IMPORTANȚA VEȘNICĂ A IERTĂRII

„Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”
Matei 6:14-15

Iertarea este vitală pentru mântuirea veșnică a fiecărui credincios. Fără să fim iertați și să-i iertăm pe alții, nu putem fi creștini adevărați și nu putem ajunge în rai. Isus a spus foarte clar în Matei 6:15 că, dacă nu-i iertăm pe alții, nici Dumnezeu Tatăl nu ne va ierta. Predicatorii pot transmite mesaj după mesaj încercând să-i convingă cu blândețe pe oameni să-i ierte pe cei despre care ei simt sau știu că le-au greșit, dar cu toată sinceritatea trebuie să spun că aceasta nu este o chestiune cu care să fii blând. Este o chestiune de viață sau de moarte veșnică.
 
Expresiile obișnuite, cum ar fi, neiertarea este ca și cum ai bea o ceașcă de otravă, în speranța că cealaltă persoană va fi otrăvită, sunt foarte adevărate. Neiertarea produce amărăciune, care otrăvește inima oricui alege să nu ierte. Dar mai grav decât răul pe care-l produce pentru această viață, este faptul că Dumnezeu nu ne va ierta dacă nu îi iertăm pe alții.
 
Iată și alte versete cu mesaj clar pe acest subiect.

• Coloseni 3:12-13 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

 

• Marcu 11:25-26 „Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.”

 

• Matei 18:32-35 „Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

 

• Efeseni 4:31-32 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.

 
Cred că neiertarea este o formă de mândrie și neprihănire de sine. Dacă credem că: „Eu ar trebui să fiu iertat, dar celălalt ar trebui să fie tras la răspundere”, gândim foarte greșit. Pilda din Matei 18, arată că Domnul ne iartă fiecăruia dintre noi o mulțime de păcate și totuși, dacă nu-i putem ierta altcuiva ceva care comparativ cu ce ne-a iertat Domnul nouă este infim, atunci iertarea noastră este revocată. Dacă refuzăm să iertăm, atunci și pe noi ne va trage Domnul la răspundere pentru păcatele noastre. Eu personal cred că totul se reduce la: dacă primesc milă, atunci trebuie să acord milă; dar dacă cer dreptate împotriva altuia care mi-a făcut rău, atunci trebuie să primesc dreptate și pentru greșelile mele.
 
Așa că implor pe oricine mai are neiertare în inimă, să renunțe la ea și să ierte sincer. Trebuie să iertăm așa cum am fost și noi iertați de Dumnezeu. Biblia spune că Domnul m-a iubit chiar și atunci când păcatul era stăpânul meu și a murit pentru mine pe când trăiam în răzvrătire completă față de El. Deci, indiferent dacă cine mi-a greșit regretă sau nu, dragostea iartă.

• Proverbele 10:12 Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile.

 

• 1 Petru 4:8 Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.

 
Iubirea umană este o iubire foarte egoistă. Iubim pe cineva atâta timp cât face ce dorim noi și este o persoană ușor de iubit. Dar dragostea Lui Dumnezeu este altruistă. Iubește chiar și atunci când celălalt nu iubește sau chiar urăște. Aceasta este dragostea agape. Acesta este genul de iubire pe care Dumnezeu l-a pus în noi. Și, ca atare, trebuie să iubim cu același tip de iubire. Iertarea este întotdeauna o alegere, și nu neapărat un sentiment. Alegem să iubim cu dragostea agape, chiar dacă natura noastră carnală ar alege contrariul. Aceasta înseamnă să fii ca Isus. Amintiți-vă când Isus era pe cruce și a strigat: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac”. Unii poate că au știut parțial ce făceau și erau conduși de ura care le umple inimile, dar dacă ar fi cunoscut cu adevărat ce mult greșeau și care urmau să fie consecințele acțiunilor lor, poate că s-ar fi comportat diferit. Cred că Isus se ruga pentru noi toți, nu doar pentru cei prezenți acolo în acea zi și ne arăta și nouă ce atitudine ar trebui să avem. Domnul ar fi putut să se roage în gând, dacă nu ar fi dorit să auzim ce era în inima Lui. Dar prin felul în care a ales să se roage, cu toții îi putem urma exemplul.
 
Vă amintiți de tânărul bogat din Marcu 10:17-27, care a venit la Isus și l-a întrebat ce trebuie să facă pentru a fi mântuit? Domnul i-a răspuns, să respecte poruncile și el a replicat că le-a „păzit cu grijă din tinerețe”. Atunci „Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: ’Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă’". Şi tânărul bogat a plecat „întristat de tot”. Chiar dacă problema tânărului era averea și nu neiertarea, principiul este același. Orice avem în inima noastră, ocupă din spațiul care ar trebui să aparțină Domnului, iar neiertarea și resentimentele chiar asta fac și trebuie să nu permitem acest lucru. Trebuie să ne predăm Domnului total, complet, 100%. Nici nouăzeci şi nouă la sută nu este suficient. Ceea ce înseamnă inclusiv să alegem să-i iertăm pe cei care ne-au greșit. Tuturor ni se poate întâmpla să iertăm mai greu în unele situații decât în altele, în funcție de toți factorii implicați și cât de mult ne-a afectat răul care ni s-a făcut. Dar dacă inima noastră este sută la sută pentru Domnul, El ne va ajuta să biruim, chiar dacă nu este ușor. Atâta timp cât ne vom ridica când cădem și vom continua să alegem să iertăm, vom ajunge să nu ne mai deranjeze gândul la cea persoană și nici la ce ni s-a întâmplat.
 
În încheiere, chiar dacă este foarte dur ce urmează, trebuie spus. Cred că dacă o persoană insistă să păstreze ranchiuna neiertării, ar trebui și să se pregătească să-și petreacă veșnicia în iad. Cei care nu vor să ierte pot pretinde că sunt creștini, dar adevărul este că creștinii autentici iartă, așa cum au fost și ei iertați de Tatăl ceresc. Și cum putem ierta așa cum am fost iertați? Prin alegere și prin harul lui Dumnezeu. Chiar dacă trebuie să luptăm o vreme cu firea carnală, dacă continuăm să alegem să iertăm și să ne rugăm pentru cei care ne-au greșit, vom reuși. După un timp, obiceiul de a alege iubirea și iertarea când ne greșește cineva va deveni mai puternic, mai natural și vor lua locul resentimentelor, neiertării și amărăciunii. Aceasta este iertarea biblică.
 
Notă importantă: a ierta nu înseamnă a rămâne în abuz. Trebuie să-i iertăm pe cei care ne fac rău, dar Biblia nu spune să le permitem să ne facă rău în continuare și să le mai acordăm încredere.
 
Eli Cockrell

Articole care aprofundează acest subiect de pe site-ul principal și de pe acest site:
Iertarea: De ce ne cere Domnul Isus să iertăm?
​Iov, cei trei prieteni ai lui și neiertarea
Marele preț al neiertării
Ce este dragostea agape?