CÂND RĂSPUNSURILE LA RUGĂCIUNI SUNT DIFERITE DE CEEA CE AM CERUT

Ce facem când răspunsul la rugăciune nu este cel pe care îl așteptăm? Renunțăm? Ne supărăm pe Dumnezeu? Ne pierdem credința în puterea rugăciunii? Cum continuăm să mai credem pentru celelalte cereri pentru care ne rugăm?
 
Toate acestea sunt întrebări serioase cu care fiecare creștin are de-a face. În primul rând ar trebui să ne întrebăm dacă ne așteptăm ca Dumnezeu să ne răspundă potrivit înțelepciunii noastre, sau a Lui? Știm foarte bine că putem cunoaște doar în parte, în timp ce Domnul știe totul din trecutul, prezentul și viitorul nostru. De asemenea, căile Domnului nu sunt căile noastre și știm că ne iubește și vrea să Îi dăm Lui grijile noastre. Dar trebuie să credem că planul și înțelepciunea Domnului sunt mult mai bune decât ale noastre.
 

• 1 Petru 5:6-7 Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.

 

• Isaia 55:8-9 „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele”, zice Domnul. „Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.”

 
Poate că răspunsul nu este „nu”. Doar pentru că răspunsul nu vine exact așa cum ne rugăm, nu înseamnă că răspunsul Domnului este nu. De exemplu, majoritatea dintre noi ne rugăm de multe ori de-a lungul vieții pentru vindecare pentru noi înșine și pentru cei dragi. Știm că Dumnezeu vrea ce este mai bun pentru noi. Știm că se pot întâmpla accidente în trafic, acasă, când facem sport, când suntem la servici și în orice alt loc. Știm că codul genetic, felul în care ne hrănim și stilul de viață ne pot cauza mari necazuri. Viața ni se întâmplă și strigăm la Domnul nostru pentru vindecare și ajutor. Fără îndoială, majoritatea dintre noi dorim miracole instantanee. Și, fără îndoială, mulți dintre noi le-am primit. Dar de cele mai multe ori vindecarea vine în timp. Dacă vindecarea nu vine atât de repede, atunci putem ști că există un motiv. Uneori, afecțiunea în sine este ultimul motiv al duratei procesului de vindecare.
 
Vă amintiți acest verset?
 

• Ioan 9:2-3 Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.”

 
De multe ori în viață, credem că acțiunile noastre sau acțiunile părinților noștri sunt cauza unei boli. Și uneori, așa este. Dar să nu uităm răspunsul Lui Isus, despre omul care s-a născut orb. Uneori, Dumnezeu permite lucruri de acest fel, pentru că vrea să lucreze prin circumstanțele respective, pentru scopurile Sale.
 
Traducerea Biblia amplificată spune: „... s-a născut orb pentru ca lucrările lui Dumnezeu să fie manifestate (arătate și ilustrate) în el”. Acest lucru l-a ajutat și l-a învățat multe pe cel care a fost orb și pe mulți alții care au fost parte la evenimentele din acea zi. Celor care aveau inimi credincioase, le-a întărit credința, pe când cei care aveau „inimile împietrite” față de Dumnezeu, s-au împietrit și mai mult. Și credința noastră, a celor care am citit această mărturie sub conducerea Duhului Sfânt, a fost întărită. A fost o lucrare care i-a atins pe toți cei care au aflat despre ea, direct sau indirect. I-a atins până și pe liderii religioși care erau împotriva Lui Isus. Și inimile și acțiunile lor au fost expuse înaintea tuturor celor care au văzut cât de urât l-au tratat pe omul vindecat și pe părinții lui.
 
Putem fi siguri că următoarele versete sunt adevărate.
 

• Romani 8:26-28 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. Pe creştin nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu. De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

 
Pe mulți dintre noi ne bucură ultima parte a acestei secțiuni de versete și cităm cu încredere „că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). Dar să revedem ce spun versetele precedente. Duhul Sfânt ne-a fost dat ca să ne ajute în slăbiciunile noastre. El a venit să ne ajute să ne rugăm și să mijlocească pentru noi „după voia lui Dumnezeu”. Acest adevăr este important!
 
Deci, când lucrează totul spre bine? Doar atunci când ne rugăm în conformitate cu conducerea Domnului sau când lăsăm răspunsul la problema noastră, în totalitate în mâna Lui. Cei care suntem botezați cu Duhul Sfânt și avem darul vorbirii în limbi, avem încredere că Duhul Sfânt ne conduce în mod supranatural cuvintele și rugăciunile. Alteori, strigătele umile ale inimilor noastre ajung înaintea Lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este Dumnezeu și El este în noi și cu noi. El duce rugăciunile noastre la Tatăl ceresc.
 
Poate că versetul următor nu este adesea văzut ca făcând referire la rugăciune, dar cu siguranță este adevărat și în cazul rugăciunii.
 

• Iacov 4:6 Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.”

 

• Iacov 4:10 Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.

 
Trebuie să ne apropiem de Domnul cu respect și smerenie. De-a lungul anilor, s-a întâmplat să aud oameni adresându-se nepoliticos Lui Dumnezeu în rugăciune și cerându-i lucruri cum ar cere un copil mic unui părinte. Dacă ați fi Dumnezeu, cum ați răspunde la astfel de rugăciuni?
 

• 1 Petru 3:12 „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.”

 
Dacă sunteți un copil al Domnului, urechile Lui sunt deschise la cererile dumneavoastră. Dar să nu uităm că Tatăl nostru nu crește copii răsfățați! Atunci când o persoană este lipsită de respect față de Dumnezeu, nu ar trebui să se aștepte la nimic altceva decât la disciplinare. În mila Sa, Domnul ne trece multe greșeli cu vederea, dar pe măsură ce trece timpul, cu siguranță se așteaptă să ne maturizăm.
 
