăpânirea păcatului și a autorului păcatului, adică Satan (Ioan 8:44).
 
Înainte de nașterea din nou, nimeni nu poate trăi pe deplin curat, pentru că firea păcătoasă este mai puternică decât voința omului de a face binele. Și cei mai morali oameni de pe planetă au păcătuit, pentru că sunt sub robia naturii păcătoase.
 
Dar slăvit să fie Domnul, prin Isus suntem liberi de sub robia păcatului, și pe măsură ce ne înnoim mintea putem să-l stăpânim. Cu cât alegem mai des să ne gândim la cât de mult ne iubește Dumnezeu, la adevărul Scripturii referitor la tot ce ne ispitea în trecut, și realizăm că diavolul și-a pierdut dreptul de stăpânire asupra noastră, ne înnoim mintea și luăm deciziile corecte, prin care trăim curat, pe placul Lui Dumnezeu. Versetele Efeseni 3:16-19, ne învață că pentru a fi pe deplini biruitori și plini de toată plinătatea Lui Dumnezeu, Isus trebuie să locuiască în inimile noastre prin credință, să fim înrădăcinați în dragostea Lui și să o cunoaștem cât mai profund. Dar pentru a ajunge acolo, ne rugăm Tatălui ceresc să ne facă să ne întărim prin Duhul Lui în duhul nostru.
​

• 1 Corinteni 13:4-7 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

 
Putem fi siguri că orice gând, dorință sau sentiment care este contrar definiției dragostei „agape” nu vin de la Dumnezeu și sunt de origine firească sau de la cel rău, și dacă le punem în aplicare ne costă. Tot ceea ce am enumerat la începutul acestui blog, este opusul dragostei și caracterului Lui Dumnezeu. Prin Isus toate acestea nu mai au drept de stăpânire asupra noastră, dar de noi depinde să alegem cui slujim și să facem alegerile corecte.
 
O minte înnoită alege să se gândească la ceea ce spune versetul următor.

• Filipeni 4:8 Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească (la acestea să vă gândiți).

 
Cu cât reușim să gândim mai mult în acest fel cu atât mai des vom învinge ispitele diavolului, vom lua deciziile corecte, vom simți ce Îi place Domnului, vom vorbi și vom acționa conform voii Lui. Să ne păstrăm inima mulțumitoare și plină de laudă la adresa Lui Dumnezeu ca să putem auzi ce ne conduce Domnul să facem când trecem prin încercări și suntem ispitiți. Un astfel de comportament este rețeta unei vieți împlinite și cu adevărat fericite!
 
Doar Fiul Lui Dumnezeu a putut fi fără păcat ca să poată muri în locul nostru ca să ne mântuiască.


 
Carmen Pușcaș