Bineînțeles, există un alt motiv simplu pentru care rugăciunile noastre nu primesc răspunsul pe care l-am cerut. Uneori cerem „greșit”. A-i cere Lui Dumnezeu să ne răzbune pe cineva pe care ar trebui să-l iertăm și să ne rugăm ca Domnul să aibă milă de acea persoană și s-o mântuiască, ar putea fi un exemplu de rugăciune greșită. Dar există multe alte rugăciuni care nu sunt după voia Domnului. Când nu-i iertăm pe cei care ne greșesc,  relația noastră cu Dumnezeu are de suferit și dacă nu facem totul ca să-i iertăm, ne poate costa veșnic.
 

• Marcu 11:25-26 „Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.”

 
Nu numai că este important să-i iertăm pe ceilalți, dar Domnul spune că trebuie și să le cerem iertare.
 

• Matei 5:23-24 „Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.”

 
Măsura de milă pe care o oferim altora, determină măsura milei pe care o primim de la Dumnezeu.
 

• Luca 6:37-38 „Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. Daţi, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”

 

• Psalmii 18:25-27 Cu cel bun, Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit, Te arăţi neprihănit, cu cel curat, Te arăţi curat şi, cu cel stricat, Te porţi după stricăciunea lui. Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte şi smereşti privirile trufaşe.

 

• Luca 6:36 „Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.”

 

• Matei 5:7 „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”

 
Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit, vom culege ceea ce semănăm. Dacă vrem să primim mila Domnului, trebuie să oferim milă celorlalți, la rândul nostru. Dacă nu iertăm pe cineva pentru ce ne-a făcut rău o dată, de două ori sau chiar de o mie de ori, de ce să ne ierte Dumnezeu nenumăratele noastre păcate? Dumnezeu nu ne permite să primim iertarea Lui și apoi noi să nu vrem să-i iertăm pe alții. Dacă greșim într-o astfel de manieră, cerând să ni se facă dreptate pentru ce ne-au făcut alții (unii dintre noi chiar o cerem specific Lui Dumnezeu), și așa vrem să fie rezolvate lucrurile, atunci și noi vom primi dreptate și nu milă. Când cineva cere dreptate pentru faptele altei persoane, înseamnă că mila nu mai este disponibilă nici pentru acea persoană care nu arată milă și pierde iertarea Lui Isus pentru păcatele sale.
 
Isus ne-a arătat cum să ne rugăm prin „rugăciunea Tatăl nostru”, dar multe dintre rugăciunile Sale personale sunt consemnate în Evanghelii. El s-a rugat întotdeauna condus de Duhul Sfânt și a ținut totdeauna cont de inima și de voia Tatălui. Chiar și pe cruce, Isus s-a rugat „Tatăl iartă-i, că nu știu ce fac”.
 
Isus Cristos nu a păcătuit și nu a trebuit niciodată să îi ceară iertare Tatălui ceresc, dar noi cu siguranță trebuie s-o facem. Mântuirea înseamnă să ne luăm crucea și să-L urmăm zilnic. Aceasta înseamnă să ținem cont tot timpul de corecțiile și de convingerea Duhului Sfânt. Nu trebuie să lăsăm păcatul să intre între noi și Dumnezeu. Trebuie să ne păstrăm inimile umile și curate.
 

• Isaia 59:1-2 Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!

 
Oricine crede și spune că cineva trebuie să se pocăiască doar în momentul convertirii, a fost orbit de diavolul. Păcatul ne separă de Dumnezeu, iar ca să putem fi aproape de Domnul, trebuie să facem tot posibilul să nu păcătuim, iar dacă se întâmplă să greșim, să ne pocăim cerându-ne sincer iertare, cât mai repede.
 
Felul în care ne tratăm consortul este o altă cauză a împiedicării rugăciunilor noastre. În versetul următor, ni se spune despre felul în care soțul își tratează soția, dar putem fi siguri că și soția dă socoteală înaintea Lui Dumnezeu, de felul în care își tratează soțul.
 

• 1 Petru 3:7 Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.

 
Uneori trebuie să avem o credință oarbă, respingând circumstanțele și insistând pentru răspunsurile de care avem nevoie. Chiar Domnul ne-a învățat despre văduva insistentă care a continuat să revină la judecătorul cel rău, cu cererea ei pentru dreptate. Judecătorul s-a săturat în cele din urmă de insistențele ei și i-a făcut dreptate (Luca 18: 1-8). Uneori, de asemenea, trebuie să vorbim direct „munților” din fața noastră (Matei 21:21).
 
Când este vorba de rugăciune, esența este că depinde de noi să ne rugăm. Și depinde de Dumnezeu, cum ne răspunde. Nu există nicio îndoială că, dacă ne rugăm rugăciuni evlavioase sub îndrumarea Duhului Sfânt, vom vedea cele mai bune rezultate. Dacă suntem într-o relație corectă cu Domnul, vom trăi curat și ne vom ruga corect. Și ca atare, ne putem ruga și apoi să lăsăm cererea la picioarele Domnului. Răspunsul ține de Domnul. Va veni la timpul hotărât de El și după voia Sa, Domnul va răspunde. Slăvit să fie Domnul pentru că El știe absolut totul, are toată înțelepciunea și ne iubește cu cea mai pură inimă. Ne putem încrede în El cu toate problemele și grijile pe care le avem, pentru cine este El.
 
 
Eli Cockrell